Lupta pentru președinția SUA comentată de profesorul Sergiu Mișcoiu. Cine are cele mai mari șanse

„În continuare Trump are prima șansă”, susține profesorul Sergiu Mișcoiu, însă admite că aducerea Kamalei Harris a relansat lupta electorală, chiar eclipsând atentatul împotriva fostului președinte. Pentru a-i convinge pe americani, însă Kamala trebuie să-l învingă pe Trump într-o dezbatere directă.

Trump a susținut că imaginea Kamalei Harris din Time seamănă cu soția sa. FOTO: Time

Au trecut aproape 3 săptămâni de la intrarea în cursa prezidențială a Kamalei Harris și electoratul american încă așteaptă o confruntare cu „cuțitele pe masă” cu Donald Trump.

În mod neobișnuit, într-un interviu pe care Elon Musk i l-a luat lui Trump, fostul președinte a susținut că Kamala Harris este o „femeie frumoasă”.

Discuția a pornit de la un portret desenat al Kamalei Harris de pe coperta revistei Time:

„Arată ca cea mai frumoasă actriță care a trăit vreodată. De fapt, semăna foarte mult cu o primă doamnă grozavă, Melania. Nu semăna cu Kamala (ilustrația din revistă-nr)”, a spus Trump într-un interviu cu mogulul tehnologiei Elon Musk.

Apoi, realizând că probabil a făcut o gafă, a revenit rapid:

„Dar desigur, este o femeie frumoasă, așa că o vom lăsa așa, nu?”

Timp de zeci de ani, Trump și-a construit imaginea publică în jurul proximității sale de – și a unei retorici grosolane cu privire la – femeile frumoase.

Adevărul a discutat cu analistul de politică internațională Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Paris-Est Marne-la-Vallée și UBB Cluj, despre cum a schimbat Kamala Harris bătălia electorală și despre șansele ei de a-l învinge pe Trump.  

Duelul pentru SUA?„Kamala a depășit, de fapt, previziunile”

Adevărul: A reușit Kamala Harris, în primele săptămâni de la intrarea în campania electirală, să reducă avantajul pe care îl are Trump în sondaje?

Sergiu MIșcoiu: În primele 2 săptămâni de campanie evoluția a fost, evident, una pozitivă. Era imposibil ca după renunțarea lui Biden să nu existe o mișcare de entuziasm în jurul ei.

Ea a depășit, de fapt, previziunile, acest lucru explicându-se prin încrederea mai mare pe care alegătorii democrați o au într-o persoană mai tânără și cu idei mai progresiste decât Biden, capabilă să îndeplinească succes rolul de președinte reprezentând valorile democraților.

Și de asemenea un moment pozitiv al acestei precampanii este cel generat de nominalizarea lui Tim Walz ca vicepreședinte, am văzut că acest lucru se reflectă în mai ales în progresul pe care îl realizează democrații în statele din midwest, în special în Wisconsin, Michigan, Pennsylvania, unde procentele par de acum să fie favorabile democraților.

Deci a avut loc o întoarcere într-o serie de state care, desigur, nu este decisivă, până la alegeri mai e foarte mult timp însă care arată că acest cuplu cu valori complementare, Haris-Wlaz, poate să fie unul câștigător într-o plajă mult mai largă de votanți decât ar fi fost, de exemplu, un tichet Biden-Harris sau un altfel de candidat la vicepreședinte dintr-o altă zonă decât cea de proveniență a lui Walz.

A fost Tim Walz cea mai bună opțiune de vicepreședinte pentru Harris?

Dintre cele care se prezentau până acum este destul de clar că a fost mai bună alegere, fiindcă ceilalți posibili candidați aveau diverse tipuri de vulnerabilități, în special la tipul de electorat pe care dorește să-l cucerească Harris.

Harris este implantată foarte temeinic în rândurile electoratului afro-american, al democraților latino-americani și al altor minorități. Și aici nu există niciun fel de problemă în zona aceasta a progresismului.

Însă candidatul Kamlei Harris la vicepreședinte trebuia să aducă în special electoratul moderat-alb, protestat sau catolic din zone dez-industrializate sau cu agricultura la pământ, lăsate de izbeliște de competiția mondială, în special cea cu China.

Și se pare că actualul candidat este cel mai măsură să vorbească pe limba unui asemenea electorat, să ducă un mesaj de acest tip mai departe și, de asemenea, să îi liniștească pe cei care nu se simt atât de atașați ideilor extrem de progresiste și vor să existe în continuare un echilibru în partidul democrat și la Casa Albă.

Pentru toate aceste atuuri, fostul profesor de liceu, un autodidact în politică, care este Walz pare să fie mult mai pe placul unui asemenea tip de public de unde poate și explicația aceasta de evoluție bună în sondaje.

Desigur, încă evoluția nu este substanțială. Nu e încă destul de clară această întoarcere spre democrați a electoratului. Dar totuși acum avem de-a face cu o întoarcere a publicului de acest tip către democrați, de unde aceștia erau, în era Biden, într-un divorț total cu establishmentul democrat.

Harris a anulat „avantajul atentatului”

Cum l-a ajutat pe Donald Trump atentatului căruia i-a supraviețuit?

Cred că acest eveniment a fost și supralicitat în importanța sa într-o țară în care tocmai datorită suporterilor lui Trump și chiar lui Trump însuși accesul la arme de foc este aproape nelimitat.

Trump a încercat ceea ce era natural să facă: să capitalizeze în baza atentatului, însă pe termen foarte scurt acest lucru a dus un plus în sondaje. A reușit în special să radicalizeze și mai mult electoratul ultra-trumpist, un electorat ultraconservator, cei care credeau deja în teoriile conspirației împotriva lui Trump ș.a.m.d.

Nu a reușit să atragă alte tipuri de electorat. Apoi, într-adevăr, o pierdea de fum s-a așternut asupra acestui eveniment, fiindcă toată atenția mediatică a fost ațintită asupra Kamalei Harris și succesiunii la candidatură în Partidul Democrat.

În felul acesta, efectul în afara câmpului foarte conservator, care oricum era unul pro-Trump, nu a putut să fie unul atât de important pe cât spera Trump.

„În continuare Trump are prima șansă”

Ultima dată când am vorbit, spuneați că practic și o schimbare a lui Biden nu va modifica foarte mult cursa electorală și că, practic, Trump are drumul liber spre Casa Albă. Cum cum vedeți acum cursa electorală?

În continuare Trump are prima șansă. Însă desigur, lucrurile sunt într-o dinamică, o dinamică care nu ar fi putut exista dacă în continuare ar fi fost candidat Biden. Acum, dinamica aceasta pozitivă a democraților este una importantă, practic salvatoare pentru ei în această secvență, vorbim aici de mijlocul lunii august, însă în același timp poate fi una înșelătoare, în sensul în care campania se va desfășura în continuare.

Este de așteptat să existe, mai ales la sfârșitul vacanței, la început de septembrie, o revenire în forță a taberei Trump, care va exploata o serie de vulnerabilități pe care le va pune pe tapet și va reuși poate în felul acesta să producă mici inflexiuni.

În orice caz, lupta este mai deschisă decât era în perioada în care Biden era candidat. Există șanse reale, pentru ca Harris să ajungă la Casa Albă, însă trebuie să fie îndeplinite o serie de condiții care deocamdată nu sunt îndeplinite, în special de mobilizare a taberei democrate și capacitatea a lui Harris de se adresa directă unui public mai larg.

Suplinirea pe care o face candidatul la vicepreședinâie este una binevenită, însă nu poate înlocui cu totul candidatul la prezidențiale, pentru că până la urmă toată lumea știe că acel candidat sau acea candidată la funcția de viceppreședinte are un rol minor în decizia politică propriu-zisă și există o așteptare profundă, mai ales referitoare la o dezbatere frontală sau o serie de dezbateri frontale între și Harris și Trump, în care acesta să fie pus într-o reală dificultate. 

Dacă nu se vor produce aceste schimbări și aceste evenimente înlănțuite, pare că în continuare prima șansă este cea a lui Donald Trump.

„Singura șansă reala a Kamalei Harriseste de a-l copleși pe Trump într-o dezbatere”

Care credeți că este principalul punct slab al Kmalei Harris?

În primul rând, este vorba de lipsa sa de experiență în dezbaterea politică propriu-zisă. Pare ușor teleghidată, pare un produs mediatic recent. Pare de asemenea prea rigidă în comunicarea publică și, în același timp, pare că încearcă să își salveze această prestație publică prin deflectarea opiniei celor cu care vorbește, întorcând argumentele într-o manieră artificială.

Și acest lucru, sigur că, este evident în dezbaterea politică și în prestațiile publice, mai ales întrucât de la candidata democrată se așteaptă mult în ceea ce privește deschiderea, dialogul real, receptivitatea ș.a.m.d.

Deocamdată nu dă dovadă de calitățile necesare, cum făcea, de exemplu, Obama sau chiar alți candidați democrați care n-au ajuns să candideze la Casa Albă. 

Acest lucru e perfect explicabil, pentu că Harris este un produs politic recent, în sensul în care experiența sa de procuror al unui stat foarte important are o dimensiune politică, însă are mai degrabă o dimensiune instituțională și juridică.

Și confortul unei asemenea posturi și confortul vicepreședinției sale, care nu a fost chiar cea mai vizibilă, toate acestea acum nu mai sunt posibile. În momentul de față, în continuare există limite ale capacității sale de comunicare. Aceste limite ar putea să-i fie destul de dificile în condițiile unei dezbateri cu Trump de la care nimeni nu așteaptă la nimic altceva decât la rigiditate, replici tăioase și exhibarea propriilor idei.

Și asta este cumva foarte incorect pentru că de la Kamala Harris se așteaptă mult mai mult pentru a-l baze pe Trump. Și desigur, dezbaterile acestea politice nu sunt etice însă singura șansă reala a Kamalei Harris de a se impune este de a-l copleși pe Trump într-o dezbatere televizată

Ce puncte slabe are Trump?

Tramp târăște după el dosare de justiție cu 91 de capete de acuzare. Este evident că toată lumea știe de fapt ce este Trump. Și cu siguranță că o prezentare mult mai nuanțată, de exemplu, a problemelor în justiție ale lui Trump ar putea să convingă un electorat indecis, că Trump reprezintă un pericol pentru națiunea americană. Un personaj pus în acuzare într-o sumedenie de dosare, cu dificultăți reale legate de justiție, este o vulnerabilitate pentru pentru Statele Unite le Americii. 

Un asemenea discurs prezentat într-o manieră care să nu fie hiper-partizană ar putea să ducă un electorat moderat și indecis către  urne în favorea Kamalei Harris.

Rămâne în continuare problemele cu justiția ca o mare vulnerabilitate pentru Trump care are o capacitate destul de scăzută de a convinge în afara electoratului său destul de de fidel.

Și marea șansă a democraților este aceea există un electorat indecis și acest electorat indecis acum pare să nu fie receptiv unui discurs trumpist. Dacă acest electorat nu se mobilizează deloc Trump câștigă.

Dacă acest elect este convins că Trump este nociv, însă nu într-o manieră agresivă, ci într-o manieră proporționată și bine țintită, este foarte posibil ca Harris să reușească să câștige.

Probabil că bătălia principală se vanda în jurul subiectelor economice. Cine stă mai bine în această zonă?

În acest sens, cu siguranță, în orice stat din lume, liderul opoziției are o poziție din oficiu favorabilă, pentru că poate să blameze starea economică actuală și perspective economice, în special competiția globală deficientă ca fiind parte a moștenirii actualei guvernări.

Și Trump a mers până la capăt folosind toate mecanismele unui asemenea discurs. Un discurs care a cucerit și cucerește în continuare electoratul libertarian, ultraliberal, chiar și moderat liberal din perspectivă economică, așa cum știm, americanii sunt foarte individualiști, au o relație destul de directă cu ideea de profit reinvestit, cu ideea de îmbogățire prin intermediul talentului personal și Trump vorbește cu siguranță unui asemenea electorat destul de de mult.

Acest tip de electorat întotdeauna a avut o atitudine destul de schimbătoare între democrați și republicani, tocmai fiindcă din ce în ce mai mult nu este mulțumit de anti-fiscalism de exemplu, discursurile privind scăderea taxelor pe care pe care le practică Trump, ci sunt interesați și de condiții de viață, de mediul social, de mediul natural, de protecția vieții pe termen lung, de schimbările climatice ș.a.m.d.

Deci, cu alte cuvinte, discursuri strict economic nu mai este un discurs la fel de autonom cum era anterior, ci și acest element poate să fie speculat de tabăra Harris, care ar trebui să mute discuția dinspre, nu știu, indici privind productivitatea, asta nu ar ajuta deloc tabăra democrată, înspre mai degrabă bunăstare și condiții de viață, desigur, și economice, dar mai largi, culturale, sociale, de mediu. Și aici atuurile democrați ar fi mai mai importante.