Joe Biden convoacă echipa de securitate națională, pe fondul temerilor unui atac iranian asupra Israelului în următoarele 24-48 de ore

Joe Biden a convocat luni, 5 august, echipa sa de securitate națională pentru a discuta despre „evoluțiile din Orientul Mijlociu“, a anunțat Casa Albă, în timp ce SUA desfășoară avioane de luptă și nave de război suplimentare în regiune, pe fondul temerilor tot mai mari privind un atac iranian asupra Israelului în următoarele 24-48 de ore.

Joe Biden și membrii echipei de securitate națională/ FOTO: Facebook

Tensiunile regionale au crescut după asasinarea săptămâna trecută a liderului Hamas Ismail Haniyeh la Teheran, la o zi după ce un atac israelian la Beirut l-a ucis pe Fuad Shukur, un comandant militar de rang înalt al grupării libaneze Hezbollah. Ambele grupări sunt susținute de Iran, care a jurat răzbunare.

Președintele american va vorbi, de asemenea, cu regele Abdullah al II-lea al Iordaniei, a declarat Casa Albă, în timp ce SUA lansează o nouă rundă de diplomație menită să reducă tensiunile.

„Obiectivul general este de a reduce temperatura în regiune, de a descuraja și apăra împotriva acestor atacuri și de a evita conflictul regional“, a declarat Jonathan Finer, consilierul adjunct pentru securitate națională al Casei Albe, în cadrul emisiunii Face the Nation de la CBS. SUA și Israelul se pregătesc pentru orice posibilitate, a adăugat Finer.

Potrivit publicaţiei americane Axios, Antony Blinken le-a spus omologilor săi din G7 că un atac al Iranului şi Hezbollahului împotriva Israelului ar putea să fie lansat în următoarele 24-48 de ore, aşadar începând de luni, declară trei surse la curent cu discuţiile.

Antony Blinken a discutat la telefon cu premierul irakian Mohamed Shia al-Sudani despre un posibil atac al unor grupări armate irakiene proiraniene.

Un emisar rus, fostul ministru al Apărării Serghei Şoigu, a sosit la Teheran, la o zi după o vizită a şefului diplomaţiei iordaniene.

Sistemele israeliene de apărare aeriană au interceptat luni dimineaţa mai multe drone lansate de miliţia şiită Hezbollah din Liban, una reuşind să cadă în vecinătatea kibutzului Ayelet HaShahar, la aproximativ zece kilometri de graniţă, informează EFE.

Conform unui comunicat al armatei israeliene,"în urma căderii în zonă (a unei drone - n.r.), un ofiţer şi un soldat ai forţelor armate au fost răniţi uşor". Cei doi au fost transportaţi la un spital pentru a primi tratament, iar pompierii s-au deplasat la locul impactului pentru a încerca să stingă incendiul provocat de căderea dronei.

Hezbollah a revendicat atacul, despre care a spus că a vizat "noul cartier general al Diviziei 91 al armatei" din Ayelet.

Gruparea şiită pro-iraniană a susţinut că lansarea dronelor a avut loc ca răspuns la atacurile israeliene asupra Bazouriye şi Deir Seryan, în care doi luptători au fost ucişi, în timp duminică noaptea Hezbollah a anunţat moartea altor doi luptători în atacuri israeliene mai departe de graniţă, unul dintre ele la Louaizeh, la doar 12 kilometri de Beirut.

Între timp, numeroase ţări, între care Suedia, Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Iordania şi Arabia Saudită le-au cerut cetăţenilor lor să părăsească Libanul.

Iranul avertizează piloții să evite spațiul său aerian

Iranul a emis o notificare către piloți și autoritățile aviatice pentru a evita spațiul său aerian, pe fondul amenințărilor continue ale oficialilor iranieni de a ataca Israelul.

Notificarea din partea Iranului cu privire la spațiul său aerian, care a avut loc la ora 7:45 a.m. Notificarea este utilizată de obicei de autoritățile aviatice pentru a furniza piloților informații esențiale în timp real care nu erau cunoscute în prealabil. În esență, este un mesaj de "stay-away" pentru aviația comercială și civilă, fără nicio indicație cu privire la ceea ce ar putea urma.

Mai multe companii aeriene şi-au suspendat legăturile cu Beirutul, inclusiv compania germană Lufthansa - până la 12 august -, dar şi Air France şi Transavia - până marţi, inclusiv - şi Kuwait Airways.

Lufthansa şi-a suspendat şi zborurile către Tel-Aviv - până la 8 august - şi a anunţat că va evita spaţiile aeriene ale Iranului şi Irakului până la 7 august.

Buncăr subteran în Ierusalim pentru a găzdui liderii ţării pentru o perioadă prelungită, în cazul unui război cu Iranul

Serviciul de securitate internă al Israelului a pregătit un buncăr subteran în Ierusalim care să găzduiască liderii ţării pentru o perioadă prelungită, în cazul unui război cu Iranul, scrie Times of Israel.

Serviciul de securitate internă al Israelului a pregătit un buncăr subteran în Ierusalim care să găzduiască liderii ţării pentru o perioadă prelungită, în cazul unui război cu Iranul, scrie Times of Israel.

Buncărul, potrivit aceloraşi surse, a fost echipat cu capacităţi de comandă şi control şi este conectat la sediul Ministerului Apărării din Tel Aviv.

„Deocamdată nu există nicio modificare a instrucţiunilor de siguranţă pentru populaţie. În paralel, suntem în alertă foarte mare", a declarat purtătorul de cuvânt al forţelor de apărare israeliene, Daniel Hagari, în contextul în care Israelul se aşteaptă la un atac din partea Iranului.

Următorul pas al Iranului ar putea fi decisiv pentru a determina dacă Orientul Mijlociu va plonja în haos. Poziția sa pivotală nu ar trebui să fie o surpriză. Apariția sa treptată ca principală putere a regiunii s-a accelerat în urma evenimentelor din 7 octombrie. „Axa de rezistență“ antiisraeliană și antiamericană a Iranului, care cuprinde grupări militante islamiste din Liban, Siria, Irak și Yemen și care este susținută tot mai deschis de China și Rusia, este în prezent o mare forță care sfidează ordinea stabilită de Occident.

Factorii care conduc regiunea spre prăpastie

Alte două evoluții legate între ele conduc Orientul Mijlociu spre prăpastie. Una este comportamentul autodistructiv fără precedent al coaliției de guvernare de extremă dreaptă din Israel, care include evrei fanatici ultrareligioși și extremiști naționaliști. Cu mult înainte de începerea războiului, societatea israeliană era în tumult, divizată de încercările autoritare ale lui Netanyahu de a limita independența sistemului judiciar și de alte acțiuni egoiste și antidemocratice.

Politicile maximaliste urmărite de miniștrii de extremă dreapta pentru a promova extinderea coloniilor din Cisiordania, anexarea teritorială de facto și violența necontrolată a coloniștilor anti-arabi în teritoriile ocupate au continuat în paralel cu conflictul nemilos din Gaza. Uciderea a peste 39 000 de palestinieni, majoritatea civili, a îndepărtat susținătorii tradiționali din Occident și a indignat lumea musulmană. În instanțele internaționale, Israelul este acuzat de genocid, iar liderii săi de crime de război. Cu toate acestea, această intrare în paria mondială pare să îi determine pe Netanyahu și pe aliații săi să dea dovadă de tot mai multă sfidare.

Declinul puterii și influenței SUA

Această sfidare a fost evidențiată la Washington luna trecută, unde Netanyahu a ținut un discurs belicos în fața Congresului. El a ținut, de asemenea, să se întâlnească cu candidatul la președinție Donald Trump, republicanul de dreapta care gândește la fel. Comportamentul său recalcitrant a subliniat cea de-a treia evoluție care subminează în prezent stabilitatea Orientului Mijlociu: declinul puterii și influenței SUA într-o regiune pe care a dominat-o cândva.

Joe Biden a intrat la Casa Albă în 2021 în speranța de a resuscita un acord cu Iranul privind programul său nuclear, dar, în rest, era hotărât să înghețe problema palestiniană și să ocolească problemele din Orientul Mijlociu. China și Rusia au fost principalele sale priorități externe. Cu toate acestea, s-a întâmplat exact opusul. Khamenei și Raisi au blocat un dialog nuclear semnificativ. Apoi, atrocitățile Hamas l-au forțat pe Biden să se implice personal în problema Israel-Palestina. De fapt, acesta i-a dat mână liberă lui Netanyahu în Gaza - o greșeală teribilă, încă necorectată. Ca urmare, poziția regională a SUA, deja afectată de eșecurile din Irak, Afganistan, Siria, Somalia și Libia, a scăzut și mai mult.

Acum, traumatizat și inflamat de Gaza, blocat și prins în capcană de confruntarea Iran-Israel și lipsit de o conducere americană eficientă, Orientul Mijlociu și numeroșii săi protagoniști puternic înarmați se apropie inexorabil de războiul la scară largă pe care toți susțin că nu și-l doresc.

Aliații Iranului

Hezbollah din Liban, o organizație politică și militară militantă șiită sponsorizată de Iran, este considerat cel mai puternic actor non-statal din lume. Israelul estimează că are aproximativ 45 000 de luptători instruiți și până la 150 000 de rachete, plus numeroase vehicule aeriene fără pilot. Experții spun că Hezbollah ar putea lansa între 2 500 și 4 000 de rachete pe zi oriunde în Israel timp de trei săptămâni - și ar putea copleși sistemul de apărare aeriană Iron Dome al Israelului.

Până în prezent, Iranul a fost reticent în a angaja Hezbollah într-o ofensivă la scară largă, considerând-o în primul rând o apărare avansată împotriva Israelului. Deși au avut loc schimburi de focuri transfrontaliere regulate începând cu 7 octombrie, Hassan Nasrallah, șeful Hezbollah care răspunde în fața lui Khamenei, nu a oferit Hamas sprijin deplin și activ. Acest calcul s-ar putea schimba după asasinarea confirmată de Israel, săptămâna trecută, la Beirut, a lui Fuad Shukr, principalul comandant militar al Hezbollah.

Grupul de reflecţie CSIS din SUA estimează că Hezbollah are între 120 000 şi 200 000 de proiectile, inclusiv rachete ghidate cu precizie şi drone înarmate, precum şi rachete antitanc şi antiaeriene. De asemenea, Hezbollah poate acum să lovească în tot Israelul şi să calibreze cu precizie ţinte strategice - ceea ce înseamnă că niciun oraş nu va fi în siguranţă.

În ultimii ani, ţara a reuşit să îşi folosească puterea aeriană superioară şi reţeaua sa de informaţii pentru a lansa sute de lovituri împotriva Hezbollah şi a ţintelor afiliate Iranului în Siria vecină. De la 7 octombrie, a ucis peste 350 de luptători Hezbollah - un număr mai mare decât cel din războiul din 2006 - şi a lansat lovituri în Iran, Siria şi Yemen. În ciuda acestui fapt, analiştii spun că s-ar confrunta cu multiple ameninţări şi provocări dacă ar lansa o ofensivă terestră în Liban.

„Armata Israelului este sofisticată din punct de vedere tehnologic, întrebarea este despre ce tip de război vorbim?“, a declarat Seth Jones, prim-vicepreşedinte la CSIS. Dacă forţele terestre israeliene s-ar deplasa în sudul Libanului, „ar fi o altă poveste, deoarece Hezbollah se află pe un teren pe care îl cunoaşte foarte bine, purtând un război defensiv“.

Însă una dintre provocările Hezbollah ar fi protejarea platformelor sale de lansare a rachetelor, care sunt relativ statice şi trebuie să se afle la suprafaţă pentru a putea fi trase, în timp ce avioanele israeliene trec pe deasupra. Rata relativ ridicată a victimelor în rândul luptătorilor Hezbollah de la 7 octombrie se datorează parţial capacităţii Israelului de a ţinti o bază de lansare la câteva secunde după ce a tras o rachetă, au declarat trei persoane familiarizate cu operaţiunile grupării.

De asemenea, Hezbollah nu a demonstrat capacitatea de a doborî avioanele de luptă ale Israelului, deşi a doborât mai multe drone în ultimele luni, inclusiv Hermes 900 ale Israelului. Israelul este, de asemenea, singurul stat din Orientul Mijlociu care deţine arme nucleare - deşi nu recunoaşte public acest lucru, scrie Financial Times.

Houthis din Yemen, o miliție fundamentalistă șiită aliată cu Iranul și înarmată de acesta, se opune cu fervoare existenței statului Israel. După invazia Israelului în Gaza, Houthis au început să tragă rachete asupra navelor comerciale din Marea Roșie care au legături cu Israelul și cu aliați apropiați precum SUA și Marea Britanie.

Acest lucru a determinat un răspuns militar occidental, inclusiv bombardarea locurilor de lansare ale houthi. Amenințarea Houthi a escaladat dramatic luna trecută, când a reușit să lovească o clădire de apartamente din Tel Aviv cu o dronă înarmată, omorând un om și rănind alte persoane. Israelul a lansat lovituri aeriene punitive de retorsiune asupra portului Hodeidah de la Marea Roșie.

Forțele Houthi s-au confruntat, de asemenea, cu aliatul SUA, Arabia Saudită, în cursul războiului civil de lungă durată din Yemen, și au vizat recent lucrătorii ONU. Acestea ar fi cu siguranță pregătite pentru o confruntare cu Israelul.

Probleme pentru soldații americani din Irak și Siria

Irakul a adoptat de la început o poziție intransigentă cu privire la conflictul din Gaza, condamnând invazia Israelului și refuzând să critice Hamas. Acest lucru reflectă sprijinul istoric al țării pentru cauza palestiniană, mai degrabă decât influența politică a Iranului, care este totuși considerabilă.

Irakul găzduiește miliții islamiste aliate Iranului care au vizat în mod repetat forțele americane de acolo și din Siria. După cel puțin 165 de atacuri ale milițiilor după 7 octombrie, Biden a ordonat atacuri aeriene în februarie pentru a răzbuna trei soldați americani uciși în Iordania.

Temerile că un război la nivel regional ar putea atrage acești militanți irakieni, plus grupuri similare din Siria, au fost amplificate de trei atacuri asupra forțelor americane în ultimele zile, marcând o nouă intensificare a ostilităților. Ca răspuns, SUA au lansat marțea trecută atacuri aeriene la sud de Bagdad.

Aproximativ 2 500 de soldați americani rămân în Irak și aproximativ 900 în Siria, însărcinați cu combaterea terorismului. Guvernul de la Bagdad dorește ca acestea să plece. Astăzi, acestea par a fi ținte sigure.

Arsenalul Iranulului

Israelul nu trebuie să se îngrijoreze doar de Hezbollah. Iranul a promis să răzbune asasinarea liderului politic al Hamas, Ismail Haniyeh, miercuri, la Teheran.

Iranul şi Israelul au făcut schimb de rachete şi drone în aprilie, după ce republica islamică a lansat primul său atac direct asupra Israelului de pe teritoriul iranian, ca represalii pentru uciderea mai multor comandanţi militari în Siria. Dar răspunsurile au fost considerate „calibrate“ pentru a evita o escaladare ulterioară. Având în vedere distanţa geografică dintre Israel şi Iran, orice luptă directă între cei doi inamici ar fi în esenţă un război aerian.

Iranul, supus unor sancţiuni severe, nu dispune de armamentul convenţional necesar pentru a înfrunta Israelul, având puţine avioane, cu excepţia câtorva avioane cu reacţie învechite, achiziţionate înainte de revoluţia islamică din 1979, dar pe care nu a putut să le întreţină.

Cu toate acestea, Iranul şi-a dezvoltat capacităţi interne din ce în ce mai sofisticate în materie de rachete şi drone şi se bazează pe războiul asimetric, mobilizându-şi agenţii regionali şi forţele Gărzilor Revoluţionare, care numără 120 000 de membri.

Potrivit CSIS, Iranul deţine „cel mai mare şi cel mai divers arsenal de rachete“ din Orientul Mijlociu, alcătuit din mii de rachete balistice şi de croazieră, unele capabile să lovească Israelul şi până în sud-estul Europei. Israelul a insistat săptămâna aceasta că „sistemele sale defensive sunt foarte bune“, adăugând că are „parteneri internaţionali care şi-au sporit forţele în regiune pentru a ne ajuta împotriva ameninţărilor“.

Preşedintele SUA, Joe Biden, a declarat joi, după o convorbire telefonică cu liderul israelian Benjamin Netanyahu, că Washingtonul redistribuie forţe în Orientul Mijlociu în cadrul eforturilor de a proteja Israelul de un atac al Iranului sau a aliaţilor acestuia.

SUA și Europa ar putea fi antrenate rapid într-un război la scară largă în Orientul Mijlociu

SUA și Europa ar putea fi antrenate rapid într-un război la scară largă în Orientul Mijlociu. SUA mențin baze aeriene și navale importante în Golf și se așteaptă acum să facă noi „desfășurări defensive“ în regiune. Se pare că oficialii americani anticipează un atac iranian mai mare decât cel din aprilie, inclusiv activarea forțelor proxy în Irak, Siria și Liban. Dar influența Americii este diminuată. Netanyahu nu a avertizat Washingtonul cu privire la operațiunea Haniyeh. Biden s-a plâns, corect, dar slab, că asasinarea a fost „nefolositoare“ pentru negocierile de încetare a focului din Gaza.

Riscurile ca acest conflict să scape de sub control crește cu fiecare incident, iar prețul plătit de toate părțile va fi unul ridicat.