Fortăreaţa America: Cum îşi construiesc Statele Unite ambasadele
0
Ambasada SUA de la Cairo este o clădire neobişnuită. Construcţia are peste zece etaje, dar astfel de structuri sunt, în general, mult mai scunde. Sediul misiunii diplomatice este construit în centrul capitalei egiptene, într-o zonă elegantă numită Garden City, foarte aproape de Nil şi de piaţa Tahrir.
În zilele normale, poziţionare clădirii subliniază faptul că SUA sunt un pion important în afacerile egiptene. Dar, săptămâna trecută, clădirea a devenit punctul de manifestare al mai multor protestatari.
Astfel de incidente violente sunt subiectul unor dezbateri serioase în lumea proiectării ambasadelor, pentru că arhitecţii încearcă să construiască clădiri, care indiferent de vremuri, să reprezinte valorile americane suficient de puternice pentru a rezista unor atacuri cu bombe. Pentru cei care le construiesc este destul de dificil să menţină echilibrul între izolare şi angajament civic, scrie „The Atlantic Cities“.
Andre Houston, arhitectul ambasadei SUA de la Cairo, are încredere în scara interioară, dar mărturiseşte că cel mai slab punct prin care poţi pătrunde în clădire se află în spate, lângă terenurile de tenis. În prezent, ambasada este protejată de baricade de ciment construite pe străzile din jur, notează „The Atlantic Cities“.
Având în vedere poziţia centrală şi spaţiul destul de restrâns, clădirea era obligatoriu să fie înaltă pentru a conţine toate funcţiile unei ambasade, spune Houston. Nu e nicio îndoială că dimensiunile şi poziţionarea imobilului au rol simbolic. „Clădirea este un monument sobru care demonstrează cât de impunătoare au devenit Statele Unite în Cairo“, scria Ann Crittenden, în 1983, în publicaţia „The New York Times”. A fost momentul în care SUA au înlocuit Uniunea Sovietică în calitate de aliat al Egiptului în Războiul Rece.
Proiectul a marcat, de asemenea, un punct de cotitură în modul în care SUA îşi construiesc ambasadele. În timp ce lucrările se apropiau de finalizare, repercusiunile bombardamentului din Beirut din 1983 l-au forţat pe arhitectul Andre Houston să adopte noi mijloace de securitate, inclusiv un perete anti-explozie capabil să reziste unei deflagraţii produse de două tone de TNT. Dar aceste modificări nu au schimbat prea mult proiectul iniţial. Sticla din turn a fost înlocuită cu un prototip mai puternic. Însă cea mai mare provocare a fost cea de a îndeplini dorinţa angajaţilor ambasadei de a avea două terenuri de tenis, în loc de unul.
Raportul Inman, ghidul pentru securitatea ambasadei, comandat după atentatul de la Beirut, a corectat cele mai mari slăbiciuni de securitate ale clădirii: dimensiunea prea mică şi poziţia centrală în Cairo.
Amiralul Bobby Inman a susţinut că ambasada SUA ocupă un loc de 10-15 hectare, care constituia o provocare din punct de vedere financiar şi logistic în majoritatea oraşelor mari. „Localizarea sa pe străzile cele mai aglomerate şi mai la modă din capitala egipteană era, în trecut, un avantaj. Astăzi este o problemă“, spune raportul. Dar construirea sediilor misiunilor diplomatice în zone îndepărtate, unde terenul este ieftin, reprezintă şi o detaşare simbolică faţă de putere şi de oraş. Aceste avanposturi îndepărtate erau mai puţin convenabile, după cum susţin şi plângerile diplomaţilor, adesea îndreptăţite: Departamentul de Stat a încercat înainte să mute ambasada din Cairo în suburbia sudică Maadi, doar ca să-şi dea seama că traficul infernal din Cairo făcea naveta de nesuportat.
Cu un şir de catastrofe la adresa ambasadelor, ce a culminat cu atentatul cu bombă din Africa de Est din 1998, temerile generate de posibile acte de terorism au făcut să fie trecute cu vederea alte preocupări, în favoarea siguranţei. În 1999, Departamentul de Stat a adoptat un model standard de construcţie, pe care istoricul Jane Loeffler l-a descris ca fiind un „compus cu pereţi izolaţi“. Din interiorul zidurilor fortificate, aceste clădiri s-ar putea confunda foarte uşor cu unele ştiinţifice sau cu nişte colegii. Ele sunt structuri înconjurate de peluze verzi, total anti-urbane şi complet securizate.
„Noi construim cele mai urâte ambasade... Îmi venea să intru în pământ când am văzut ceea ce facem“, a declarat senatorul american John Kerry.
În general, criticii au văzut aceste structuri izolate şi pseudomilitare ca emblemă a politicii externe a fostului preşedinte George W. Bush. Nu toţi erau siguri că ambasadele sunt cu adevărat mai sigure.
Ambasada SUA din Tunisia, construită în 2002, este situată departe de centrul oraşului. În pofida poziţionării sale, a fost locul unei confruntări violente vineri. Cu cât sunt mai izolate astfel de clădiri, cu atât este mai uşor să monitorizezi venirile şi plecările.
Cele mai importante proiecte arhitecturale diplomatice din ultimul deceniu sunt ambasadele de la Berlin şi de la Beijing. Aceste ambasade aveau menirea să arate lumii ce au Statele Unite mai bun de oferit. Ambasada de la Londra a fost proiectată de arhitectul Eero Saarinen, cea de la Atena de către Walter Gropius, iar cea de la New Delhi de către Edward Durrell Stone.
Acest lucru subliniază faptul că stilul a devenit din nou o miză pentru arhitecţi, dincolo de Berlin şi de Beijing, ce puţin astfel era până la atacurile şi protestele de săptămâna trecută. Departamentul de Stat a introdus un nou concept de clădiri, care pune în evidenţă arhitectura, eficienţa ecologică şi urbanitatea.
„Arhitectura este inevitabil o artă supusă politicii şi reflectă cu fidelitate tendinţele politice ale unei perioade. Cu siguranţă arhitectura noastră are o politică deschisă şi lipsită de teamă faţă de cei care se ascund în întuneric“, susţine Daniel Patrick Moynahan, defunctul senator democratic din New York, ce l-a servit pe fostul preşedinte Kennedy.
Noua proiecţie arhitectonică pentru ambasada de la Londra a fost aleasă în 2010, printr-un concurs. Nu toată lumea este convinsă că este un pas bun. „Un nou fort şi o nouă ambasadă. Proiectul mizează pe o clădire care se vrea a fi un echilibru între estetică şi securitate. El reflectă lupta actuală a ţării pentru a menţine o imagine primitoare, democratică, în timp ce se află sub ameninţarea constantă a unui atac“, a declarat criticul arhitectural, Nicolai Ouroussoff.
Corespondenţii publicaţiei „The Times“ din Cairo şi din Tunisia consideră că ultimele evenimente vor influenţa, din nou, proiectele arhitecturale, care se vor concentra pe mai multă siguranţă. Ambasadele nu sunt concepute pentru a fi baze militare, „sunt concepute pentru bombe, nu pentru mafioţi furioşi“, susţine Jane C. Loeffler, autoarea unei cărţi despre arhitectura ambasadelor americane.
„Se schimbă din nou şi este spre bine, dar nu ştiu exact cum influenţează ultimele evenimente acest lucru“, conchide Loeffler.
Se încarcă comentariile...
