Donald Trump, în luptă cu marile companii americane

Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, care a lansat încă de la sfârşitul lunii trecute atacuri la adresa grupului Amazon al lui Jeff Bezos, cel mai bogat om de pe planetă, potrivit clasamentului Forbes, continuă să acuze cel mai mare retailer online din lume că beneficiază de preţuri incorect de mici din partea poştei americane şi că nu plăteşte suficiente taxe. Însă Amazon nu este singura companie luată în colimator de şeful Casei Albe.

La un moment dat, scrie „New York Times“, Trump a acuzat compania de comunicaţii Verizon că a încheiat „o înţelegere stupidă“ pentru AOL. A afirmat despre Coca-Cola că este „gunoi“, deşi a spus că va continua să consume această băutură. A catalogat companiile H&R Block şi Nordstrom drept „groaznice“, iar despre conducerea Sony a spus că este „cu adevărat stupidă“. Iar directorii firmei financiare S&P Global sunt, în opinia lui Trump, „rataţi“.

Înainte, dar şi după ce a devenit preşedinte, Trump a atacat firme de tehnologie, contractori militari, producători de autoturisme, companii producătoare de telefoane mobile, firme din domeniul financiar, companii farmaceutice, producători de aparate de aer condiţionat, giganţi ai Wall street şi nenumărate companii media pe care le-a etichetat drept „ruşinoase“, „necinstite“, „adevărate gunoaie“, „cu adevărat proaste“, „false“ şi, în general, „inamice ale poporului american“, adaugă cotidianul citat.

Iar în ultimul timp, atacurile lui Trump, devenite ameninţătoare, au avut afecte economice asupra unor companii. De pildă, grupul lui Bezos a avut serios de suferit. Potrivit Reuters, valoarea acţiunilor Amazon a scăzut cu 10 miliarde de dolari în săptămâna scursă de la primul atac lansat de Donald Trump pe Twitter.

Mesajele publicate de preşedintele SUA pe această reţea  de socializare au arătat, uneori explicit, că şeful Casei Albe este gata să facă uz de puterea sa de preşedinte pentru a submina companiile care-l înfurie.

Iar Camera americană de Comerţ nu este deloc mulţumită de această situaţie. „Nu este adecvat ca oficiali guvernamentali să-şi folosească poziţiile pentru a ataca o companie americană“, a declarat Neil Bradley, vicepreşedinte executiv al instituţiei. Bradley, care nu a făcut referire directă la Trump, a adăugat că aceste critici la adresa unor companii venite din partea politicienilor „subminează creşterea economică şi crearea de locuri de muncă“.

Un caz fără precedent

Chiar dacă mulţi preşedinţi americani au intrat în diverse tipuri de conflicte cu anumite industrii, cazuri care au ţinut nu o dată prima pagină a ziarelor, modul în care acţionează Trump este fără precedent, având în vedere că lansează în mod frecvent atacuri de natură individuală la adresa unor companii, comentează „New York Times“. În plus, rar s-a întâmplat ca preşedinţi americani să recurgă la astfel de gesturi ca urmare a unor resentimente personale.

De altfel, persoane apropiate preşedintelui SUA au afirmat că atacurile la adresa grupului Amazon au fost declanşate, de obicei, de articole apărute în „Washington Post“, deţinut de o companie fondată de Jeff Bezos, pe care Donald Trump le-a perceput ca fiind negative.

„Este o situaţie fără precedent. Postările preşedintelui pe Twitter pot provoca un semnificativ efect negativ la nivel de reputaţie“, a declarat Dean C. Garfield, preşedintele Consiliului Industriei Informatice şi Tehnologiei, care reprezintă companii de anvergură precum Amazon, Dell, Facebook, Google şi IBM. 

Totuşi, suporterii lui Trump spun că apreciază dorinţa sa de a critica sistemul corportaist. 

„Continuă să ţintească direct companiile şi nu-i pasă de corectitudinea politică“, a declarat Terry Bowman, care a lucrat ca organizator pentru campania lui Trump. „Spune lucruri care vin direct de la lucrătorii americani“, a continuat el.

Şi alţi preşedinţi americani au lansat critici la adresa unor companii, însă nu de o asemenea manieră.

De pildă, Barack Obama a criticat compania Staples pentru că nu a oferit angajaţilor săi asigurări de sănătate suficient de bune. Tot el a lansat un atac la adresa bancherilor de pe Wall Street ale căror firme au beneficiat de bani federali pentru a evita falimentul, dar care au acordat apoi bonusuri directorilor respectivelor firme. Totuşi, Obama nu a indicat niciun nume.

Şi John F. Kennedy s-a ferit să numească indivizi în timpul unui conflict pe care l-a avut în 1962 cu cei din industria siderurgică. El i-a criticat atunci pe acei oameni a căror preocupare pentru obţinerea „puterii private şi profitului“ este mai mare decât „simţul responsabilităţii publice“. 

Iar Franklin D. Roosevelt a lansat un atac la adresa „răufăcătorilor foarte bogaţi“, dar fără să-i numească pe aceştia.