Cum s-au încheiat experimentele SUA cu arma meteorologică

De-a lungul anilor au fost luate în considerare numeroase tehnici de intervenţie în cazul uraganelor: însămânţarea norilor cu gheaţă sau iodură de argint, răcirea oceanului cu materiale criogenice sau aisberguri, schimbarea echilibrului radiativ în apropierea uraganului prin absorbţia radiaţiilor solare cu negru de cărbune, bombardarea uraganele cu bombe cu hidrogen, ventilatoare uriaşe etc.

Prima încercare a fost făcută în 1947 şi intitulată „Proiectul Cirrus”. În ciuda îndoielilor persistente cu privire la utilitatea acestei operaţiuni, US Air, a lansat 35 kg de dioxid de carbon solid (cunoscut sub denumirea de gheaţă uscată ) peste o tornada, la 13 octombrie 1947. Efectul? Au fost detectate modificări ale norului. Astfel, tornada şi-a schimbat direcţia, dar a lovit în Savannah, Georgia. Aceste experimente au fost oprite în urma unor acţiuni în justiţie.

Cu toate acestea, au fost reluate unsprezece ani mai târziu, sub numele de proiectul Stormfury. Se urmărea distrugerea ciclonilor, cât erau de putere mică. Acest proiect s-a bazat pe presupunerea că prin îngheţarea apei conţinute în ciclon cu iodură de argint, aceasta ar perturba structura internă a ciclonului, ceea ce ar duce la distrugerea acestuia.

Astfel, multe avioane au fost trimise pentru a „însămânţa“ (introduce particulele într-un nor) ciclonii din Oceanul Atlantic. Primul ciclon „insămânţat“ a fost ciclonul Beulah.

Acest lucru a dus la o scădere a vântului cu 20% şi la o creştere a ochiului ciclonului. Această experienţă trebuia repetată de multe ori, dar condiţiile nu erau întotdeauna optime.

Cu toate acestea, experimentul a fost reluat la 18 august 1969 pe ciclonul Debbie, care a prezentat condiţiile ideale. Avioanele au fost trimise în zilele de 18 şi 20 să „însămânţeze“ acest ciclon. Urmarea, o scădere a vitezei vântului cu 31%, respectiv 18%, ceea ce a confirmat ipotezele cercetătorilor.

Cu toate acestea, analiza acestor rezultate a arătat că, pentru a avea un impact real asupra ciclonului, era necesar să se „însămânţeze“ ciclonul aproximativ la fiecare oră (ceea ce este extrem de scump).

Apoi, în 1971, din cauza absenţei ciclonilor care să îndeplinescă criteriile, testele trebuiau efectuate pe ciclonul Ginger. Cu toate acestea, natura sa era diferită de cea predecesorilor şi puţin înţeleasă. Astfel, însămânţarea acestui ciclon nu a avut niciun efect. A fost ultimul ciclon pe care a fost testat proiectul Stormfury. Din cauza caracterului specific al fiecărui uragan, aceste experimente au fost considerate neconcludente, ceea ce a dus la încetarea definitivă a lor în 1980.

Mai nou, preşedintele Donald Trump a sugerat lansarea de bombe nucleare asupra uraganelor înainte ca acestea să lovească teritoriul SUA, scrie portalul american Axios.

Potrivit Axios, Trump a întrebat la o reuniune privind uraganele dacă ar fi posibil, pentru a le împiedica să se formeze complet în mare, să se arunce o bombă atomică în centrul lor.

Potrivit unei surse anonime citate de Axios, persoanele care au participat la reuniune au fost uimite de întrebarea adresată de preşedintele american. Site-ul nu precizează când ar fi avut loc această reuniune.

Ideea propusă de Donald Trump nu este nouă, fiind emisă iniţial în anii '50 de un om de ştiinţă care a lucrat pentru guvernul american, sub preşedinţia lui Dwight Eisenhower.

De atunci, ideea a reapărut în mod constant, deşi există un consens ştiinţific că o astfel de metodă nu ar da rezultat.

Potrivit Axios, Trump a întrebat deja prima dată, în 2017, dacă administraţia sa ar trebui să bombardeze uraganele pentru a le împiedica să lovească pământul. În această conversaţie, preşedintele nu a menţionat posibila utilizare a bombelor nucleare, a precizat site-ul citat.

Casa Albă nu a dorit să comenteze informaţiile difuzate de Axios.

''Obiectivul opririi uraganelor nu este rău'', a declarat un oficial al Administraţiei sub rezerva anonimatului, fără a confirma dacă afirmaţiile citate de Axios au fost făcute de preşedintele Trump.

Statele Unite sunt lovite în mod constant de uragane. În 2017, Uraganul Harvey a fost cel mai puternic care a lovit în 12 ani teritoriul SUA.

De atunci, coasta de est a Statelor Unite a fost lovită de o serie de furtuni catastrofale care au ucis mii de oameni şi au provocat pagube de sute de miliarde de dolari.

Toate aceste experimente nu au avut rezultatele scontate pentru că nu au luat în considerare dimensiunea şi puterea ciclonilor tropicali. Un uragan ajuns la maturitate deplină, este echivalent cu 5 bombe atomice pe secundă! Energia implicată într-un ciclon este într-adevăr colosală: eliberează aproape 400 de miliarde de waţi, producţia a 400 de centrale nucleare . Aşadar, imaginaţi-vă energia care ar trebui folosită pentru a distruge această maşină termodinamică mare.

Aproximativ 80 furtuni pe an se formează în Atlantic, dar în medie numai 5devin uragane. Nu există nicio modalitate de a şti în prealabil care se vor dezvolta într-un ciclon. Astfel, aceste teste,  mai mult sau mai puţin fanteziste, au fost abandonate , cercetatorii recomandând „coabitarea“ cu ciclonul . 

Apoi sunt şi utile: eliberează excesul de căldură şi umiditate de la tropice, reprezintă o supapă de siguranţă, şi le transferă mai spre nord în zonele care au nevoie de ele şi unde fără ele ar fi mult frig. Prin urmare, ciclonul tropical participă pe deplin la ciclul climatologic şi termodinamic al atmosferei.