Cum poate câștiga Trump al IV-lea Război Mondial. Scenariul favorabil pentru Ucraina
0Liderii din toată lumea încearcă să-și dea seama cum să încline președinția lui Trump în avantajul lor. Însă există un scenariu în care atât SUA, cât și Ucraina să aibă de câștigat, scrie Andrei Piontkovski, analist, comentator politic și autorul mai multor cărți despre președinția lui Vladimir Putin, într-un editorial publicat de Kyiv Post.
În primul rând, aceștia nu trebuie să se comporte precum fostul secretar de stat Rex Tillerson. Modelul lor trebuie să fie mai degrabă Mike Pompeo. Tillerson a rezistat puțin peste un an în funcție. Apoi, când nu a mai suportat, l-a făcut pe Donald Trump dobitoc, a trântit ușa și și-a prezentat demisia.
În locul lui a fost numit Pompeo, care le-a spus oficialilor Departamentului de Stat că „Trump nu este dobitoc. El este pur și simplu un geniu neconvențional.”
Trump, un showman profesionist, a jucat rolul unui geniu neconvențional în Orientul Mijlociu, cu Pompeo în scaunul de regizor. De fapt, a jucat atât de bine încât liderii lumii au început să creadă că el se află în spatele Acordurilor Abraham.
„Adulții” de la Casa Albă trebuie să facă apel la interesele personale ale lui Trump înainte de a-l convinge să acționeze în domeniul politicii externe. Nu trebuie să uite că se consideră liderul lumii întregi, unul fără egal.
Dacă nu o fac, inamicii geopolitici ai SUA, în frunte cu Vladimir Putin, abia așteaptă să o facă. Putin e nerăbdător „să-l vadă pe acest om” ca să-l poată convinge în două ore să îl asculte, la fel cum s-a întâmplat la Helsinki.
Putin se consideră, oarecum justificat, a fi bărbatul alfa în această relație. În niciun caz, „adulții” nu trebuie să-i permită acestui geniu neconvențional să rămână singur cu acest manipulator profesionist.
Este un fapt că Trump trebuie să fie în centrul oricărui plan propus; el trebuie să fie demiurgul global și învingătorul în Ultimul Război Mondial.
Regimurile totalitare din întreaga lume, după secole de ură față de Occident, au urmărit cu multă atenție catastrofa reputațională care a reprezentat retragerea SUA din Afganistan - socotind această retragere eșuată drept un semn al slăbiciunii fundamentale a civilizației occidentale decadente și hedoniste, și au privit cu satisfacție când SUA au început să-și cedeze rolul de lider global.
Călăreții geopolitici
Cei trei călăreți ai acestei lumi geopolitice – China, Rusia și Iran – acum liberi să acționeze cu impunitate, au lansat provocarea Lumii Libere, anunțându-și intențiile de a distruge, în mod deliberat, trei națiuni suverane – Taiwan, Ucraina și Israel.
Reacția inițială a Statelor Unite a fost rușinoasă și nu a făcut altceva decât să-și încurajeze dușmanii. Șeful CIA, Bill Burns, a călătorit la Moscova și i-a oferit lui Putin o promisiune în culise, și anume că nu va permite Ucrainei, singura victimă a agresiunii, să efectueze lovituri de represalii pe teritoriul Rusiei. Agenția pe care o conducea și-a lansat apoi predicția profesională față de invazie: Kievul va cădea într-o săptămână, cel mult două.
Dar Burns și CIA s-au înșelat. Prima bătălie a celui de-al IV-lea Război Mondial a avut loc la Hostomel și a dus la un miracol pe Nipru - hoarda a fost învinsă. Acei 300 de spartani ucraineni simbolici au salvat civilizația occidentală de la o invazie barbară și au târât literalmente Statele Unite înapoi pe scena mondială.
Aproximativ un an și jumătate mai târziu, cu Occidentul aflat încă în chinurile indeciziei, Iranul s-a angajat în operațiunea sa de distrugere a Israelului. Și odată asta a apărut un al patrulea călăreț.
O nouă realitate politică începuse să prindă contur la Washington. Aripa de extremă stângă (progresistă) a Partidului Democrat și ideologia care o însoțește au devenit aproape fanatic investite într-un al IV-lea Război Mondial dezlănțuit de regimurile totalitare.
Acești progresiști cer o încetare imediată a focului atât în Orientul Mijlociu, cât și în Ucraina – cu alte cuvinte un fel de Afganistan pe steroizi, o altă retragere jenantă a SUA de pe scena mondială.
Victoria lui Trump la alegerile prezidențiale a fost în primul rând un triumf asupra acestor progresiști, al patrulea călăreț al apocalipsei geopolitice. Realegerea sa a dezlegat, în esență, mâinile Occidentului într-un moment critic și i-a oferit o fereastră unică de oportunitate de a obține o victorie mai mare, istorică, asupra tuturor inamicilor săi. Mai mult, această victorie va fi mai degrabă una conceptuală, teoretică și nu va avea ca rezultat o pierdere semnificativă de vieți omenești.
Administrația Biden, mult prea precaută, nu a permis niciodată Ucrainei să-și exploateze succesele spectaculoase de la începutul războiului și să obțină Victoria în 2022 sau în 2023 (o revenire la granițele din 1991 și restabilirea integrității teritoriale). În schimb, conflictul și-a schimbat forma și a devenit un război epuizant de uzură, o circumstanță deloc în favoarea Ucrainei, scrie analistul rus.
Scenariul coreean
Apoi a început să se discute cu toată seriozitatea un „scenariu Coreea” pentru înghețarea conflictului. Conștient de contribuția istorică a popoarelor sovietice la o victorie a Aliaților în al Doilea Război Mondial și dornic să prevină pierderea a sute de mii de vieți ruși și ucraineni, președintele Trump i-a făcut o ofertă unică dictatorului de la Kremlin: îl va scoate pe Putin din situația urâtă în care a intrat ca vasal al Chinei.
În acest scop, el trebuie să fie de acord să oprească orice ostilități de-a lungul liniei de contact. Firește, nu va exista vreo recunoaștere a câștigurilor sale teritoriale. I se va permite să le păstreze pentru o anumită perioadă și să rămână la putere în Rusia, după ce îi va anunța pe supușii săi că a obținut victoria.
Rolul Europei
Trupele occidentale, fie că se vor numi de menținere a păcii, voluntari, contractori, vor garanta că cea mai mare parte a Ucrainei rămâne în siguranță și prosperă (cum a fost cazul Coreei).
Majoritatea acestor trupe vor veni din Europa. De ani de zile, Trump cere Europei să-și asume o mai mare responsabilitate pentru propria sa securitate. Amenințarea cât se poate de reală care planează asupra continentului în acest moment nu face decât să întărească argumentul lui Trump. Macron încearcă de mult să-și convingă omologii că țările UE trebuie să joace un rol în Ucraina.
Europa năzuiește demult să aibă propria sa armată. Dar, așa cum a remarcat corect președintele ucrainean Volodimir Zelenski la Davos: „Pentru prima dată în 75 de ani, Europa are propria sa armată, una capabilă să oprească hoarda din Est. Este vorba de Forțele Armate ale Ucrainei plus avioanele furnizate de Europa.”
Această nouă hotărâre pe care o vedem la Europa îi va permite lui Trump și aliaților săi să asigure în mod eficient securitatea Ucrainei în același mod în care președintele Eisenhower a asigurat securitatea Coreei de Sud - prin desfășurarea unei forțe aliate expediționare.
Oferta lui Donald Trump pentru Vladimir Putin
Dacă Putin alege să refuze oferta lui Trump, el pierde totul. Nu este o coincidență că mașina de propagandă Putin a trimis în ultimul timp semnale prin care încearcă să justifice acceptarea ofertei: „Am câștigat deja! Am ocupat un coridor terestru către Crimeea și am slăbit armata ucraineană!”
Este o rezolvare așa trebuie să fie – regimul Putin este distrus în timp ce Putin își păstrează temporar capul și tronul.
Președintele Trump crede, pe bună dreptate, că China comunistă este cel mai puternic și mai periculos inamic al SUA. Dar până de curând acest fapt incontestabil l-a determinat să ajungă la o concluzie total greșită. El a crezut că cheia pentru contracararea amenințării chineze este soluționarea a două conflicte pe care le considera mai mult niște distrageri – cele din Ucraina și din Orientul Mijlociu. A fost o greșeală colosală.
Tocmai aceste războaie – purtate de două mari popoare, ucrainean și israelian, cu costuri și suferințe enorme – au oferit Lumii Libere o oportunitate unică de a înlătura amenințarea Chinei odată pentru totdeauna. Iar asta fără a vărsa nicio o picătură de sânge.
Doar o dublă decapitare (Iranul și Rusia), la care să asiste toată lumea, ar forța China să-și vină în fire și să uite de intențiile sale ostile față de un Taiwan independent și orice planuri de confruntare politică și militară cu SUA.
Există însă un obstacol major pentru ca Trump să vadă toate aceste lucruri: obsesia lui de a câștiga un Premiu Nobel pentru Pace. Această fixație îi oferă lui Putin un potențial masiv de recrutare. El îi va mulțumi lui Trump pentru oferta sa, îl va privi cu devotament și admirație și îi va promite că îi va oferi orice sprijin necesar pentru a-i înlesni împlinirea dorinței. Cererile sale teritoriale vor fi surprinzător de modeste. Dar îi va cere în schimb mieros lui Trump să includă câteva fraze nevinovate în acordul final de pace - niște „garanții de securitate pentru Rusia”.
Și apoi, după ce Trump își va primi premiul, Putin va folosi aceste „garanții” pentru a veni după restul Ucrainei.
Președintele Woodrow Wilson a câștigat primul război mondial.
Președintele Franklin D. Roosevelt a câștigat al Doilea Război Mondial.
Președintele Ronald Reagan a câștigat al treilea război mondial (Războiul Rece).
Toți cei trei mari președinți americani erau convinși că au câștigat ultimul război mondial. Din păcate, fiecare victorie conținea un defect fundamental, unul care ducea inevitabil la următorul conflict global.
Președintelui Donald Trump i s-a pus în față o misiune de proporții epice - să învingă Imperiul Răului în cel de-al patrulea și ultimul război mondial, și să o facă cu eforturi și resurse relativ puține și să înfăptuiască toate astea în primele 100 de zile ale celui de-al doilea mandat la Casa Albă.
Se încarcă comentariile...
