Cresc îngrijorările legate de dispariţia statelor de pe coasta americană sub ape

Scenariile apocaliptice cu privire la acoperirea oraşelor americane de ape se înmulţesc FOTO Shutterstock

Oraşe acoperite de ape am mai văzut, fie din cauza furiei naturii, fie din cauza amplasării lor în zone expuse pericolului de inundaţii.

Piaţa San Marco din Veneţia este adesea sub alertă din cauza fenomenului „acqua alta“ (provocat de fluxul din Marea Adriatică, atunci când se întrunesc anumite condiţii ce ţin de presiunea atmosferică, vânt şi fazele lunii), New Orleans a fost inundat după uraganul Katrina, iar plajele din Indonezia au fost acaparate de apă în 2004, după un tsunami.

Uraganul Irene de vara trecută a provocat o mulţime de pagube pe coasta de est a Statelor Unite, iar cel mai recent, uraganul Sandy a inundat mai multe oraşe, dar New York a fost cruţat de ce e mai rău.

Publicaţia „The New York Times“ a trecut în revistă zonele de coastă şi pe cele joase, care ar fi inundate permanent dacă nivelul apei creşte, iar autorităţile nu vin cu soluţii viabile. Potrivit datelor emise de Administraţia Naţională americană de Supraveghere a Oceanelor şi a Atmosferei, nivelul mării va creşte cu aproximativ 1,5 metri în aproximativ 100 de ani.

În acest context, New Orleans ar fi inundat în proporţie de 88%, iar New York în proporţie de 7%. Printre zonele americane care vor fi acoperite de ape se numără şi Atlantic City (62%), Miami (20%), Charlestone (19%), San Francisco (6%), Long Island (5%), Jacksonville (3%) sau Washington (2%).

Avertismente au tot existat de-a lungul timpului. În 2009, un raport privind schimbările climatice a atras atenţia asupra faptului că „în următoarele decenii, oraşul de pe coastă se va confrunta cu creşterea nivelului apei şi a temperaturilor, dar şi secetă ori inundaţii, toate urmând să aibă un impact puternic asupra infrastructurii newyorkeze“, a declarat William Solecki, geograf şi membru al grupului care a lucrat la raport.

„Dar la ce ne ajută avertismentele? Au existat ameninţări că teroriştii au în plan deturnarea avioanelor, dar cine a ascultat? Dacă nu ne putem imagina propria moarte, aşa cum susţine Freud, atunci cum ne-am putea imagina moartea unui oraş?“, se întreabă jurnaliştii publicaţiei americane „The New York Times“.

Soluţii există

Indiferent că vorbim de 50, 100 sau de 200 de ani, specialiştii estimează că New Yorkul va fi acoperit de ape. Istoria, însă, a demonstrat că există şi alte posibile scenarii: ca oraşul să se mute, aşa cum s-a întâmplat cu insula Torcello, care s-a „mutat“ în Veneţia, piatră cu piatră, după ce laguna s-a transformat într-o mlaştină şi în rândul locuitorilor s-a răspândit o epidemie de malarie. Oraşul a reuşit să supravieţuiască totuşi, chiar dacă nu în locul în care a fost înfiinţat.

Oamenii sunt plini de idei şi ar putea veni cu soluţii pentru a preveni dezastrele. Cel mai ambiţios proiect, început în urmă cu un deceniu, este instalarea de porţi mobile în lagune. Cunoscut sub acronimul de „MOSE“ (Moise în italiană) proiectul reprezintă ultima realizare a inginerilor: ori de câte ori creşte nivelul apei, barierele de metal care se află în buncăre de beton de pe fundul mării, sunt ridicate de presiunea aerului comprimat.

Proiectul trebuia să fie gata în acest an, dar finalizarea lui s-a amânat pentru anul 2014.

Dispariţia unei civilizaţii

În cartea „Collapse“, profesorul de geografie Jared Diamond a arătat cum dispariţia unei civilizaţii se poate produce din cauze multiple. Norvegienii stabiliţi în Groenlanda au tăiat copacii (pentru lemne de foc şi în alte scopuri) până nu a mai rămas niciunul, ceea ce a reprezentat o provocare pentru a construi case sau bărci.

Au existat şi alte cauze, cum ar fi vremea rea, ciocnirile violente cu inuiţii, sau rutele comerciale blocate de gheaţa din fiorduri. Cu toate acestea, defrişările au fost factorul principal: nu a mai rămas un singur copac în păduri, dar nici oameni.

„Contemplarea efemerităţii condiţiei noastre umane este o experienţă profundă. Dacă străbaţi ceea ce cândva au fost oraşele romane magnifice, de-a lungul coastei Licia din Turcia (acum în mare măsură reduse la ruine, multe încă neexcavate), realizezi cât de extinsă a fost această civilizaţie. Efes, populaţie 300.000 de oameni în secolul al doilea, este o vastă necropolă. Amfiteatrul care avea o capacitate de aproape 25.000 de oameni este gol.

Ne întoarcem din călătoriile noastre orbiţi de frumuseţe, nu de adevăr. Nu ne-ar trece niciodată prin cap ca am putea fi descrişi într-un ghid din anul 2212 ca americanii care locuiau în turnuri de 60 de etaje şi călătoreau în trenuri pe sub valuri“, scrie James Atlas, fondatorul editurii „Atlas“.

Ignoranţa este cea care explică dificultatea de a procesa consecinţele schimbărilor climatice asupra oraşului New York, chiar şi în ciuda avertismentelor de la politicieni, mai spune Atlas. Guvernatorul de New York, Andrew Cuomo, a declarat că americanii sunt acum afectaţi „o dată la doi de inundaţii care au loc o dată la 100 de ani“.