Sfatul singurului diplomat rus care a condamnat invadarea Ucrainei pentru Kiev și Occident
0De la începutul războiului, Ucraina a avut sarcina de a obține un sprijin cât mai larg din partea comunității internaționale, inclusiv din partea Sudului Global. Cu toate acestea, astăzi, în al treilea an de război, această sarcină este încă departe de a fi îndeplinită.

Dacă la începutul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, majoritatea covârșitoare a statelor a sprijinit condamnarea agresiunii de către Adunarea Generală a ONU și cererile de încetare imediată a operațiunilor militare și de retragere a trupelor rusești din Ucraina, situația este acum foarte diferită.
Acest lucru nu a fost facilitat atât de mult de eforturile diplomaților ruși, cât de lipsa unei strategii clare din partea partenerilor occidentali ai Ucrainei, în frunte cu Statele Unite. Aceștia au dat dovadă de o politică extrem de prudentă și, sincer, slabă în ceea ce privește limitarea Rusiei și stoparea agresiunii sale, scrie în Moscow Times Boris Bondarev, singurul diplomat rus care l-a înfruntat pe Vladimir Putin și a condamnat invadarea Ucrainei.
Evident, în ochii majorității statelor, lipsa unei strategii clare din partea Occidentului și a sensului a ceea ce vor să obțină de la Rusia a devenit dovada slăbiciunii și nehotărârii taberei pro-ucrainene.
Agresiunea brutală a lui Putin ar putea da roade
În comparație, politica Rusiei față de Ucraina, și anume avansul continuu și loviturile pe scară largă asupra infrastructurii civile, pare o strategie mai coerentă. Potrivit multor politicieni, se bazează pe anumite calcule care nu pot fi neglijate, mai ales dacă aceste calcule se fac în capitala unei puteri nucleare. Astfel, agresiunea brutală a președintelui Vladimir Putin pare că ar putea da roade.
Diplomații ucraineni încă încearcă să creeze o coaliție semnificativă și prezentabilă în spatele Kievului. În ultimii doi ani, au avut loc mai multe conferințe multilaterale pentru a lua în considerare planul de pace al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care include, ca precondiții, apeluri pentru încetarea focului și retragerea trupelor rusești.
În iunie, Elveția urmează să găzduiască o altă conferință la nivel înalt în speranța de a determina cum se poate ajunge la o soluționare pașnică a conflictului. Rusia nu a fost invitată și, în mod caracteristic, este ofensată de acest lucru. Dar este evident că o discuție fructuoasă ar fi imposibilă cu delegații ruși prezenți.
Întâlnirea ar trebui pur și simplu să aprobe planul lui Zelenski, eventual cu unele completări și modificări, ca platformă de bază pe baza căreia Ucraina și țările care o susțin sunt gata să discute cu Rusia.
China, care a susținut discuții directe între Rusia și Ucraina, nu a confirmat încă dacă va participa la conferință. Cu toate acestea, chiar dacă China nu participă, conferința are totuși potențialul de a fi semnificativă.
Este o oportunitate pentru Kiev și aliații săi occidentali de a face eforturi pentru obiective și cerințe specifice într-un limbaj cât mai precis posibil. Un plan specific este greu de construit un consens pentru că fiecare țară are propriile sale opinii asupra situației Ucrainei și a ceea ce ar trebui făcut. Dar un plan mai prost definit nu este mai ușor de implementat, deoarece fiecare semnatar îl va interpreta în felul său.
Se pune întrebarea cât de departe sunt dispuse să meargă țările din Sudul Global care vor accepta să participe. Până acum, nu au existat schimbări tectonice în atitudinea lor față de agresiunea rusă. Organizatorii elvețieni au început să gestioneze așteptările înaintea conferinței, realizând că este puțin probabil că se vor putea lăuda cu vreo descoperire diplomatică serioasă.
„Occidentul este mai puternic decât Rusia. Trebuie să demonstreze acest lucru pentru a câștiga mai mulți aliați“
Este o oportunitate pentru Kiev și aliații săi occidentali de a face presiuni pentru obiective și cerințe specifice într-un limbaj cât mai precis posibil. Un plan specific este greu de obținut un consens, deoarece fiecare țară are propriile opinii cu privire la situația Ucrainei și la ceea ce ar trebui făcut. Dar un plan mai puțin definit nu este cu atât mai ușor de pus în aplicare, deoarece fiecare semnatar îl va interpreta în felul său propriu.
Se pune întrebarea cât de departe sunt dispuse să meargă țările din Sudul Global care vor accepta să participe. Până în prezent, nu au existat schimbări tectonice în atitudinea lor față de agresiunea rusă. Organizatorii elvețieni au început să gestioneze așteptările înainte de conferință, realizând că este puțin probabil să se poată lăuda cu progrese diplomatice serioase.
Cu toate acestea, există motive pentru optimism. Congresul SUA a aprobat în cele din urmă un pachet de ajutor de 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina. Acesta este un semnal pentru întreaga comunitate internațională că Statele Unite încă susțin Ucraina și nu sunt încă în afara jocului.
Dar se pune întrebarea cum va fi distribuită această asistență și cât de eficientă va fi. Își va schimba Washington abordarea vicioasă de a furniza Ucrainei arme la ritmul unei lingurițe pe oră? Dacă această practică continuă, nu ne putem aștepta la o schimbare în cursul războiului.
Există, de asemenea, riscul ca acest ajutor să ajungă prea târziu. Este plauzibil ca Putin, confruntat cu perspectiva livrărilor masive de arme occidentale către Ucraina, să încerce să crească dramatic recrutarea pentru armată să compenseze armamentul mai sofisticat al ucrainenilor. Apariția a sute de mii sau chiar un milion de soldați suplimentari, chiar dacă sunt relativ slab înarmați, ar putea deveni un test foarte serios pentru apărarea ucraineană.
Această mișcare, la rândul său, amenință Occidentul cu o alegere neplăcută: fie să accepte înfrângerea Ucrainei, fie intervine direct în război pentru a salva Kievul de la colapsul total.
Pentru Sudul Global, cererile pentru o pace necondiționată nu sunt un semn de bunăvoință, ci slăbiciune și nesiguranță
Lupta pentru mințile și inimile comunității globale constă nu atât în trucuri diplomatice și sloganuri propagandistice, ci în primul rând în dorința și determinarea fiecărei părți de a urmări problema până la un final victorios. Țările și guvernele din Sudul Global prețuiesc viața umană mult mai puțin decât în Vest și sunt mai probabil să vadă forța ca pe o modalitate acceptabilă de a rezolva problemele. Aceste țări vor aprecia voința de a câștiga mai presus de orice. Pentru ei, cererile pentru o pace necondiționată nu sunt un semn de bunăvoință, ci slăbiciune și nesiguranță.
Țările occidentale se confruntă în continuare cu aceeași provocare ca și la începutul anului 2022 - să demonstreze că sunt la fel de dispuse să lupte pentru ceea ce este corect precum Putin este dispus să continue războiul. Majoritatea lumii nu va fi de partea celei mai drepte țări din punct de vedere moral, ci a celei mai puternice.
Occidentul are toate motivele și resursele pentru a fi cel mai puternic. Tot ceea ce rămâne este voința politică și înțelegerea a ceea ce trebuie făcut pentru a face acest fapt de neignorat, conchide fostul diplomat rus.