Mărturii. Soldaţii ruşi care nu mai vor să lupte în Ucraina, ţinuţi „captivi” în pivniţe pentru a fi convinşi să se răzgândească

Soldati rusi in Herson FOTO EPA-EFE

Potrivit unui raport publicat joi de portalul independent Verstka, cel puţin 234 de soldaţi ruşi care luptau în diferite zone ale Ucrainei sunt ţinuţi captivi în teritorii din Luganskul ocupat, după ce au solicitat să fie retraşi de pe câmpul de luptă, relatează Daily Beast.

Portalul Verstka citează familii ale soldaţilor ruşi şi organizaţii pentru drepturi ale omului ce susţin că autorităţile militare ruse au creat un „centru special” dedicat celor care au decis că nu mai doresc să lupte în Ucraina. 

Cel puţin 234 de soldaţi ruşi ce şi-au exprimat această dorinţă ar fi ţinuţi cu forţa în pivniţe şi garaje din oraşul Brianka din Lugansk.

Vasili, tatăl unui soldat în vârstă de 23 de ani căruia i-a dat doar numele mic, Alexandr, a dezvăluit publicaţiei detalii despre seria de evenimente care a dus la captivitatea fiului său, ce ar fi reţinut cu forţa de armata propriei ţări, relatează Daily Beast.

Alexandr i-a telefonat tatălui său pe 8 iulie pentru a-l anunţa că el şi alţi câţiva colegi au depus o solicitare la superiori pentru a fi retraşi de pe câmpul de luptă. La momentul apelului, fusese chemat la un general pentru a „discuta” despre decizia sa. Telefonându-i câteva zile mai târziu, i-a spus că a fost băgat într-o pivniţă împreună cu alţi soldaţi care îşi exprimaseră aceeaşi dorinţă.  Miercuri, se afla încă acolo.

Fatima Gorshenina, mama unui alt soldat tânăr, a declarat că fiul său e ţinut împreună cu alţii într-o pivniţă – fără lumină, mâncare sau apă.

Potrivit relatării sale, în aceste încarcerări ar fi implicaţi Serviciul Federal Rus de securitate (FSB) şi grupul prival Wagner, o forţă militară neoficială a Kremlinului acuzată de atrocităţi în Ucraina, Orientul Mijlociu şi Africa.

Femeia povesteşte că fiul ei Artiom, 22 de ani, şi-a anunţat formal intenţia de a ieşi din război în luna aprilie. I s-au alăturat alţi 81 de oameni de la aceeaşi bază militară rusă din Abhazia.

După ce „nu s-a făcut nimic” pentru a da curs cererii sale, Artiom şi un coleg al său au plecat de unde fuseseră trimişi să lupte, şi anume în regiunea Herson, în Crimeea, unde au cerut ajutorul FSB-ului local. Într-un târziu, FSB a părut dispus să îi ajute, potrivit relatării Gorsheninei, promiţându-le că vor fi duşi înapoi în Abhazia, unde să aibă posibilitatea să-şi depună direct cererile către structurile de comandă.

Ce s-a întâmplat ulterior a fost că avionul în care fuseseră urcaţi a aterizat undeva în regiunea Rostov din Rusia, unde au fost împărţiţi în grupuri şi transportaţi cu elicopterul în Brianka.

Acolo au fost încuiaţi în pivniţe, Artiom spunând că se aflau sub paza unor membri ai unui grup militar privat care-şi spuneau „muzicieni” (porecla grupului Wagner).

„Când i-au dus la Borianka, am luat legătura cu baza militară, cu comandanţii escadronului, cu cei ai bazei militare. I-am întrebat ce intenţii au, de ce nu-i scot de acolo. Mi-au spus că există un nou centru pentru contestatari şi că se poartă discuţii cu ei”, a povestit femeia.

Deşi a fost asigurată că soldaţii vor fi trimişi înapoi la bazele lor pentru a renunţa la contracte în decurs de două săptămâni – în măsura în care după această perioadă ei vor cere în continuare să plece- „asta nu s-a întâmplat”.

Mai mult, în timp ce încerca să găsească căi prin care să-şi salveze fiul, cineva a încercat să se dea drept el.

„I-am scris, spunându-i pe numele folosit doar de noi: Gnom, cum o cheamă pe pisica noastră? După acest mesaj, n-am mai primit nimic”, spune femeia, care nu ştie în prezent unde se află băiatul ei.

Cel puţin 1.793 de soldaţi ruşi au refuzat deschis să ia parte la război de la începutul invaziei, potrivit statisticilor din surse deschise. În timp ce au apărut relatări conform cărora comandanţii ruşi îşi ameninţă trupele din subordine cu urmărirea penală dacă abandonează lupta, serviciile de informaţii ucrainene au publicat numeroase interceptări ale soldaţilor ruşi ce recurgeau la gesturi disperate pentru a putea scăpa de război, luând-o pur şi simplu la fugă spre graniţă sau chiar provocându-şi singuri răni. 

Un soldat îi scria tatălui său că „s-a hotărât” să încerce să-şi rupă piciorul căzând pe scări. Cum nu a reuşit, părintele i-a dat indicaţii despre cum să-şi rupă mâna.