Generaţia Putin. Tinerii în ochii cărora fostul KGB-ist este perfect

O generaţie întreagă de ruşi acum adultă n-a avut alt model politic decât Putin. Cu primele două mandate la Kremlin, apoi perioada în care a fost prim-ministru şi, din 2012, al treilea mandat de preşedinte, fostul KGB-ist a modelat o întreagă generaţie, acordând dintotdeauna o atenţie sporită tineretului care, acum, îl sprijină fără să clipească.

Generaţia Putin a ajuns la maturitate în tulburii ani 1990, când Rusia făcea dificila tranziţie de la URSS, cu privatizări dubioase şi lideri politici cu state vechi în sistemul sovietic. În tot haosul, războaiele din Cecenia au lovit şi mai tare în naţionalismul ruşilor care-şi vedeau patria destrămându-se bucată cu bucată. 

Dar atunci a apărut Putin. I-a nimicit pe separatiştii ceceni, iar ororile acelui conflict rămân şi astăzi emblematice pentru felul în care răspunde Rusia mişcărilor separatiste. Pentru ruşi, venirea lui Putin la putere a însemnat reîntoarcerea la stabilitatea pierdută odată cu destrămarea URSS şi la care Boris Elţîn nu putea nici măcar să viseze. 

Astfel, generaţia Putin n-a avut, în timpul vieţii ei adulte, un alt model de lider politic în afară de actualul preşedinte. Maturizându-se în această perioadă de tranziţie, ruşii din această generaţie se tem de schimbări fundamentale şi pot fi numiţi mai degrabă adepţii pragmatismului gradual decât revoluţionari, notează publicaţia „New Republic”. 

„Generaţia Putin s-a format în ultimii 15 ani, cu atitudini variate faţă de autorităţi, însă s-a format într-un cadru clar al prezenţei autorităţilor”, explică Dmitri Abzalov, directorul Centrului pentru Comunicare Strtegică din Moscova, citat de agenţia de ştiri ITAR-TASS. 

„Această generaţie nu este marcată doar de o atitudine pozitivă sau negativă faţă de autorităţi. Este un grup social, un amalgam social format în ultimii 15 ani, un amalgam activ politic, public şi economic, care cuprinde aproximativ 50% din clasa de mijloc şi care se identifică drept Generaţia Putin”, adaugă Abzalov. 

În ultimul an, popularitatea lui Vladimir Putin a ajuns la cote fără precedent. Cea mai mare parte a societăţii ruse rezonează cu mesajul său naţionalist şi a răspuns cu entuziasm la tendinţele expansioniste ale acestuia. Gradul de aprobare al preşedintelui a depăşit 80% pentru prima dată în istorie în martie 2014, imediat după ce Rusia a anexat Peninsula Crimeea. 

Dar nu doar politicile lui Putin sunt pe placul ruşilor. Conform rezultatelor unui sondaj de opinie, Putin a ieşit pe primul loc atunci când ruşii au fost îndrebaţi dacă vreo persoană publică le este reper de moralitate. Putin a depăşit astfel personalităţi precum scriitorul de Nobel Alexander Soljeniţîn. 

Cum se explică însă că ruşii tineri rezonează cu mesajele lui Putin? Occidentalilor le este mai la îndemână să creadă că tineretul rus este împotriva lui Putin. Au drept argumente protestele din 2012, împotriva liderului de la Kremlin, care tocmai începea cel de-al treilea mandat. 

„Putin nu este duşmanul nostru. Viaţa în Rusia este mult mai bună acum decât era atunci când a venit el la putere, iar asta este un lucru care poate fi demonstrat cu statistici”, explică Maxim Katz, care a fost jucător profesionist de poker şi în 2012 a devenit şi consilier local într-un district al Moscovei. 

Publicaţia „New Republic” analizează generaţia Putin plecând de la cazul lui Katz. Este născut în 1984. Programele de reformă Glasnost şi Perestroika introduse de Mihail Gorbaciov la jumătatea anilor 1980 sunt considerate în Vest o evoluţie pozitivă a sistemului sovietic. Însă ceea ce ţine minte populaţia autohtonă despre această perioadă sunt cozile la mâncare. Katz îţi aminteşte că număra în minte oamenii care stăteau la coadă la ouă. Apoi, în 1991, ameninţarea izbucnirii unui război civil bântuia societatea rusă. Katz ţine minte că mama sa l-a dus în centrul Moscovei, unde a văzut tancurile. 

Dar traumele abia începeau. Noul preşedinte, Boris Elţîn, a început o serie de experimente de piaţă liberă care, indiferent cât de bine sau rău intenţionate au fost, au avut ca efect clar apariţia oligarhilor, care au ajuns să controleze întreaga economie, pe care-o manipulau în funcţie de propriile interese. 

Criza financiară din august 1998 a fost deznodământul acestor experimente. Rubla s-a prăbuşit, mulţi şi-au pierdut economiile de-o viaţă, o perioadă nu s-au putut plăti salariile şi pensiile, numeroase bănci au intrat în faliment. 

Katz şi-a văzut atunci părinţii chinuindu-se să supravieţuiască, fără a avea vreun soi de siguranţă a zilei de mâine, în timp ce ţara părea că face implozie. La televizor se arătau imagini sângeroase rezultate din încercările eşuate ale lui Elţîn de a suprima mişcarea separatistă din Cecenia. Tot mai mulţi adolescenţi şi tineri descopereau drogurile, care deveniseră mult mai accesibile după căderea URSS. 

În tot acest haos, a apărut Vladimir Putin. Cu o carieră politică prea puţin importantă până când a fost numit premier de Elţîn. Disciplinat, cu o centură neagră în judo, vânjos, tânăr, vorbea puţin şi nu făcea promisiuni electorale. Primul efect a fost cel de contrst puternic cu Elţîn, bătrân, deseori incoerent, alcoolic. Printre primii cărora le-a plăcut de Putin au fost tinerii. Apoi, suprimarea categorică a revoluţiei cecene i-a asigurat fostului colonel KGB sprijinul populaţiei. Poziţia fermă faţă de oligarhi, prin arestarea unora dintre ei şi confiscarea averilor, i-a convins pe ruşi că Putin este cel care-i va scăpa şi de aceşti magnaţi care controlează economia. Putin a câştigat alegerile prezidenţiale. 

„Un bărbat ca Putin, plin de putere. Un bărbat ca Putin, care nu bea. Un bărbat ca Putin, care nu mă răneşte.  Un bărbat ca Putin, care nu va fugi.”

În 2002, la posturile de radio din Rusia se auzeau cântece cu astfel de versuri. Cu un astfel de trecut, chiar şi tinerii care vor schimbare în Rusia nu se referă la Putin atunci când o cer. Andrei Erşov a protestat în 2012 pe străzile din Moscova. Principalul motiv pentru care a participat a fost că el considera că alegerile parlamentare din decembrie 2011 fuseseră măsluite în favoarea Partidului Rusia Unită, condus atunci de Putin. Însă Putin n-avea, în ochii protestatarului, nicio legătură cu greşelile lui Putin. „Cred că Putin este persoana cea mai potrivită pentru acest sistem politic aplicat în Rusia”, spunea el în timpul protestelor. „Personal, aş vrea ca sistemul să se schimbe şi ca preşedintele să devină mai orientat către democraţie. Dar, pentru moment, este logic că Putin a câştigat alegerile”, continua Erşov, care a studiat Relaţii Internaţionale la Universitatea din Moscova. 

Generaţia Putin a crescut cu mai multă libertate decât au avut oricând strămoşii lor. Pentru că înţeleg mecanismul de propagandă, mulţi nu se mai uită la televizor. Au internetul, au blogurile şi reţelele de socializare. Aşa face şi Marat Dupri, născut în 1991. Publicaţia germană „Der Spiegel” îl aduce pe Marat drept exponent al generaţiei Putin. Tânărul cunoaşte perioada sovietică doar din poveştile părinţilor. S-a născut atunci când ţara în care trăiseră părinţii lui dispărea. Şi înţelege că, în Rusia, este împământenită ideea că reforma se face „de sus”. Petru cel Mare a vrut să dea o faţă europeană Rusiei, iar zeci de mii de ruşi au murit construindu-i capitala europeană, Sankt Petersburg. Stalin a vândut recoltele ţăranilor pentru a face rost de bani pentru industrializare. Fabricile s-au construit, dar doar în Ucraina au murit de foame aproape patru milioane de oameni. 

Perestroika lui Gorbaciov a adus mai multă libertate decât a putut duce Rusia - au apărut oligarhii şi, odată cu ei, cozile la mâncare. Aşa că lupta - cel puţin aparentă - a lui Putin cu oligarhii le-a adus ruşilor prima alinare după mult timp de instabilitate şi greutăţi. 

Generaţia lui Marat este prima care nu se teme, scriu jurnaliştii germani. Indiferent care le sunt părerile, ruşii de 20 şi ceva de ani nu se tem să le exprime, continuă aceştia. Vera Kicianova, care are acum 24 de ani, nu suportă să vadă vulturul cu două capete al ţarilor - emblema Rusiei - şi de aceea îşi ţine paşaportul într-o copertă care, în schimb, are imprimate două mâini care frâng un lanţ. Pentru Vera, care a demonstrat puternic în 2012, sperând să-i convingă pe ruşi să nu-i dea încă un mandat la Kremlin lui Putin, lupta este una între generaţii. 

„Unde eraţi când Putin a sechestrat postul de televiziune NTW, în 2000?”, le reproşează ea părinţilor ei. De-atunci, postul a devenit unul de propagandă al Kremlinului. De multe ori, îşi minte mama că a fost în club, să nu se mai supere că iar a fost la proteste şi apoi a fost dusă la poliţie să „dea cu subsemnata”. 

La 370 de kilometri mai departe, o tânără de vârsta Verei merge cu greu cu pantofii cu toc-cui prin noroiul de pe strada Lenin. Lena Zanitskaia are 22 de ani şi a terminat facultatea de matematică. Ea a condus şi filiala locală din oraşul Smolensk, aflat în apropierea graniţei cu Belarus, a reţele Garda Tânără, o organizaţie pro-Putin, care speră că liderul de la Kremlin va rămâne întotdeauna la putere. Lena are un poster de carton în mărime naturală al lui Putin la ea în birou. Cineva a scris de mână: „Putin, eroul nostru”, pe poster. „În trecut, mulţi oameni mergeau pe stradă îmbrăcaţi în tricouri cu steagul american. Acum, suntem mândri de ţara noastră şi purtăm pe piepturi steagul Rusiei sau o poză a lui Putin”, explică Lena.