Foreign Policy: Europa continuă să vrea gaz de la Vladimir Putin. „Puterea stă în mâinile companiilor, nu în ale guvernelor“

Europa a petrecut ani întregi încercând să se elibereze de dependenţa de gazul rusesc şi de capriciile preşedintelui Vladimir Putin. Aşadar, de ce continentul se înhamă la un nou gazoduct ce va menţine Europa „ostatică“ Rusiei şi dispusă şantajului în următoarele decenii?, se întreabă Keith Johnson pentru „Foreign Policy“.

Planurile de miliarde de dolari ale Rusiei de a-şi extinde capacitatea gazoductului Nord Stream de-a lungul Mării Baltice până în Germania, anunţate mai devreme în acest an, încep să capete formă mai repede decât se aşteptau analiştii.

Politica energetică a Europei se află în mâinile companiilor, nu a guvernelor

Companii occidentale de top, cum ar fi Shell, E.On, BASF sau Engie (fosta GDF Suez) s-au alăturat Gazpromului rusesc pentru a dubla capacitatea Nord Stream, care se speră că va fi operaţională până la finalul 2019. Dacă va fi terminat, proiectul în valoarea de zece miliarde de euro ar permite, în sfârşit, Rusiei să evite trecerea prin Ucraina. 

Veştile acestea ar putea fi bune pentru Rusia, care urăşte faptul că Ucraina se află în situaţia în care se poate amesteca în exporturile ei de gaze, dar va creşte vulnerabilitatea Kievului în faţa tacticilor dure ale Rusiei. De asemenea ar putea lăsa în aer alte ţări est-europene deoarece primesc gaz direct din vestul Rusiei prin Ucraina.

Noua şi îmbunătăţita Nord Stream clarifică două lucruri. Primul este că din toate discuţiile Rusiei despre colaborarea cu Asia, inclusiv exporturile masive de energie, Europa este şi va rămâne o prioritate copleşitoare pentru Gazprom. În al doilea rând, cu toată discuţia Europei despre nevoia de a găsi alţi furnizori şi de a reduce dependenţa de Rusia, mai ales luând în considerare invazia Ucrainei, mare parte din politica energetică a continentului se află în mâinile companiilor, nu în ale ţărilor. 

Acest lucru complică eforturile făcute de Uniunea Europeană şi de statele membre, eforturi susţinute şi de oficialii din Statele Unite ale Americii, de a găsi alternative la energia rusească.

„Trebuie să separăm companiile de guverne. Întregul efort de diversificare europeană a fost un subiect al guvernelor. În opoziţie, singurele companii care menţionează diversificarea în termeni de energie sunt cele pentru care aceasta este ceva bun deoarece au o resursă pe care vor s-o exploateze“, spune John Roberts, expert în gazoducte de la Methinks Ltd., o firmă de consultanţă.

Companiile care susţin Nord Stream văd gazoductul ca pe o decizie „pur comercială“, spune Roberts, separată de orice alte considerente privind securitatea energetică a Europei.

Europa este o prioritate a Gazprom

„Ceea ce face Nord Stream este să confirme centralitatea Europei în proiectele energetice ruseşti. Întregul proiect din Orient, ideea că acesta este o alternativă la Europa se duce pe apa Sâmbetei“, explică specialistul pentru „Foreign Policy“.

Decizia de a dubla capacitatea Nord Stream, anunţată în iunie, a venit ca un şoc. Gazoductului iniţial poate transporta 55 de miliarde de metri cubi de gaz pe an şi a fost pus în funcţiune în 2011. În 2012 şi 2013, Gazprom a adus în discuţie opţiunea de a dubla capacitatea pentru a deservi ţări îndepărtate, ca Marea Britanie. Dar apoi, în timp ce tensiunile dintre Europa şi Rusia au atins punctul culminant în acest an, extinderea Nord Stream părea să devină o „victimă“ a certurilor diplomatice şi economice.

În ianuarie, un reprezentant Gazprom a declarat pentru Bloomberg că „ pentru moment, nu există planuri de extindere a Nord Stream“. Acele planuri au apărut grabnic. În iunie, gigantul energetic rus şi partenerii săi occidentali au anunţat că totuşi vor dubla Nord Stream. 

Însă, anunţul care a venit pe fondul eşecurilor unor proiecte de gazoducte, două în China, unul în Turcia şi un proiect în Marea Neagră, a fost privit cu scepticism. Gazoductul existent nu este folosit la întreaga capacitate, iar Europa n-are nevoie de o cantitate mai mare. Ce are nevoie încă reuşeşte să obţină din Rusia prin Ucraina. Astfel, ideea expansiunii Nord Stream părea un alt vis irealizabil al lui Vladimir Putin.

Şi totuşi, extinderea pare acum foarte reală. La începutul lui septembrie, Gazprom şi firmele occidentale au semnat un acord care arată că proiectul este serios. Şeful Gazprom, Alexei Miller, spune că participarea titanilor energetici occidentali pavează drumul proiectului care altfel ar fi părut o altă idee nebunească a Rusiei.

Liderii europeni sunt înfuriaţi de noul proiect de expansiune

Acum că proiectul este avansat, mulţi lideri din Europa îşi ies din minţi, notează „Foreign Policy“. Preşedintele Poloniei Andrzej Duda a declarat săptămâna trecută că în joc este chiar unitatea Europei. Tot săptămâna trecută, prim-ministrul Slovaciei a numit gazoductul „o trădare“, în timp ce premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk l-a descris ca pe „un proiect anti-european şi anti-ucrainean“, el îndemnând Uniunea Europeană să-l blocheze.

Maros Sefcovic, delegatul Europei pentru Uniunea Energetică, menit să ofere o voce comună privind problemele energetice ale blocului de 28 de naţiuni, a criticat gazoductul, spunând că ar putea dezechilibra întregul echilibru energetic din regiune.

Şi diplomatul american Amos Hochstein şi-a exprimat îngrijorările privind impactul expansiunii Nord Stream, declarând pentru Reuters că proiectul ar putea permite Rusiei să taie complet furnizarea către Ucraina şi să pună în pericol securitatea europeană.

Companiile nu se lasă influenţate de un conflict de moment

Există un motiv de miliarde de dolari pentru care companiile energetice continuă să curteze afacerile ruseşti: mărimea afacerilor. Nu a fost nicio coincidenţă că, în aceeaşi zi în care acţionarii Nord Stream au semnat acordul, şefii Shell, BASF şi OMV s-au întâlnit cu Putin pentru a discuta alte oportunităţi de afaceri. 

Există tensiuni politice între Europa şi Rusia, dar pentru o companie energetică care gândeşte în termeni de decenii, un asemenea punct de vedere este repede dat la o parte pentru a asigura supravieţuirea