De ce nu poate Putin să oprească războiul. Cinci capcane pe care și le-a întins singur

În timp ce comunitatea internațională dezbate scenarii de încheiere a războiului din Ucraina, o realitate prinde contur cu tot mai mare claritate: Vladimir Putin nu mai poate, de fapt, opri acest conflict. Kyiv Post scrie de ce.

Putin nu poate să-și cheme soldații acasă/FOTO:Arhiva

1. Întoarcerea celor distruși de război

Peste 700.000 de soldați ruși au trecut prin frontul din Ucraina. Mulți dintre ei au fost slab instruiți, brutalizați și traumatizați. Întorși acasă, nu puțini dintre ei devin agresori, comițând fapte de violență, inclusiv omoruri și violuri. Un nou val de criminalitate ia naștere în Rusia – nu din afara țării, ci din chiar rândul „eroilor” săi de război.

În disperare de cauză, Kremlinul a început să recruteze deținuți – inclusiv condamnați pentru crime extrem de violente. Aproximativ 170.000 de astfel de persoane au fost trimise pe front, potrivit ONU. Iar unii dintre aceștia, odată întorși, recidivează. Violuri, agresiuni, crime – mai ales împotriva femeilor și copiilor.

Încheierea războiului ar însemna reintegrarea în societate a acestor indivizi traumatizați și, uneori, radicalizați. O perspectivă pe care Kremlinul o evită cu orice preț, de teama haosului social ce ar putea urma.

2. O economie dependentă de război

Bugetul Federației Ruse pentru 2025 reflectă o realitate alarmantă: aproape 30% din cheltuielile statului sunt direcționate către apărare. În cifre absolute, înseamnă că aproape fiecare a treia rublă cheltuită de stat alimentează mașina de război.

Industria de armament a devenit, practic, principalul motor economic al țării. Metalurgia, chimia, electronica – toate sunt reconvertite pentru nevoile frontului. Chiar și în condiții de sancțiuni occidentale, PIB-ul Rusiei a crescut artificial, cu 3,6% în 2023 – nu din inovație sau comerț, ci din fabricarea de tancuri și muniție.

Pentru regimul Putin, războiul nu mai este doar o strategie politică – este însăși infrastructura sa economică. Încheierea ostilităților ar însemna oprirea acestei uzine naționale de urgență, cu consecințe sociale și financiare greu de anticipat.

3. Războiul, scut politic

Pe fundalul confruntării din Ucraina, Vladimir Putin și-a cimentat controlul asupra societății ruse. Sub pretextul „stării de război”, a redus la tăcere orice formă de opoziție. Criticii au fost eliminați – fie în mod simbolic, fie fizic.

Aleksei Navalnîi a murit într-o colonie penală din Arctica în condiții suspecte. Evgheni Prigojin, cel care a îndrăznit să organizeze o revoltă armată, a dispărut într-un accident de avion la scurt timp. Cei care nu au fost uciși, sunt închiși sau exilați. Iar elitele culturale au părăsit țara în valuri, din 2022 încoace.

În paralel, Rusia se prăbușește din interior: spitalele sunt subfinanțate, infrastructura este în colaps, iar oameni trăiesc încă în barăci sovietice, în timp ce Putin ridică blocuri în Mariupolul distrus. Totul este sacrificat pentru „front”.

Tantamul militarist îi permite lui Putin să rămână „liderul salvator”, scutul țării. Pacea, în schimb, l-ar expune întrebărilor: de ce este la putere după 25 de ani? Ce a realizat cu adevărat?

4. Nicio victorie, nicio ieșire

Promisiunile grandioase ale Kremlinului – „denazificarea” Ucrainei, căderea regimului de la Kiev, oprirea expansiunii NATO – s-au prăbușit în fața realității. Putin nu a cucerit Kievul, nu a distrus identitatea ucraineană, ci a întărit-o. A obținut exact opusul a ceea ce și-a propus.

Ucraina este acum mai unită, mai occidentalizată și mai bine înarmată. Colaborează direct cu mari companii de apărare occidentale. Are o armată experimentată, o societate civilă mobilizată și o cultură națională în plină revigorare.

Pe de altă parte, Rusia este tot mai izolată, tot mai autocratică și mai sărăcită. Orice „victorie” simbolică – ocuparea unui oraș ruinat, câțiva kilometri de pământ – este ridicolă în raport cu pierderile umane și internaționale suferite.

Putin nu mai are o ieșire onorabilă. Nicio strategie de retragere. Niciun „trofeu” care să justifice sacrificiul a sute de mii de vieți. Doar o continuare chinuitoare, din inerție.

5. Iluzia NATO

Unul dintre principalele motive invocate de Kremlin pentru invazie a fost extinderea NATO. Ironia este că exact această invazie a dus la consolidarea alianței.

Finlanda și Suedia au aderat la NATO, aducând alianța direct la granița Rusiei. Uniunea Europeană discută, în premieră, despre o armată comună. Occidentul, în loc să se fragmenteze, s-a regrupat. Putin nu a intimidat Vestul – l-a galvanizat.

În fața unei Europe mai unite militar ca niciodată, Putin nu mai poate da înapoi fără a recunoaște eșecul total al politicii sale externe. A obținut exact opusul cerințelor sale din ultimatumul din 2021.

Un lider captiv propriei ficțiuni

Putin nu poate opri acest război pentru că întreaga sa construcție politică depinde de el. Psihologic, economic, ideologic. Fără război, regimul se fisurează. Imaginea sa de lider infailibil se destramă. Mitul puterii sale dispare.

De aceea, pacea nu este o opțiune pentru Kremlin, ci o amenințare existențială.

Acest război nu mai este despre Ucraina. Este despre supraviețuirea unei minciuni. Și până când această minciună nu se va prăbuși – din interior sau din afară – conflictul va continua.

Nu pentru că Putin e prea puternic. Ci pentru că este prea slab ca să se oprească, conchide Kyiv Post .