Cultul eroului, al sacrificiului și al morții: o analiză a mentalității militariste a Rusiei
0Istoricul canadian Ian Garner a explicat, în cadrul unui interviu pentru Kyiv Independent, care sunt premisele schimbării atitudinii cu privire la război în Rusia, în condițiile în care Kremlinul promovează o mentalitate militaristă.
Garner, istoric interesat de mentalitatea și propaganda de război rusă, este autorul volumului „Stalingrad Lives: Stories of Combat and Survival”, ce tratează despre cultul eroilor. În noua sa carte, în curs de apariție, „Z Generation: Into the Heart of Russia's Fascist Youth”, expertul analizează dinamicile sociale care îi împing pe tineri să susțină războiul.
„Toate semnele arată că Rusia devine o țară din ce în ce mai totalitară și mai închisă, și că guvernul este dispus să facă absolut orice, inclusiv să-și reformeze în totalitate cultura și economia - nu doar în scopul de a susține acest război, întrucât, în prezent, argumentul pe care îl oferă este că Rusia se află în permanent război, iar amenințarea nu se limitează la Ucraina”, apreciază Garner.
Reușește Kremlinul să câștige masele de partea sa?
Într-o anumită măsură, propaganda Kremlinului este eficientă. Problema cu care se confruntă opoziția din Rusia- în condițiile în care se poate estima că între 15% și 20% din populația rusă resimte un puternic disconfort în raport cu războiul dus în Ucraina - este faptul că nu are un lider pe care să îl urmeze, după ce statul s-a ocupat de opozanți, încarcerându-i și intentându-le procese pentru defăimare.
Există și un segment radical al populației - poate de aceeași mărime ca opoziția - dar care, în schimb, este mai activ și mai plin de avânt, întrucât rușii din acest grup sunt animați de sentimentul că iau parte la un „soi de conflict apocaliptic în cadrul căruia Rusia este nevoită să poarte un război împotriva Occidentului, al liberalilor, al homosexualilor, al ucrainenilor și al tuturor lucrurilor care cumva îmbolnăvesc Rusia”.
Între aceste două extreme se află circa 50% din populație -opiniile acestei mase tulburi sunt însă mai greu de descifrat.
În sondajele de opinie, rușii din această majoritate manifestă dorința de a urma linia statului sau de a face ceea ce consideră statul că este bine. Este de altfel motivul pentru care sondajele de opinie indică rezultate contradictorii în care 60% dintre aceștia spun că războiul ar trebui să se încheie și 60% că războiul ar trebui să continue daca așa zice Putin.
Sub ce formă ar putea răbufni societatea?
Ar putea exista diferite forme de exprimare a revoltei - nesupunere în masă, greve, treceri ilegale ale graniței, tineri care vor refuza să iasă din casă - dar perspectiva mai realistă este că schimbarea se va produce de la vârful societății, nu de la baza ei.
Chiar și așa, nu există nicio garanție că Rusia va merge într-o direcție liberală sau pacifistă. Iar dacă schimbarea ar porni de la bază apare riscul să fie organizată în jurul unor naționaliști radicali - din rândurile celor care azi cer un război mai dur împotriva Ucrainei și care au acordul tacit al Moscovei de a exprima critici la adresa statului.
„Ne aflăm într-un punct foarte, foarte periculos. Pe parcursul anilor 2023 și 2024, războiul se va purta cu siguranță cu foarte mare înverșunare, cu pierderi mari de ambele părți. Pe de o parte, Kremlinul încearcă să încurajeze acest tip dominant de agitație de jos în sus. Pe de altă parte, ar putea veni momentul în care, brusc, interesele Kremlinului și interesele acestor grupuri să nu se mai alinieze”, notează Garner.
Istoricul amintește de multitudinea de facțiuni din societatea rusă, de pildă cea a filosofului naționalist Alexandr Dughin și cea lui Evgheni Prigojin. Acestea ar putea deveni o amenințare pentru statul rus din pricina dezacordurilor între ele și cu regimul, odată ce se depășește un anumit prag.
„Ipotetic, ce se întâmplă dacă Dughin își cheamă mulțimea de tineri fasciști să iasă să protesteze în centrul Moscovei? Iar, în același weekend, Prigojin se răzgândește, nu mai atacă Bahmut, ci decide că va pleca și se va apuca de altceva”, argumentează analistul, arătând că aceste facțiuni s-ar putea comporta imprevizibil.
Militarizarea Rusiei
Pericolul cultului eroului pe care îl răspândește Rusia prin propagandă, în contextul războiului, este că poate fi împins la limite extreme în special în grupurile tinerilor din generația Z.
„De fiecare dată când apar vești proaste, mulțimea pro-război nu reevaluează în mod rațional modul în care este condus războiul, ci pur și simplu caută clicuri și se provoacă reciproc că trebuie mers și mai departe. Trebuie să mai facem un pas mai departe, nu contează că mor oameni, spun ei”.
Pe de altă parte, în concepția acestor ruși, nu există nicio deosebire între Rusia și Ucraina.
„În Rusia se duce un război pentru a salva Rusia și pe ruși. Ei sunt cu adevărat convinși de acest lucru, pentru ei este o realitate cvasi-religioasă. Este o mentalitate de tip cult, iar cultele nu reacționează la fapte în modul în care te-ai aștepta. Atunci când îi provoci cu realitatea, cel mai probabil doar se vor afunda și mai mult în gândirea de tip cult”.
Pe de altă parte, noua generație riscă să cunoască doar „acest limbaj al războiului, al sacrificiului și al morții, privind Occidentul drept „iremediabil contaminat de rusofobie răzbunătoare”.
Concepția actuală despre război, informată de ce spune propaganda că se întâmplă pe câmpul de luptă, are la bază ideea că „nu există nicio diferență conceptuală între Rusia și Ucraina”, ceea ce este o viziune total distorsionată.
În momentul în care interpretarea este că Rusia este atacată, concluzia este că rușii trebuie să lupte să se salveze, deoarece nu au altă opțiune.
Viziunea că „Rusia duce această bătălie singuratică contra unei lumi care este împotriva ei” are o mare atracție pentru ruși.
„Dar marele eșec al proiectului politic rusesc din ultimii 20 de ani a fost, într-un fel, insuflarea acestui sentiment de pasivitate, deoarece există încă un număr mare de ruși care își doresc doar ca statul să nu se mai bage în viața lor. Nu cred că soluția constă în a le promite oamenilor noi stiluri de viață occidentale, întrucât Occidentul este mult prea asociat acestei rusofobii, chiar și cei care formează majoritatea mijlocie. Oamenii sunt neîncrezători față de Occident, așa că nu poate exista o reluare a modului în care au fost gestionate lucrurile la începutul anilor 1990, chiar acest lucru ar fi rațional”, apreciază Garner.
O schimbare în Rusia ar putea surveni în 10-15 ani
Istoricul vede ca posibil un scenariu în care Rusia ar continua războiul ani de zile, poate chiar până la momentul în care societatea să considere că a îndurat destul.
„Toată lumea se satură de război, se satură de stat. Elitele devin frustrate pentru că nu se mai pot bucura de vacanțele în Europa. Clasele de mijloc sunt iritate pentru că vacanțele în Dubai, Egipt și Cipru au devenit inaccesibile. Bunurile de larg consum încep să se epuizeze. Rusia rămâne în urmă în cursa înarmării tehnologice și, în cele din urmă, încep să apară rupturi la periferie. Asistăm la proteste la marginile Rusiei, la nemulțumiri în rândul regiunilor mai sărace ale țării. Poate că vom vedea proteste și la Moscova. Lucrurile s-ar putea schimba extrem repede, iar apoi s-ar putea ajunge la un punct de cotitură.
Dar acesta nu va veni mâine. Vorbim de cinci, zece sau chiar 15 ani. Dar trebuie să înțelegem că statul poate ieși intact din război. Nu există nicio garanție că Rusia s-ar putea prăbuși, dar, în același timp, este puțin probabil că va putea continua să ducă tipul de război pe care Putin pare să îl dorească”, conchide, în cadrul unui interviu acordat publicației „Kyiv Independent”, istoricul canadian Ian Garner.
Se încarcă comentariile...
