Cazul „Novaia Gazeta”. Viaţa de jurnalist independent în Rusia, mai periculoasă ca pe linia frontului
0
În imagini surprinse pe 15 martie de camerele de supraveghere din faţa sediului redacţiei „Novaia Gazeta”, la Moscova, un bărbat îmbrăcat în curier soseşte pe bicicletă la intrarea în clădire, după care împrăştie o substanţă toxică în aer. Nimic nou în cazul acestei publicaţii, una dintre foarte puţinele independente din Rusia.
Dmitri Muratov, redactorul-şef al „Novaia Gazeta”, nu are nicio urmă de îndoială: publicaţia sa a fost vizată, la 15 martie, de un „atac chimic” menit să-i intimideze angajaţii.
„A fost folosită o substanţă toxică neletală de tip militar în semn de avertisment la adresa personalului publicaţiei sau ca răzbunare”, spune Muratov într-un interviu acordat AFP.
Mai mulţi jurnalişti s-au simţit rău după acest episod care a necesitat mai multe zile de îndepărtare a mirosului, dar şi lucrări de înlocuire a trotuarului din faţa clădirii.
Acesta nu este decât unul dintre numeroasele atacuri suferite de „Novaia Gazeta”, o publicaţie cunoscută pentru anchetele sale consistente despre încălcarea drepturilor omului în Cecenia şi care nu ezită să conteste politica actualei conduceri de la Kremlin.
Atac chimic la intrarea în redacţia „Novaia Gazeta”
Anna Politkovskaia
De la începutul anilor 2000, şase jurnalişti ai „Novaia Gazeta” au fost ucişi în legătură cu munca lor.
„Nu este un secret pentru nimeni că am vrut să închid ziarul atunci când a fost ucisă Anna Politkovskaia. Această publicaţie este periculoasă pentru viaţa oamenilor”, îşi aduce aminte, profund mâhnit, Muratov.
Anna Politkovskaia, care a provocat fiori în Rusia şi în Occident prin articolele sale despre abuzurile din Cecenia, a fost împuşcată fatal, la 7 octombrie 2006, în liftul imobilului în care locuia la Moscova. În acea zi, Vladimir Putin împlinea 54 de ani.
Memorial pentru Anna Politkovskaia FOTO EPA-EFE
„Jurnaliştii s-au împotrivit în mod categoric. Ei credeau că închiderea publicaţiei îşi va spune cuvântul asupra memoriei Annei Politkovskaia. M-au convins”, explică Muratov, unul dintre fondatorii „Novaia Gazeta”, care a apărut în 1993 într-o vreme când presa rusă se bucura de libertate după destrămarea Uniunii Sovietice.
Unul dintre primii sponsori ai „Novaia Gazeta” a fost ultimul lider sovietic Mihail Gorbaciov, care a cumpărat primele calculatoare ale publicaţiei din banii primiţi ca laureat al Premiul Nobel pentru Pace.
Optimismul specific perioadei imediat post-sovietice a dispărut odată cu sosirea la putere a lui Vladimir Putin, în 2000. Fost agent KGB, Putin a instituit un regim care nu tolerează societatea civilă, presa independentă şi vocile critice.
Cu toate acestea, „Novaia Gazeta” îşi continuă lupta, denunţând zilnic încălcarea drepturilor omului şi scoţând la iveală practici de corupţie.
În 2018, publicaţia a primit un colet neobişnuit: o coroană funerară peste capul unui berbec şi un mesaj adresat lui Denis Korotkov, specializat în urmărirea activităţilor opacei companii militare private Wagner.
Anchetele sale au făcut lumină în cazul mai multor operaţiuni obscure duse de Wagner în străinătate, dar şi asupra legăturilor sale cu omul de afaceri Evgheni Prigojin, cunoscut ca „Bucătarul lui Putin”.
În pofida acestui „cadou”, Denis Korotkov dă asigurări că nu intenţionază să renunţe la munca sa sau să-şi părăsească ţara, aşa cum au făcut alţi colegi. „Este destul de greu să faci jurnalism despre Rusia din afara Rusiei”, subliniază el.
Sprijin enorm din partea cititorilor
Recent, „Novaia Gazeta” a stârnit furia autorităţilor cecene prin publicarea unui articol despre execuţiile extrajudiciare din micuţa republică din Caucazul de Nord.
La câteva zile după publicarea articolului, un grup de bărbaţi din forţele speciale cecene s-a filmat cu armele în mână într-o solicitare către Putin pentru a le da „ordin să se apere de atacurile mizerabile” ale ziarului.
Cititor al „Novaia Gazeta” FOTO EPA-EFE
În 2009, Natalia Estemirova, activistă pentru drepturile omului şi colaboratoare a „Novaia Gazeta”, a fost răpită de acasă şi împuşcată în cap.
În opinia Elenei Milaşina, autoarea articolului despre execuţiile din Cecenia, singura modalitate de a rezista în faţa unor astfel de atacuri este să continui să publici. „Pentru ca oamenii care mi-au ucis colegii să înţeleagă că va exista un alt jurnalist care va continua munca”, explică ea.
Dmitri Muratov îşi păstrează optimismul şi se mândreşte cu „sprijinul enorm al cititorilor” ziarului, care tipăreşte 90.000 de exemplare pe ediţie şi numără aproximativ 500.000 de cititori zilnic pe site-ul său.
„Nu mergem nicăieri. Vom trăi şi vom munci în Rusia”, afirmă el.
Se încarcă comentariile...
