Captivii lui Putin: Cum şi-a consolidat puterea prin războiul imperialist dus în Ucraina

0
0
FOTO SHUTTERSTOCK
FOTO SHUTTERSTOCK

Prin războiul său imperialist declanşat în Ucraina, Vladimir Putin şi-a consolidat puterea în Rusia, scrie Andrei Kolesnikov, jurnalist rus şi cercetător la Carnegie Endowment for International Peace, într-o analiză intitulată „Captivii lui Putin”, publicată de Foreign Affairs.

În iunie, un sondaj al Centrului independent Levada a arătat că 50% dintre ruşi cred că sancţiunile economice vor întări ţara şi vor stimula dezvoltarea, în timp ce 25% sunt de părere că acestea nu vor afecta creşterea economică. După declanşarea războiului în Ucraina, nivelul de aprobare al preşedintelui rus Vladimir Putin atins 80%, o creştere de zece puncte procentuale. Întrebaţi despre război, mulţi dintre respondenţii ruşi spun că sunt gata să strângă cureaua şi că sunt mândri de ţara şi de armata lor. De asemenea, mulţi s-au arătat optimişti cu privire la producţia internă de bunuri.

Sondajele Levada, care s-au dovedit indicatori fiabili ai stării de spirit a populaţiei, au arătat că mulţi ruşi par remarcabil de optimişti cu privire la viitorul lor, chiar dacă ţara e angajată într-un vast proiect imperial în estul Ucrainei, care a provocat un val fără precedent de refugiaţi şi a lăsat Rusia din ce în ce mai izolată.

Pe măsură ce războiul se apropie de sfârşitul celei de-a cincea luni, situaţia din Rusia sugerează că îşi face loc o schimbare – atât la nivelul conducerii, cât şi al  populaţiei generale. Putin a dat clar de înţeles că planurile Rusiei în Ucraina vor merge mai departe indiferent de consecinţele economice – care, după toate semnele, vor fi unele importante. Ruşii obişnuiţi au înţeles că, în timp ce „operaţiunea specială” nu se va încheia prea curând, trebuie să îmbrăţişeze o nouă Rusie în care este esenţial să dea dovadă patriotism, să susţină teatrul lui Putin şi să nu se preocupe de greutăţi temporare. În noua Rusie, toată lumea este bine atâta timp cât nu este obligată să intre în tranşee.

Imperiul de Aur

„Toată Rusia va lucra pentru a reconstrui un Donbas distrus de fascişti. Da, costurile vor fi de câteva trilioane de ruble. Dar aceşti bani vor fi alocaţi din bugetul de stat – chiar şi cu preţul unei scăderi temporare a nivelului de trai al naţiunii”, se arăta într-o presupusă declaraţie semnată de Serghei Kiriyenko, prim- adjunctul şefului de cabinet al lui Putin şi principalul păpuşar politic al Kremlinului, care a apărut în ziarul Izvestia, preluat de Kremlin. A doua zi, publicaţia a eliminat declaraţia, explicând că site-ul a fost piratat.

Cu toate astea, relatarea din Izvestia nu este departe de adevăr întrucât Rusia are într-adevăr de gând să menţină controlul asupra acestor teritorii – sau, aşa cum s-a exprimat Putin la aniversarea a 350 de ani de la naşterea lui Petru cel Mare, să „dea înapoi şi să fortifice” aceste pământuri imperiale – ceea cu siguranţă va pune o presiune enormă asupra resurselor economice şi a forţei de muncă.

Kremlinul va căuta să-şi îndeplinească ambiţiile imperiale cu orice preţ

Momentan, Kremlinul nu a lăsat loc de îndoială asupra faptului că pune în plan secund economia – ceea ce a primit o confirmare la jumătatea lunii iunie, în urma unor scurgeri de informaţii de la discuţiile între Putin şi Alexei Kudrin, şeful Camerei de Conturi. Fost ministru de finanţe al lui Putin şi în prezent liderul neoficial al liberalilor rusi în interiorul sistemului, l-a avertizat pe preşedintele rus că prelungirea „operaţiunii speciale” va avea consecinţe economice grave. Putin nu a vrut să audă: „obiectivele operaţiunii” vor fi urmărite în ciuda prejudiciului economic pe care l-ar putea provoca.

Totuşi, în încercarea de a susţine viziunea lui Putin,  Rusia se va găsi curând într-o situaţie dificilă din punct de economic- iar asta din următoarele motive: reconstrucţia teritoriilor ucrainene capturate va trebui să devină un pilon al politicii Kremlinului, într-o perioadă în care blocada economică a Occidentului se va resimţi acut; primăvara viitoare, suferinţa economică va coincide cu debutul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din 2024, şi pe care Putin e obligat să le câştige printr-un vot decisiv pentru a-şi păstra un control autoritar asupra puterii .

Localităţile ceva mai înstărite ale Rusiei precum Moscova au fost deja nevoite să furnizeze asistenţă materială porţiunilor de teritoriu ucrainean controlat de ruşi şi pe care oficialii care le administrează le-au catalogat ruseşti „pe vecie”.

Totodată, e de aşteptat ca organismele regionale ale statului rus şi ministerele federale să contribuie cu resurse manageriale: unii administratori vor lucra în aceste zone pe bază de rotaţie, alţii vor avea posturi permanente. Tineri tehnocraţi aspiranţi vor avea o mulţime de oportunităţi. Profesorii au început să fie trimişi în teritoriile ocupate pentru a răspunde nevoii urgente a populaţiilor locale de îndoctrinare cu Putinism. O importanţă specială are transmiterea versiunii oficiale a istoriei Rusiei, care include deja recunoaşterea independenţei celor două state din Donbas. Kremlinul nu promite însă beneficii speciale ruşilor ce vor lucra în aceste teritorii – este o chestiune pur ideologică ce priveşte reîntoarcerea Rusiei la pretinsele sale graniţe legitime.

Incluzându-i pe cetăţenii ruşi în proiectul său imperial, Kremlinul explorează un nou tip de contract social între stat şi porţiunea conformistă a societăţii ruse. Acesta ar trebui să funcţioneze o perioadă de timp, cel puţin în cazul celor aflaţi la o distanţă confortabilă de război, având aproximativ următorii termeni: populaţia sprijină operaţiunea specială” în calitate de campanie menită să apere suveranitatea rusă, iar în schimb Putin nu declară mobilizarea militară generală, mulţumindu-se cu serviciul miliar pe bază de contract al celor care doresc să lupte.

Mai mulţi copii, mai multe gloanţe

O sursă importantă a iluziilor din societatea rusă cu privire la „operaţiunea specială” este optimismul Kremlinului, care le-a alimentat în mod constant. În acest an, Forumul Economic Internaţional de la Sankt Petersburg, cunoscut ca „Davosul Rusesc” şi unde altădată veneau lideri politici şi de afaceri din întreaga lume, i-a avut drept invitaţi de seamă doar pe Denis Pushilin, şeful autoproclamatei Republici Populare Doneţk - un om a cărui principală realizare înainte de războiul din Donbasul ucrainean a fost implicarea sa în scheme piramidale - respectiv Yunus Momand, un economist taliban misterios.

Cu toate astea, discursul lui Putin a radiat optimism – criticând „sancţiunile nebuneşti împotriva Rusiei”, a rezumat încrezător progresul economic al ţării: „Am stabilizat pieţele financiare, sistemul bancar şi reţeaua comercială. În prezent, suntem ocupaţi să saturăm economia cu lichidităţi.”

Ca şi în alţi ani, i-a îndemnat pe ruşi să aibă mai mulţi copii: „Viitorul Rusiei este asigurat de familiile cu doi, trei şi mai mulţi copii”.

Dacă în vremurile bune, aceste îndemnuri par de modă veche, în prezent, când copiii din Ucraina sunt omorâţi de rachete, iar tinerii recruţi ruşi îşi pierd viaţa în război, aceste comentarii denotă un cinism absolut; dând impresia că regimul său are de fapt nevoie de cât mai mulţi copii care să formeze masa de carne de turn necesară extinderii ulterioare a imperiului, şi a „returna şi fortifica” teritoriul altor popoare.

În orice caz, gândirea magică a lui Putin în ce priveşte societatea, economia şi demografia intră în clară contradicţie cu situaţia de pe teren: scăderea natalităţii este o tendinţa la nivel european, exacerbată de pandemia de COVID-19, şi este valabilă şi în Rusia, unde sunt pur şi simplu mai puţini oameni de vârstă fertilă decât înainte; proaspetele mămici din Rusia s-au născut în anii 1990. În ce măsură aceşti factori vor fi amplificaţi de „operaţiunea specială” din Ucraina  se va clarifica însă la începutul anului 2023.

Cât despre economie, realitatea actuală nu este deloc promiţătoare: Rusia se confruntă cu perspectiva unui buget micşorat, ceea ce o va pune în situaţia să-i fie mai dificil să cumpere loialitatea proporţiei considerabile de ruşi care depind de stat pentru asigurarea traiului. Piaţa muncii are la rândul său probleme, rata şomajului crescând în ciuda măsurilor de a o menţine la nivel scăzut, inclusiv prin scăderea numărului de ore lucrate. Iar pe măsură ce structura economiei Rusiei lovită de sancţiuni devine mai rudimentară – industriile mai sofisticate precum aviaţia şi producătorii de automobile nu vor mai putea funcţiona în lipsa tehnologiei occidentale şi pieselor de schimb – va scădea cererea pentru personal înalt calificat. În acelaşi timp, în unele sectoare, cum ar fi tehnologia informaţiei, mare parte din fondul de muncă a părăsit ţara. Acesta este doar un aspect al capitalului uman în declin al Rusiei, scrie jurnalistul Andrei Kolesnikov.

Acum toţi suntem imperialişti

În prezent, Putin nu poate oferi susţinătorilor săi decât promisiunea extinderii şi reconstrucţiei teritoriului imperial, ceea ce se aliniază liniei sale ideologice îndelungate în măsura în care indicat mereu spre o „lume rusească”, din care face parte şi Ucraina, un stat a cărui existenţă separată o neagă.

Intelectuali precum Mihail Piotrovsky, directorul Muzeului Ermitaj din Sankt Petersburg - care a afirmat că „toţi suntem imperialişti şi militarişti” şi că Rusia „se afirmă” în război – i-au dat apă la moară. 

Chiar dacă Putin nu este vreun Petru cel Mare, cuceririle imperiale au fost modalităţi eficiente de a-şi  consolida sprijinul în ţară. Anexarea Crimeei în 2014 i-a revigorat mandatul şi i-a adus niveluri covârşitoare de aprobare, care au durat ani de zile. Apoi, după ce a mărit pragul de pensionare, popularitatea sa a început să stagneze. Un sondaj al Centrului Levada realizat în septembrie 2021 a arătat că doar 46% dintre ruşi erau dispuşi să voteze din nou pentru Putin. Abia după invadarea Ucrainei a apărut din nou majoritatea de încredere a lui Putin astfel încât, în mai 2022, 72% dintre ruşi spuneau că îl vor readuce pe Putin la putere -  cea mai mare cifră de până acum. Într-o oarecare măsură, aceste rezultate ar putea reflecta o disponibilitate tot mai scăzută a ruşilor obişnuiţi de a devia de la opinia generală – adică, cea ghidată de Kremlin.

Alegerile au loc în cadrul unu sistem supus controlului total, autoritarist şi centrat asupra liderului ţării -  de ce s-ar mai obosi regimul Putin să organizeze alegeri, inclusiv la nivel regional? Motivul este că acest sistem centrat pe lider trebuie să demonstreze în mod constant propriilor supuşi că marea majoritate a acestora îl susţin – iar asta la fiecare nivel, de la cel local la cel prezidenţial. Asta explică şi necesitatea alegerilor din  afara Rusiei – în acest sens, este destul de plauzibil ca în regiunile ocupate ale Ucrainei, cum ar fi Herson, la fel ca în Crimeea în 2014, să se organizeze referendumuri privind alăturarea la Rusia.

Pesemne  că decizia lui Putin de a invada Ucraina a fost un act de pură nebunie, însă din perspectiva menţinerii puterii, sporirii popularităţii şi creării impresiei că este de neînlocuit s-a dovedit o decizie corectă pentru el personal. Pentru că elitele nu ar putea spune că Putin nu deţine controlul. În ciuda daunelor provocate economiei, poporului rus şi poziţiei Rusiei în lume, puterea personală a lui Putin a crescut în mod tangibil şi, în locul conturării unei bătălii cu privire la succesorul său, s-a iscat doar o competiţie între favoriţi geloşi.

Extinderea imperiului şi impunerea unui discurs imperial nu sunt singurele mijloace prin care Kremlinul poate distrage atenţia ruşilor de la o stare de lucruri din ce în ce mai supărătoare. Pe măsură ce oamenii obişnuiţi îşi văd mijloacele de trai ameninţate, regimul va avea nevoie de cineva pe care să dea vina pentru situaţia economică sumbră - în acest scop, va crea un fel  şaradă, cum ar fi vânarea magnaţilor care au căzut în dizgraţie şi dezvăluirea practicilor corupte ale unor personalităţi, pe care le va da pe mâna publicului asuprit. 

Se întâmplă deja: pe 30 iunie, Vladimir Mau, rectorul Academiei de Economie Naţională, un economist liberal cu o reputaţie foarte bună, a fost arestat sub acuzaţii extrem de suspecte că ar fi deturnat fonduri universitare. Aşa-numiţii ai cincilea columnişti — precum activiştii politici Vladimir Kara-Murza şi Ilya Yashin, închişi pentru discreditarea armatei, respectiv deputatul municipal Aleksei Gorinov, condamnat la şapte ani de închisoare pentru „răspândirea informaţiilor false despre armată” — sunt de asemenea identificaţi şi puşi la stâlpul infamiei.

Dar niciuna dintre aceste tactici nu va pune pâine pe mesele ruseşti, astfel că guvernul va trebui să inventeze alte căi prin care să subvenţioneze acea parte a populaţiei care suferă cel mai mult: şomerii şi cei cu situaţii disperate pot fi chemaţi să colonizeze noile teritorii. Logica este folosită în prezent pentru a recruta voluntari pentru războiul din Ucraina care ar fi dispuşi să lupte contra unor lefuri proaspăt umflate.

Dincolo de consolidarea puterii, Putin ar putea fi răsplătit pentru operaţiunea sa specială şi printr-un public tot mai anesteziat - ruşii sunt sătui de război şi de ştiri negative, ceea ce ar explica indiferenţa lor neobişnuită faţă de transferul liderului opoziţiei, Aleksei Navalnîi într-o colonie penitenciară potenţial mai periculoasă pentru viaţa sa sau interesul redus faţă de cea mai recentă investigaţie a echipei sale, ce a deconspirat corupţia CEO-ului Gazprom, Alexei Miller. Dezvăluiri care altădată ar fi aprins spiritele în Rusia acum sunt puse în umbră de alte îngrijorări. În mod firesc războiul din Ucraina şi NATO a creat o stupoare emoţională pe fondul ameninţărilor cu războiul nuclear.

Mulţi ruşi nu sunt doar obosiţi, ci se simt şi neputincioşi, de aceea se mulţumesc că îl au pe Putin care să decidă şi să gândească în numele lor. Aceiaşi bani delapidaţi prin scheme de corupţie de miliarde de dolari sunt acum cheltuiţi pentru război. Oamenii au devenit nepăsători şi vor doar să fie lăsaţi în pace. Ei sunt conştienţi că se fură masiv însă având în vedere că acum sunt în război cu întreaga lume, asta nu are prioritate.

După aproape cinci luni de război, atât susţinătorii, cât şi oponenţii lui Putin au început un proces de adaptare pentru a supravieţui, iar războiul a devenit o nouă normalitate fie ea şi una rea. Putin a jucat din nou mai bine decât toţi, conchide jurnalistul Andrei Kolesnikov în Foreign Affairs.

Mai multe - Rusia

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite