Vizita lui Dmitri Kozak la Chişinău, analizată de expertul Vladimir Socor: Interesele Kremlinului în Moldova se limitează la păstrarea status-quo-ului

Dmitri Kozak, în vizita de la Chişinău

Vladimir Socor, o autoritare recunoscută în interpretarea intereselor Federaţiei Ruse în fostul spaţiu sovietic, a pus la dispoziţia IPN linkul spre analiza pe care o semnează în Jamestown.org, consacrând-o recentei vizite a lui Dmitrii Kozak în Moldova.

Analistul notează că escapada înaltului funcţionar de la Kremlin s-a produs la doar cinci zile de la numirea executivului de la Chişinău, apreciind că a fost „neaşteptată” şi chiar prima vizită a unui demnitar străin în noile condiţii. La fel ca şi alţii, observatorul menţionează că partea moldovenească nu s-a referit la vreo invitaţie din partea preşedintei Sandu, în timp ce Moscova a menţionat acest lucru, ceea ce dă motivaţie şi acoperire că oaspetele nu a venit pe nepusă masă.

Socor menţionează că pentru Sandu şi Partidul Acţiune şi Solidaritate e necesar să recunoască trei realităţi: întâi şi-ntâi, cu apeluri gen „departe de Rusia” nu ajungi departe în Moldova, inclusiv din cauza că sentimentul anti-rus e minim în acest spaţiu, iar respectul pentru Rusia este prezent în rândul alegătorilor moldoveni. În al doilea rând, o relaţie economică funcţională cu Rusia ar putea avea beneficii economice semnificative. Şi, în al treilea rând, conflictul transnistrean orchestrat de Rusia nu poate fi rezolvat în interesul Moldovei până când Republica Moldova nu îşi reconstruieşte statul, iar în aşteptarea reconstrucţiei statului de către noile autorităţi, Moldova va avea nevoie de relaţii liniştite cu Rusia.

Socor menţionează că dintre cele şase ţări ale Parteneriatului estic, Moldova deţine cea mai mică valoare geopolitică pentru Rusia. Interesele Kremlinului în Moldova se limitează la: păstrarea status-quo-ului, promovarea la nesfârşit a unei soluţionări paşnice a conflictului în Transnistria; să-şi menţină gradul de acces politic la Chişinău prin intermediul unor argumente economice limitate, fără nicio valoare pentru Rusia; descurajarea solidarităţii Moldovei cu Ucraina şi Georgia, mimând bunăvoinţă, spre deosebire de Ucraina şi Georgia; împiedicarea apropierii ţării de NATO, prin exploatarea neutralităţii Moldovei (chiar dacă Rusia încalcă această neutralitate zilnic în Transnistria); blocarea unei ipotetice uniri a Moldovei cu România (vechea sperietoare pe care autorităţile ruseşti nu mai o iau acum în serios); folosirea, în mod ipotetic, a Moldovei ca teren de testare a armonizării relaţiilor dintre Rusia şi Occident în estul Europei, în condiţii care să recupereze şi să sporească influenţa Rusiei în întreaga regiune.

Referindu-se la replica aruncată presei de la Chişinău că Transnistria „nu este problema noastră (a Rusiei – n.r.), aceasta este problema voastră internă ”, analistul vede încercarea lui Kozak de a potrivi la problema transnistreană abordările aplicate de Rusia în Donbas. Totodată, el crede că oficialul rus a fost de acord cu solicitarea lui Sandu de a începe negocierile privind reciclarea muniţiei ruseşti inutilizabile şi netransportabile din vastul depozit Cobasna din Transnistria. La rândul ei, opinează analistul, Sandu va continua negocierile diplomatice în formatul „stabilit” (5+2).

Autorul crede că îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia ar putea servi intereselor Moldovei, dar nu este o prioritate. Obiectivul său minim este o relaţie fără conflicte cu Rusia. În cadrul unei astfel de relaţii, Moldova s-ar concentra cu Rusia pe probleme nestrategice, banale, dar presante, de natură practică/economică. Totodată, Moldova va continua să caute retragerea trupelor ruseşti din Transnistria (în conformitate cu prevederile constituţionale) în mod persistent, dar fără confruntare.