Republica Moldova: De la un guvern european la manifestaţii antiguvernamentale proeuropene
0
Partidele proeuropene aflate la guvernare suferă o criză profundă şi ireversibilă în ceea ce priveşte susţinerea din partea electoratului proeuropean care participă la proteste, dar cel mai probabil nu va participa la votul din 14 iunie. Din acest motiv, partidele proruse pot câstiga alegerile locale în baza absenteismului politic, se arată într-o analiză ce poartă semnătura analistului Kamil Całus în publicaţia bilunară New Estern Europe.
Autorul, analist al Centrului Warsaw pentru Studii Estice, consideră că, în ultimele luni, atmosfera socială din Republica Moldova s-a transformat într-un curent tot mai pesimist. Partidele proeuropene care au reuşit să obţină 42 de locuri în Parlament (din 101) în urma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014, se bucură de cel mai scăzut nivel de sprijin popular din toată istoria lor, în jur de 6% (la limita pragului electoral). Acest fapt afectează, de asemenea, nivelul general de sprijin popular pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, care se află la cel mai mic scor din ultimii 15 ani.
Cine va profita politic de sprijinul protestatarilor
Astăzi, doar aproximativ 30% dintre moldoveni susţin în continuare integrarea europeană a ţării. Gradul de furie este bine ilustrat de demonstraţiile la care au participat mii de moldoveni exprimând antipatie faţă de Guvern şi evoluţiile economice recente. Deşi coaliţia de guvernământ a făcut câteva încercări de a îmbunătăţi imaginea şi de a şterge toate acuzaţiile negative din spaţiul public, nu pare că aceste eforturi vor ajuta. Întrebarea-cheie este următoarea: Cine va fi capabil să profite de situaţie (dacă este posibil) şi să obţină sprijinul unui electorat dezamăgit? Va exista o nouă forţă politică capabilă să reanimeze şi să aducă credibilitate ideei de integrare europeană, care şi-a pierdut atractivitatea?
Anatomia declinului
Analistul aminteşte că declinul partidelor proeuropene, care au preluat puterea în 2009, şi a ideei de integrare europeană a început în 2012-2013, când a existat o criză politică majoră. Liderii celor două partide proeuropene, Vlad Filat (PLDM) şi Vlad Plahotniuc (PD) au luptat pentru putere, mai precis pentru prelauarea controlului unor instituţii-cheie în stat, în special Procuratura Generală.
Ca rezultat, coaliţia s-a luptat din interior prin acuzaţii reciproce. În cele din urmă, în luna mai, coaliţia de guvernare a fost reluată graţie presiunii partenerilor occidentali. Prin acest mod s-au evitat alegerile anticipate, care în mod sigur ar fi dus la un transfer de putere către partidele proruse.
Filat şi Plahotniuc au demonstrat iresponsabilitate
O mare parte a electoratului european din Republica Moldova şi-a pierdut încrederea în PLDM şi PD, continuă Kamil Calus. Sprijinul populaţiei pentru aceste partide a scăzut, în şase luni, de la 22% la 13%, respectiv de la 11% la 7%. Votanţii au fost descurajaţi nu doar de lupta politică a coaliţiei de guvernare, care a relevat gradul de colaborare care există între cele două partide, ci şi gradul de iresponsabilitate al Guvernului, chiar înainte de evenimentul crucial pentru parcursul european al Republicii Moldova - semnarea Acordului de Asociere în noiembrie 2013.
Partidele proeuropene au pierdut definitiv sprijinul după alegerile parlamentare
Cele două partide au încercat în lunile ce au urmat să-şi îmbunătăţească imaginea având în vedere că alegerile din noiembrie 2014 se apropiau. Filat şi Plahotniuc au dispărut din peisaj, cu toate că puterea era deţinută în continuare de ei. În schimb, politicieni populari ca Iurie Leancă (fostul ministrul al Afacerilor Externe, care l-a înlocuit pe Filat în funcţia de premier în luna mai 2013) şi Igor Corman (diplomat, speaker al Parlamentului) au preluat conducerea. Coaliţia şi-a luat măsuri de precauţia în privinţa informaţiilor livrate presei pentru a ascunde conflictele din interior. Această acţiune a convins populaţia că Guvernul este unit şi stabil prin alianţa celor două partide. Cu toate acestea, partidele proeuropene nu au recâstigat din susţinerea de care au beneficiat la început şi pe care au pierdut-o în 2013. Cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare din 30 noiembrie coliţia a venit cu noi tactici. Mesajul central a fost acela că dacă cetăţenii vor să pastreze parcursul european al Republicii Moldova, singura sanşă a lor e să-i voteze. Aceasta nu a fost doar o decizie de a sprijini anumite partide în detrimentul altora, ea a fost şi o decizie a direcţiei geopolitice a Republicii Moldova. Pentru a-şi spori şansele Comisia Electorală Centrală a exlus din cursa electorală, în circumstanţe încă incerte, partidul Patria.
După ce partidele proeuropene au câstigat la limită în faţa partidelor proruseşti, dezamăgirea alegătorilor s-a adâncit. În ciuda declaraţiilor comune prin care partidele proeuropene susţineau că nu există posibilitatea să facă o coaliţie de guvernare cu Partidul Comuniştilor, s-a constituit, totuşi, un guvern minoritar cu susţinerea în Parlament a comuniştilor. Partidul Liberal devenea singura opţiune pentru o viitoare coaliţie de guvernare, un partid care fusese exclus de la guvernare în 2013. În acelaşi timp, un mare scandal bancar a izbucnit prin faptul că s-a descoperit că în 2014 un milliard de dolari (a opta parte din PIB-ul Republicii Moldova) a dispărut complet şi nejustificat, cel mai prabil prin complicitatea partidelor de la guvernare.
Proteste şi reacţii
Evenimentele din ultimele luni, în special criza bancară instituită, a crescut nivelul de nemulţumire a populaţiei. Pe 24 februarie, jurnaliştii moldoveni, activişti civici şi analişti au creat Platforma ”Demnitate şi Adevăr”, o mişcare antiguvernamentală şi proeuropeană în acelaşi timp. Platforma a fost creată pentru a protesta faţă de acţiunile Guvernului, acuzat de politizare a instituţiilor statului şi incapabil de soluţii imediate şi reacţii faţă de suma dispărută din bănci. Pe 5 aprilie, ”Demintate şi Adevăr” a organizat în Chişinău un protest la care au participat între 3.000 şi 4.000 de oameni.
O lună mai târziu, pe 3 mai, un apel de protest îndreptat împotriva Guvernului pentru a investiga cât se poate de repede ce s-a întâmplat cu miliardul de dolari dipărut din bănci a scos între 20.000 şi 30.000 de oameni în stradă. La manifestaţie s-a cerut şi retragerea din politică a lui Filat şi Plahotniuc. Acest număr de protestari este impresionant pentru Republcia Moldova, având în vedere că nu au existat forţe politice puternice şi sponsori mari în spatele ei.
Oamenii care au ieşit în stradă, o surpriză pentru Guvern
Numărul şi spontaneitatea prezenţei protestatarilor a fost o surpriză pentru Guvernul Republicii Moldova care în mod tradiţional miza pe pasivitatea societăţii. În ciuda acestui lucru, totuşi coaliţia de guvernare a reacţionat. Pe 4 mai, Andrian Candu, preşedintele Parlamentului, a publicat Raportul Kroll, asumându-şi răspunderea dezvăluirii în public. Raportul a indicat faptul că iniţiatorul şi beneficiarul crizei bancare a fost Ilan Shor, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din Republica Moldova.
Ilan Shor, o diversiune, o sperietoare
Raportul Kroll a fost făcut public după ce cu câteva zile înainte premierul Chiril Gaburici precizase că raportul va rămâne secret până la finalizarea auditului. Pe 6 martie, după câteva ore de audieri, Shor a fost acuzat în mod oficial pentru participare la formarea crizei bancare, fiind arestat la domiciliu pentru 30 de zile. Cu toate că a fost principalul iniţiator al scandalului bancar, arestarea sa a fost o tentativă de a concentra atenţia publică asupra acestuia, departe de Filat şi Plahotniuc. Shor a fost o sperietoare şi arestarea sa a avut ca scop calmarea spiritelor populare, constată Kamil Calus.
Potenţial de instabilitate
Totuşi, este putin probabil ca acuzarea lui Shor să reducă semnificativ starea de nemulţumire a populaţiei şi mişcările de protest. Cu toate că raportul a fost făcut public, majoritatea moldovenilor sunt convinşi de complicitatea sau pasivitatea politicienii de vârf privind furtul din bănci. Ilan Shor a ocolit deja arestarea la domiciliu, înregistrându-se candidat la primăria Orhei. Două motive înşă alimentează în continuare ideea de a protesta.
Leancă, un independent sau un proiect al lui Plahotniuc?
În primul rând, moldovenii proeuropeni care s-au opus Guvernului nu au încă o opţiune pe scena politică pentru a-şi canaliza frustrările. Platforma ”Demnitate şi Adevăr” a negat până acum ideea că s-ar putea transforma într-un partid politic. Fostul premier Iurie Leancă încă nu a reuşit să obţină suportul necesar din partea protestatarilor. Leancă a fost perceput de societate ca o persoană care face parte din elita politică şi din acest motiv a fost perceput ca fiind responsabil indirect de criza bancară. Mulţi nu cred în independenţa sa şi sugerează că în spatele proiectul său politic ar fi Plahotniuc pentru a-i slăbi puterea politică a lui Filat, care este partenerul său de coaliţie şi în acelşi timp un competitor economic.
Unioniştii reduc suportul popular pentru proteste prin Plahotniuc?
În al doilea rand, creşterea suportului popular pentru proteste poate fi redusă de organizaţiile unioniste care militează pentru unirea Republicii Moldova cu România. În timpul protestelor din aprilie şi martie, steagurile României au fost arborate împreună cu steagul UE şi steagul Republicii Moldova. La proteste au participat şi Tinerii Moldovei care de asemenea militează pentru unirea celor două state. Prezenţa unioniştilor incomodează protestatarii care în mod tradiţional se opun unirii, cum ar fi minorităţile şi alţi moldoveni care nu sunt interesaţi de un astfel de ideal.
Fără îndoială, Guvernul va încerca să minimizeze impactul social al protestelor. Potrivit unor surse credibile, Plahotniuc ar fi susţinut organizaţiile unioniste. Activităţile lor nu doar limitează numărul protestatarilor, dar în acelaşi timp alimentează frica unei expansiuni românesti. Această frică poate fi folosită cu uşurinţă de actuala coaliţie pentru a-şi consolida puterea.
Se pare că intervenţiile poliţiei pe 27 mai din centrul Chişinăului au avut un scop similar. În timpul intervenţiei, poliţia a raportat că a găsit explozibil, cocktailuri Molotov, muniţie şi telefoane cu cartele sim ruseşti. Poliţia a invocat acte de terorism şi posibile destabilizări. Cu toate acestea, majoritatea analiştilor politici din Republica Moldova se îndoiesc de acest lucru. Este posibil, cu toate acestea, ca Guvernul să întărească legea privind dreptul de a protesta, mai ales că va avea loc încă un protest pe 7 iunie, mai scrie analistul de la Centrul Warsaw pentru Studii Estice.
Perspectivele rămân nesigure
Cu toate că viitorul protestelor de masă rămâne un subiect deschis, se pare că oricum coaliţia de guvernare pierde sprijin popular în contextul în care alegerile locale bat la uşă. Alegerile cel mai probabil vor reprezenta o severă înfrângere pentru PLDM şi PD, din partea lui Igor Dodon şi Renato Usatîi. Probabil, Iurie Leancă, va avea până la un punct, succes, dar nu va înregistra un succes similar partidelor proruse.
O parte semnificativă din populaţie, în mare parte electoratul proeuropean frustrat, va sta acasa şi nu va participa la vot, cu toate că, succesul politic va aparţine celor care reuşesc să iasă la vot. Leancă ar putea să-i scoată pe oameni la vot în cazul în care dovedeşte că nu este implicat în elita politică şi nu are conexiuni obscure cu Plahotniuc.
”Demnitate si Adevăr” se poate transforma în partid
Este posibil ca noi lideri, printre participanţii la aceste proteste, să apară şi să formeze o nouă forţă politică proeuropeană. În cazul în care nimeni nu va putea prelua susţinerea electoratului dezamăgit, în curând puterea politică va cădea pradă partidelor proruseşti, concluzionează Kamil Calus.
Se încarcă comentariile...
