RAPORT  Femeile din Moldova, condamnate la sărăcie, violenţă şi discriminare

Femeile şi fetele din RM sunt cele mai expuse sărăciei

Femeile şi fetele din Republica Moldova reprezintă unul dintre grupurile cele mai vulnerabile în faţa sărăciei. Într-un raport special al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) pentru sărăcia extremă şi drepturile omului, autorul Magdalena Sepulveda menţionează că sunt necesare iniţiative specifice pentru a depăşi impactul privării economice şi excluziunii sociale.

Deşi Constituţia şi cadrul juridic din Republica Moldova stipulează garanţii extensive ale drepturilor femeilor, multe femei se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv acces la locuri de muncă decente, remunerare inegală, lipsa reprezentării la nivele politice şi de luare a deciziilor, expunerea la violenţă

pe bază de gen şi trafic de fiinţe umane.

Emigrantele, stigmatizate

Potrivit raportului, femeile şi fetele cu dizabilităţi, cele de etnie romă, lesbiene, bisexuale şi cu sex schimbat, mamele singure, femeile bătrâne şi femeile ce locuiesc în regiunile rurale sunt stigmatizate şi discriminate. Acest lucru, în opinia ONU, le împiedică să iasă din sărăcie şi le restricţionează accesul la serviciile publice.

Astfel, sărăcia împinge femeile să-şi caute de lucru peste hotare, unde ele devin mult mai vulnerabile la traficul de fiinţe umane, exploatare şi alte forme de abuz. Femeile emigrante se confruntă cu stigmatizarea, discriminarea şi abuz suplimentar la întoarcerea de peste hotare, din cauza presupunerilor prevalente, precum că ar fi muncit ca lucrători sexuali. Este un ciclu vicios pentru ele, deoarece 90% din femeile traficate au raportat că au fost şi victime ale violenţei domestice.

Legi bune, pe hârtie

Raportorul special al ONU laudă angajamentele legislative importante asumate de către

stat, inclusiv adoptarea Legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, Legii cu privire la prevenirea şi combaterea traficului de persoane, Legii cu privire la asigurarea egalităţii de şanse şi Legii cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Republica Moldova a adoptat, de asemenea, cadrul politic pentru a reduce traficul de fiinţe umane, inclusiv Planul Naţional de Acţiuni pentru prevenirea

şi combaterea traficului de fiinţe umane şi Sistemul naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane.

„Cu toate acestea, din cauza lipsei resurselor financiare alocate, monitorizării şi evaluării, precum şi mecanismelor de răspundere şi corectare, impactul şi efectivitatea acestor legi şi politici sunt, prin urmare, destul de contestabile. În practică, puţine femei, dacă e vreo una, au primit compensaţii în conformitate cu standardele legislaţiei internaţionale pentru suferinţa cauzată de discriminarea bazată pe gen şi există un

grad înalt de scepticism între femei despre posibilităţile de compensare legală pentru discriminarea bazată pe gen sau violenţă”, scrie Sepulveda în raport.

Inegalitate la luarea deciziilor

În perioada 2010-2011, Republica Moldova a înregistrat un anumit progres în vederea realizării Obiectivului 3 de Dezvoltare a Mileniului, iar reprezentarea femeilor în funcţiile de luare a deciziilor a crescut. Însă, femeile reprezentau 19,2% din numărul total al deputaţilor în Parlament în 2012. La nivel executiv central, din 16 miniştri doar patru sunt femei. Femeile din grupurile stigmatizate, în particular femeile rome şi femeile cu dizabilităţi, sunt practic complet absente în funcţii elective la toate nivelele.

Adiţional, la lipsa demonstrată de paritate în participarea politică, femeile au în general un statut inferior şi ocupă funcţii mai prost plătite decât bărbaţii. Mai mult ca atât, femeile cu vârsta reproductivă deseori nu au şanse să se angajeze, deoarece angajatorii adesea ezită să suporte cheltuieli asociate concediului de maternitate.

Raportorul special îndeamnă Guvernul să soluţioneze urgent aceste bariere, iar egalitatea de gen nu este cerută doar de standardele drepturilor omului, ci este şi un promotor important al creşterii şi dezvoltării economice.

Un studiu din 2011 a stabilit că 63,4% din femeile cu vârsta mai mare de 15 ani din Republica Moldova au fost supuse violenţei fizice, psihologice sau sexuale de către un partener pe parcursul vieţii.