Interviu Mircea Surdu: „Preiau o corabie care pluteşte debusolată“

Paraşutat dintr-o cală de jos la timona postului public de televiziune,jurnalistul Mircea Surdu vrea să reformeze acest mastodont.

„Adevărul“: De vineri sunteţi directorul televiziunii publice, instituţie numită de unii un mastodont care nu vrea să se reformeze. Care vor fi primele decizii?

Mircea Surdu: În primul rând, chiar din această săptămână, trebuie să găsim cei şase editori. Există o strategie, consultată cu experţii europeni, pe care un director este obligat s-o execute. Experţi, Slavă Domnului, sunt, uite bani nu prea avem... Este foarte greu să reformezi mastodontul despre care vorbeşti, care a moştenit scheme din timpul fostului imperiu.

De ce până în acest moment toată lumea s-a temut să se atingă de aceste scheme înţepenite?

Pentru că n-a fost voinţă politică. Pentru a reforma acest mastodont nu trebuie să lăsăm totul pe umerii administraţiei de acolo.

Acum există această voinţă politică?

Nu ştiu, n-am vorbit cu politicienii ca să-mi dau seama. Sunt de acord cu criticile care ni se aduc. Astăzi televiziunea publică este una proastă. Dar o reformă costă, avem nevoie de mai mulţi bani ca să facem o instituţie bună, competitivă, iar banii nu ni se dau pentru că televiziunea e proastă. E un cerc vicios.

Urmează reduceri de personal?

Schemele de reduceri s-au făcut mai înainte.

Şi când vor fi implementate?

Începând cu ziua de mâine (n.r. - astăzi). Probabil, în câteva zile vom încerca să propunem nişte oameni în nişte posturi-cheie. Sunt conştient că preiau o corabie care pluteşte de la sine, undeva, care şi-a pierdut demult orientarea, n-are cârmaci. Eu sunt paraşutat dintr-o cală de jos la timonă.

Au început colegii să te numească „dom’ director“?

Înţeleg că această atitudine trebuie să se schimbe, îmi doresc un alt gen de comunicare, una prietenoasă, nu una oficială. Am venit în această televiziune când aveam 21 de ani. Am îmbătrânit aici. Nu prea am reuşit să văd mulţi colegi vineri, doar pe cei de la emisiunea „Bună seara“, mai ales că după concurs am avut şi o emisie. N-am avut o şedinţă cu toţi, pentru că nu am contractul semnat la acest moment.

Lămuriţi-ne ce a fost cu demisia lui Eugeniu Râbca din funcţia de preşedinte al Consiliului de Observatori.

Trebuie întrebat Râbca. Mie mi se pare caraghios momentul. La concursul precedent, din septembrie, Râbca m-a votat. N-am înţeles nici eu: în aceste trei luni am devenit mai neprofesionist sau exigenţele lui sunt altele? Straniu. A demisionat aşa pe jumătate? În fond, aceşti membri ai CO sunt egali în drepturi.

În ultimii ani s-a vorbit despre cheltuirea neraţională a banilor publici la Moldova 1. Credeţi că actualul buget este suficient?

Este absolut insuficient. Cât ni se alocă merge doar la salarizare şi ne rămân foarte puţini bani pentru dezvoltare. Televiziunea este un produs foarte scump. Dacă cineva crede că am venit cu o bagheta magică, am spus-o şi în concurs, nu am bagheta la mine. Schimbările nu se vor vedea foarte repede la ecran. Voi încerca, dar nu va fi atât de repede cum credeţi. Investiţiile care s-au făcut în ultimii ani în studiourile private sunt foarte mari. Câteodată mă gândesc poate ar fi mai simplu dacă am lua această construcţie de la zero.

Sunt conştient că preiau o corabie care pluteşte de la sine, undeva, care şi-a pierdut demult orientarea, n-are cârmaci. Eu sunt paraşutat dintr-o cală de jos la timonă.

Dar oameni din interior îşi doresc această schimbare?

Este o mare criză de oameni buni, dar mai există. Unii trebuie mutaţi pe alte poziţii. În momentul în care am aplicat la acest concurs (a treia oară) am înţeles că trebuie să fac ceva, altfel încremenesc într-o anumită poziţie.

Jurnaliştilor de la Moldova 1 li se reproşează că au îmbătrânit prematur. Aveţi de gând să aduceţi un suflu nou de tineri, care să mişte altfel lucrurile?

În ultimii ani m-am mişcat înainte, fiind înconjurat de tineri. Timp de cinci ani am făcut o emisiune care se chema „Abraziv“. Veneau preponderent studenţi din anul I, care ulterior plecau la instituţiile private. Mă mândresc cu foarte mulţi dintre aceşti discipoli.

De ce televiziunea publică nu i-a putut ţine?

Nu prea a putut. Conform strategiei, trebuie să concediem 120 de oameni şi din personalul de creaţie, şi din cel tehnic. Pentru a aduce tineri, ar trebui să dăm afară 200 de oameni. Nu va fi atât de simplu, plus că suntem într-o structură de stat, unde toată lumea este protejată de Codul Muncii, chiar şi acei care au 80 de ani. Totodată, nu trebuie să facem discriminări pe criteriu de vârstă. Din păcate, sunt prea multe cercuri vicioase.

Apropo de finanţe, există o iniţiativă de a introduce taxa TV, ca să nu fiţi atât de expuşi politicului. Ce credeţi despre acest proiect?

În ţările civilizate taxa TV este cea mai des întâlnită formă de finanţare a unei televiziuni publice. Susţin această idee, dar nu acum. Mai întâi trebuie să avem un produs calitativ, să nu zică la un moment dat omul: „Pentru această televiziune eu trebuie să plătesc?“. Daţi-mi finanţare triplă ca să fac o televiziune bună, ca omul să vrea s-o cumpere. Noi suntem într-o zonă de interferenţă a două culturi şi vedem două modele de televiziune, românesc şi rusesc, cu nişte show-uri performante şi cu nişte investiţii masive. Iată de ce telespectatorii vor de la noi un produs de calitate.

Aveţi în gând proiecte de emisiuni noi? Pe ce segmente?

În primul rând, avem mari probleme pe segmentul distractiv. Noi prea ne-am dat în talk-show-uri serioase. TVR sau Pro TV au dezbateri politice o dată pe săptămână. Or, noi dezbatem în fiecare seară ceva, chiar dacă avem sau nu avem ce dezbate. Sunt nişte gânduri, o să le discut cu colegii. 

Veţi continua proiectul „Bună seara“?

M-ai întrebat un lucru care mă doare enorm. Sunt foarte conştient că şefia va fi de scurtă durată, după care, probabil, voi rămâne tot în televiziune, în calitate de jurnalist, lucru care nu s-a mai întâmplat până acum. Voi încuraja lumea să facă documentare. Pretexte sunt multe, dar pentru asta nu-ţi trebuie nimic decât o cameră, o idee şi un operator. Voi încuraja oamenii să lucreze la patrimoniu, lucru care nu se întâmplă acum. Pleacă scriitori de printre noi şi Moldova 1 dă emisiuni de când aveam părul în ochi. Aşa a fost când a murit Leonida Lari şi Serafim Saka.

S-a tot vorbit de-a lungul anilor de politizarea excesivă a conducerii televiziunii publice. Şi acum au apărut zvonuri că aţi fi omul lui Plahotniuc. Al cui sunteţi?

În ultimii ani s-a depolitizat, totuşi, televiziunea. Astea cu Plahotniuc sunt zvonuri. Aşa au spus unii că sunt omul lui Filat. Sunt omul televiziunii, nu am nicio implicare politică. Sper asta să se vadă foarte repede la ecran.

Aveţi mai multe emisiuni adresate oamenilor de la ţară şi persoanelor în vârstă. Cum aveţi de gând să recuperaţi oraşul şi să-i cuprindeţi şi pe tineri?

Trebuie să intre mai multe emisiuni pentru tineri. Cât despre povestea cu orăşenul, trebuie să ne uităm la măsurători. Deocamdată, datele nu sunt atât de dezastruoase. Suntem a doua televiziune din ţară, iar pe unele segmente - chiar prima. Sigur ar trebui să întoarcem oraşul, dar haideţi să-l întoarcem cu toţii împreună. Ştim că în oraşe nu sunt vorbitori de limba română, de aceea nu ne privesc.

O să le spun colegilor mei „ajutaţi-mă şi ajutaţi-vă şi pe voi, pentru că mai aveţi potenţial“. Televiziunea se face şi pe entuziasm. Vreau să trezesc în oameni ambiţia de a-şi aminti că sunt profesionişti.

Ce planuri aveţi cu redacţia de ştiri?

Trebuie să facem un concurs pentru postul de director al departamentului ştiri, acolo astăzi nu există nici adjunct. Abia împreună cu acel director trebuie să imprimăm un stil acestor ştiri. Acolo restructurarea s-a produs vreo jumătate de an în urmă, nu ştiu de ce nu s-a văzut şi pe sticlă.

Nu veţi readuce „Mesagerul“ la 21.00, pentru că aţi pierdut o parte din public?

Trebuie să ne gândim la asta. După rating se vede clar că am pierdut o parte din public. Pe de altă parte, fosta conducere, şi-i dau dreptate, a argumentat că principalul buletin de ştiri trebuie să fie în limba română, iar noi ieşeam cu ştirile în rusă. Da, e adevărat, tradiţia se formează în ani, dar poate am pierdut public din alt motiv.

Ce a fost cu aplicaţia la concurs care avea parametrii calculatorului lui Vlad Ţurcanu?

Vlad Ţurcanu îmi este prieten, nici nu ascund asta. Acest proiect era din septembrie. Atunci Vlad mi-a trimis un model pe care eu, împreună cu colegii de la „Abraziv“, l-am compeltat şi îmbunătăţit. Plus că l-am trimis la vreo zece prieteni să se uite şi să facă propuneri. Nu sunt Dumnezeu ca să le ştiu pe toate, am vrut să fie un proiect realist. Îmi pare rău că acest atac a fost dirijat de foşti colegi şi s-a răspândit cu atâta repeziciune, de parcă aş fi furat ceva. Şi dacă îmi trimitea o idee Vlad Ţurcanu ce se întâmpla?

Nu vi se pare că la Moldova 1 există prea multe bisericuţe ireconciliabile? Cum le veţi împăca?

Haideţi mai întâi să facem ca aceste bisericuţe să intre într-o biserică mare, asta depinde de preot deja. Va fi vina mea dacă nu voi reuşi să fac o parohie puternică. Am impresia că am sărit într-o prăpastie pentru a mă salva. Sper că în jumătate de an lucrurile vor fi foarte clare, n-o să rămân acolo doar pentru ca cineva să-mi spună „dom’ director“. O să le spun colegilor mei „ajutaţi-mă şi ajutaţi-vă şi pe voi, pentru că mai aveţi potenţial“. Televiziunea se face şi pe entuziasm. Vreau să trezesc în oameni ambiţia de a-şi aminti că sunt profesionişti.

CV

Funcţia: director la postul public de televiziune Moldova 1; moderatorul talk-show-ului „Bună seara“
Vârsta: 49 de ani

Lucrează la Teleradio-Moldova din 1985. În perioada 1988-1994 a fost redactor la Departamentul artistic, iar din 1994 până în 2006 ocupă funcţia de redactor-şef al aceluiaşi departament. Din 2004, este redactor-coordonator şi prezentator la Moldova 1.