Lungul drum al devenirii unui actor
0
Anual, zeci de tineri decid să meargă pe urmele marilor actori şi îşi depun actele la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Calea pe care şi-o aleg e una anevoioasă, aceştia având nevoie, pe lângă talent, de o bună pregătire fizică, de răbdare şi de cunoştinţe multilaterale. Foarte puţini vor ajunge însă să joace pe scenele din ţară.
Dan, Mihaela şi Eugenia au terminat anul acesta actoria. Încă nu s-au angajat în teatru, dar cel puţin au decis ce vor să facă în viaţă. Unii vor să joace doar în proiecte de scurtă durată, alţii s-au reorientat spre piaţa media, iar o altă categorie vor emigra peste hotare după părinţii lor.
Chiar dacă în Moldova cultura a ajuns de râsul găinilor, Dan Melnic se declară un optimist incurabil şi zice că vrea să devină actor. „Aici te-ai născut, cunoşti problemele acestui neam. Tu eşti dator publicului de aici, trebuie să-l faci să vadă, să discute şi să analizeze ceea ce îi transmiţi de pe scenă“, susţine tânărul.
„CEL MAI BINE SE CÂŞTIGĂ ÎN PRIVAT, FURAT, COLINDAT...“
Actorul, care stă deocamdată acasă, recunoaşte că lefurile mici le taie elanul multor începători. „Dacă în alte ţări teatrul revoluţionează masele, iar arta ar trebui să evolueze odată cu civilizaţia, la noi majoritatea actorilor sunt schimbaţi de societate, de dorinţa colectivă de a avea bani. Ca să te întreţii material, nu trebuie să lucrezi la stat, sau să termini vreo facultate, cel mai bine se câştigă în privat, furat, colindat. E o lege nescrisă ce persistă în mentalul colectiv. Devine puternic doar cel care are bani“, meditează el în glas.
Optimistă, dar deja cu câteva cucuie primite de la viaţa, se declară şi Mihaela Chiu, care lucrează acum la un post de radio. Ea crede că cele două profesii au ceva în comun, iar încă un domeniu unde îţi pot prinde bine studiile e animaţia, ocupaţie cu care poţi face bani, deşi nu e un serviciu stabil. Totuşi, încă nu e gata să spună adio celor patru ani de actorie şi se mai gândeşte la ofertele primite de la teatrele „Satiricus“ şi „Luceafărul“.
„Nimeni nu te aşteaptă nicăieri! Odată ce ai absolvit trebuie să poţi să fii independent!“, afirmă DJ-ul la radio, care ne mai povesteşte că, din cauza ofertelor neatractive, câteva colege de-ale ei au plecat la părinţii lor la Moscova, care lucrează în construcţii. Mihaela Chiu mai susţine că în ultima vreme băieţii sunt mult mai solicitaţi de către regizori, pe când între fete concurenţa e mult mai mare.
NU VOR SĂ FIE LEGAŢI
În proiecte de scurtă durată s-a implicat şi Eugenia Pasat, absolventă din acest a Facultăţii de Teatru. „Nu am vrut solicitări de la teatre şi nici eu n-am vrut să semnez contracte, ca ulterior să fiu legată”, povesteşte tânara. Ca şi majoritatea colegilor de generaţie, Eugenia Pasat le reproşează oamenilor de teatru de la noi că sunt de modă veche şi că nu acceptă idei noi. „Sunt şi la noi regizori buni, care merg mereu peste hotare, văd ce se montează, sunt în pas cu arta de acolo.
Aceştia însă sunt nevoiţi să creeze în teatrele de peste hotare, pentru că aici nu convin cu direcţia instituţiilor, cărora le e frică de nou“ susţine Eugenia. Absolventa sugerează responsabililor din domeniul Culturii să acorde atenţie nu doar teatrelor clasice, dar şi artei underground, care există la noi şi e tot mai solicitată.
Colectivele de 30-40 de oameni nu se pot schimba după placul tinerilor
De cealaltă parte, directorul teatrului „Satiricus I.L. Caragiale”, Sandu Grecu, spune că şi tinerii au partea lor de vină, sugerând că majoritatea absolvenţilor nu au vizionat niciun spectacol în instituţia în care vin să se angajeze. Managerul susţine că orice iniţiativă de a fonda un teatru e binevenită, dând ca exemplu experienţa lui. „La început şi eu negam tot ce se producea atunci în teatrele din Moldova. Am fost angajat în teatrul «A. Mateevici», unde am activat doi ani. Am să vrut fac altfel de teatru şi am plecat la stagiere în teatrul «Satirycon» din Moscova. După doi ani m-am întors în ţară şi am deschis, în 1990, «Satiricus». Aşa a procedat şi Vutcărău peste un an“, povesteşte Grecu.
Cât despre repertoriul mai mult clasic, regizorul spune că „un teatru este în primul rând o instituţie pentru un public larg, cu spectacole variate şi, desigur, un plan financiar obligatoriu“. Directorul de la „Satiricus“ spune că în acest an a angajat trei absolvenţi şi că el nu e genul de şef care să inhibe iniţiativele, doar că: „E o problemă cu cei care se complac în teatru şi uită că arta teatrală e una colectivă şi nu poate un grup din 35-45 actori cu experienţă să-şi revadă platforma artistică după placul unui tânăr, actor în devenire“.
Se încarcă comentariile...
