(EDITORIAL) VITALIE CIOBANU: M-a sunat Marian Lupu

Vitalie Ciobanu este un renumit scriitor pe ambele maluri ale Prutului şi redactorul-şef al revistei moldoveneşti „Contrafort".

Tocmai când căutam un subiect pentru acest editorial, miercuri seara m-a sunat Marian Lupu. Nu voia să discutăm despre politică, mă îndemna să particip la alegerile din 5 iunie, să manifest spirit civic, să demonstrez, prin implicare personală, că în satele și orașele Moldovei oamenii sunt în stare să-și aleagă primarii și consilierii locali, că nu sunt indiferenți față de soarta țării...

Era faimosul mesaj înregistrat pe robot, despre care au povestit și alți locuitori ai Chișinăului. Da, am trăit și eu o decepție, nu am dialogiat „pe viu" cu Marian Lupu, însă procedeul acesta, cu mesajul imprimat, nu mi s-a părut neapărat reprobabil, doar că prea formal și demagogic. Președintele interimar, chiar și atunci când e animat de bune intenții, nu reușește să se debaraseze de aerul său artificial, care se suprapune în mare măsură pe stilistica Partidului Democrat, reprodusă la fel de convingător și de alți membri marcanți ai acestuia.

Formațiunea dlui Lupu acoperă un segment tipic din societatea moldoveană, segment suspendat între două lumi: „nu e nici cu rușii, nici cu românii", vrea să profite din ambele direcții, fără a semna vreun angajament definitiv cu niciuna. De fapt e chiar straniu că acest „liber-schimbism" programatic nu se reflectă într-un scor mai bun - PD a încremenit în jurul a 11-12 %. Totuși, stagnarea sa are și o latură pozitivă: îi ajută pe specialiștii în tehnici electorale să construiască ecuații verosimile. E preferabil să știi că „moldovenismul luminat" al Partidului Democrat are o anumită cotă stabilă în sondaje, decât să te îmbeți cu spectaculoasa creștere a liberal-democraților: ca principal partid al puterii, ei atrag marea masă a oportuniștilor din Basarabia și cred că acest „asalt" al nechemaților s-ar cuveni să-i pună serios pe gânduri pe responsabilii PLDM.

Dar să mă întorc la telefonul lui Marian Lupu. Șmecheria oamenilor care se regăsesc în „ideologia" PD (mai exact, în mentalitatea definită de această abreviere) îmi displace profund. N-ai cum să fii simultan și cu Estul, și cu Vestul, în Uniunea Europeană și în CSI, nu poți trăi mereu cu singura grijă de a nu fi în pierdere, indiferent de împrejurări. Orice opțiune implică renunțarea la celelalte variante și, deci, și niște riscuri. Doar asumându-ți aceste riscuri, vei avansa, îți vei forja un caracter robust, ca lider și ca partid. Nu vom uita cât de mult ne-au exasperat „valorile și principiile" dlui Lupu, în decembrie trecut, însă cu toate hibele sale, PD are un rol de îndeplinit: el trebuie să-i disloce pe comuniști, ocupându-și locul de stângă legitimă, pro-europeană, pe scena politică. Anomalia „PCRM" trebuie să dispară, să reintre în muzeul dinozaurilor politici.

O calitate importantă a lui Marian Lupu este flexibilitatea, receptivitatea la semnalele Occidentului. Și acum, întors de la Varșovia, domnia sa ar vrea să discute cu orgolioșii săi aliați din PL și PLDM fortificarea coaliției după alegerile din 5 iunie. Este un semn bun. Ce mai sper să accepte președintele PD e că Alianța are nevoie și de niște realizări, altfel nu o vor salva nici documentele de constituire, nici dialogul relaxat al liderilor săi.