Celebrul arhitect francez François Leclercq: „Un oraş este asemeni unei femei: poate fi perfect, dar plictisitor“
0
Arhitectul francez de talie mondială François Leclercq a fost recent la Chişinău pentru a le împărtăşi specialiştilor locali propria viziune despre cum trebuie să făurim un oraş modern, dar cu personalitate, salvând şi patrimoniul arhitectural
După întâlnirea cu arhitecţi şi urbanişti de la Primărie, Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale şi Uniunea Arhitecţilor, François Leclerq a vorbit pentru „Adevărul“ despre cum ar arăta un „oraş ideal“ în secolul XXI. „Este oraşul istoric, plin de mărturii şi caracter, dar care se reînnoieşte în permanenţă; oraşul susceptibil schimbărilor, care poate să se transforme, în a cărui istorie putem interveni cu delicateţe. Nu e oraşul rigid, ci cel ce poate recepţiona mai întâi o istorie, după care alta“, spune specialistul.
„Oraşele uniforme sunt triste“
Potrivit lui, un oraş perfect din secolul 18 sau 19, dar care respinge modernitatea, eşuează: „Astăzi, avem nevoie de o coabitare între vechi şi nou, o confruntare a epocilor. Oraşele frumoase, cele pe care noi toţi le adorăm, nu sunt uniforme. Chiar dacă e construit perfect din punct de vedere urbanistic, oraşele uniforme sunt triste, plate“, consideră arhitectul. „Ar mai fi şi câteva chestii tehnice“, adaugă el: „Reţele şi conexiuni, structuri subterane, deplasarea uşoară a oamenilor, echilibru dintre global (conexiune permanentă cu lumea) şi local (o grădină alături, o piaţă, vecini drăguţi)“.
Despre reţeta aranjării unui asemenea oraş, François Leclercq le-a vorbit şi colegilor de la Chişinău. „Am împărtăşit experienţa pe care am avut-o cu proiecte franceze. Când explorez un oraş, observ şi ceea ce se întâmplă în cafenele, comportamentul pietonilor, pentru a găsi elementele-cheie ce dau identitate urbei. Pornind de la aceste istorii, îmi creionez proiectele. Nu există soluţii miraculoase, pur şi simplu construim ţinând cont de ceea cum este oraşul şi nu cum ar trebui să fie. Soluţiile nu trebuie să banalizeze oraşele, ci să le ofere caracter“, povesteşte arhitectul.
Avantajele Chişinăului: luminos, verde, primitor
Deşi este pentru prima dată la Chişinău şi nu a călătorit prea mult în Europa de Est, Leclercq a identificat lesne avantajele Capitalei Republicii Moldova. „Oraşul vostru e simplu, luminos, are mult spaţiu, claritate. E foarte verde, cu străzi largi, cu un simţ constant al naturii, al confortului şi calmului. Am impresia că e foarte primitor, că totul este posibil aici. Se circulă bine la voi, nu?“, ne întreabă maestrul.
Potrivit lui, este greşită aparenta tendinţă de a copia Occidentul. „Fiecare oraş are propria istorie şi personalitate. Nu trebuie distrusă, ci reinventată. Bunăoară, la Chişinău e larg, luminos. N-ar fi corect să gândiţi că trebuie să aveţi un oraş american sau francez. Multe dintre ele sunt închistate, se sufocă sau şi-au pierdut echilibrul“, explică arhitectul şi aduce exemplul capitalei franceze, pe care o restructurează, alături de alţi specialişti, în cadrul grandiosului proiect „Le Grand Paris“.
„Are un centru mic, bogat, dar o suburbie foarte mare, unde nu există transport eficient, servicii calitative, e multă sărăcie, discrepanţe. Păturile înalte ale societăţii şi-au clădit luxul în centru, iar muncitorii şi şomerii au rămas la periferie. Noi vrem să readucem echilibrul. Ne-am propus să răspundem la întrebarea cum putem depăşi limitele administrative pentru a avea o metropolă cu adevărat funcţională“, relevă francezul.
Ce facem cu izul sovietic
Cu referire la amprenta sovietică asupra arhitecturii chişinăuiene, specialistul susţine că nimic nu trebuie distrus. „În Franţa avem o problemă asemănătoare cu construcţiile din anii ’60 ai secolului trecut: clădiri lineare, plate, identice de la primul până la ultimul etaj. Există tendinţa de a le demola, unii spun că e un act de vandalism, alţii – că e o nebunie să le păstrăm. Eu prefer ideea de transformare, când combinăm, adăugăm, transformăm clădirile în locuri primitoare, cu stil. Construcţiile mari din beton, foste uzine, prezente în toate ţările din Occident, deşi sunt privite oarecum dezaprobator, au două mari avantaje – calitatea lucrării şi suprafaţa imensă a spaţiului“, adaugă François Leclercq.
La mijloc ar fi şi aspectul financiar. „E mai ieftin să strici şi să ridici din nou sau doar să completezi? Odată ce clădirea pur şi simplu există acolo, trebuie să profităm. În aceste blocuri deja s-au conturat vieţi, memorii existenţiale, ceea ce tot constituie patrimoniul nostru. Merită oare să distrugem ceea ce am avut?“, se întreabă retoric arhitectul.
„Nu purtaţi oraşul ca pe o povară“
După ce a discutat cu specialiştii de la Chişinău, Leclercq a concluzionat că potenţial există: „Aveţi aici tot de ce este nevoie. Trebuie doar să exploraţi şi să transformaţi, pornind de la câteva principii de bază din domeniu. Meseria nu se învaţă neapărat în facultate, dar odată cu vârsta şi după multe călătorii în afară. Ideile creative se coc în timp. Nu e vorba atât de principii şi reguli, cât de propriile percepţii“.
François Leclercq a lăsat un mesaj şi pentru locuitorii Capitalei: „Nu purtaţi oraşul ca pe o povară. Implicaţi-vă, spuneţi cum doriţi să-l vedeţi, provocaţi schimbarea. În alte oraşe, există o sumedenie de iniţiative colective de transformare a comunităţii. Preluaţi exemplul. Nu totul depinde de putere, iniţiativa trebuie să vină şi de la nivel local“.
“Oraşul este unica operă de artă aflată în permanentă transformare. Chiar dacă e construită perfect, însă rămâne intactă şi uniformă, opera moare. François Leclercq, Arhitect
Chişinăul, un oraş prea serios
Potrivit lui François Leclercq, Chişinăul dă impresia unui oraş prea serios: „Unicul lucru ce-i lipseşte, probabil, sunt locurile de agrement. Unde se distrează lumea? Unde îşi petrece timpul liber? Nu am prea văzut terase, pub-uri. Un oraş ideal, în care să te simţi bine, nu înseamnă doar infrastructură modernă. Un oraş e asemenea unei femei, care poate fi perfecţiunea şi frumuseţea întruchipată, dar dacă mori de plictiseală alături de ea, îţi vine gândul să o părăseşti.“