CEDO a respins plângerea văduvei unui militar separatist transnistrean contra Republicii Moldova şi României

Văduva unui separatist susţine că grupul Ilaşcu i-ar fi asasinat bărbatul. FOTO Tudor Iovu

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins pe 30 aprilie plângerea Ludmilei Gusar, văduva unui militar separatist din autoproclamata republică nistreană, omorât în timpul conflictului armat de pe Nistru. Reclamanta pretindea că soţul ei ar fi fost ucis de grupul Ilaşcu şi acuza Republica Moldova şi România de complicitate. Decizia Curţii de la Strasbourg a fost publicată recent pe site-ul instituţiei.

Reclamanta a pretins că soţul ei a fost ucis cu arme din România, ţară care i-a dotat pe „teroriştii“ din grupul Ilaşcu, prin intermediul serviciilor secrete moldoveneşti. Prin urmare, România este direct responsabilă pentru moartea acestuia.

Ea s-a mai plâns că autorităţile Republicii Moldova nu au efectuat o anchetă eficientă care să elucideze circumstanţele morţii soţului ei şi nu a avut posibilitatea să solicite despăgubiri de la făptaşi, se arată în plângerea depusă de văduva lui Gusar.
CEDO a respins demersul femeii din Transnistria, pe motiv că acţiunile invocate s-au desfăşurat mai înainte ca România să ratifice Convenţia Drepturilor Omului.

În ce priveşte pretenţiile împotriva Republicii Moldova, CEDO a stabilit că pârâtul mai întâi a sesizat Curtea de la Strasbourg după care a interpelat Procuratura Generală de la Chişinău. "Toate acţiunile au avut loc după eliberarea lui Ilie Ilaşcu din puşcăria de la Tiraspol“, se spune în hotărâre.
Referindu-se la decizia Curţii Europene, avocatul Alexandru Postică, reprezentantul Asociaţiei Promo-Lex, afirmă că această plângere a fost o tentativă eşuată a grupurilor militare din stânga Nistrului de a acuza România şi Republica Moldova de acţiuni militare ilegale. „O tentativă de a micşora importanţa deciziei în cazul grupului Ilaşcu şi cel al şcolilor româneşti din Transistria. Au speculat cu neadevăruri“, a comunicat Postică.

Reamintim, în timpul conflictului armat de pe Nistru, din 1992, separatiştii transnistreni i-au capturat pe Ilie Ilaşcu, Alexandru Leşco, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanţoc, Petru Godiac şi Valeriu Garbuz care luptau în rândul voluntarilor. Cei patru au fost întemniţaţi la 2 iunie 1992, fiind acuzati de autorităţile transnistrene de crime de război şi acţiuni de terorism.

După ce a fost eliberat şi a devenit senator în România, Ilie Ilaşcu a depus plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, solicitând eliberarea celorlalţi deţinuţi politici aflaţi încarceraţi la Tiraspol şi stabilirea responsabilităţilor pentru lipsirea de libertate a întregului grup. Plângerea depusă de Ilie Ilaşcu împotriva Republicii Moldova şi a Federaţiei Ruse s-a judecat de mai bine de patru ani, chiar dacă a fost examinată în regim de urgenţă. Dosarul Ilaşcu a fost unul dificil, pentru că nu a existat un precedent similar în istoria CEDO.

Curtea Europeană  a constatat încălcarea dreptul la libertate, la corespondenţă, la viaţa privată, precum şi faptul că au fost aplicate rele tratamente şi tortura. Statele responsabile sunt Rusia şi Republica Moldova.

În octombrie 2012, Curtea Europeană a obligat Rusia să plătească peste un million de euro pentru încălcarea dreptului la educaţie în regiunea transnistreană. Alexandrul Postică a calificat decizia Înaltei Curţi ca fiind una istorică, având în vedere constatările care au fost făcute şi consecinţele acesteia asupra situaţiei drepturilor omului în regiune.

CEDO a recunoscut violarea dreptul la Educaţie în raport cu Federaţia Rusă în cauzele Catan şi alţii 27 c. Moldovei şi Rusiei, Caldare si alţii 42 c. Moldovei şi Rusiei, Cercavschi şi alţi 98 vs Moldova şi Rusia. În acelaşi timp, Înalta Curte a stabilit că Republica Moldova nu se face vinovată de violarea dreptului la educaţie în cauzele date.

Federaţia Rusă n-a achitat niciun bănuţ elevilor, părinţilor şi profesorilor din cele trei şcoli transnistrene.