Câştigători la CEDO, dar cu şcoli pustii
0
În ultimii ani, numărul copiilor care frecventează liceele româneşti din Transnistria a scăzut de două-trei ori. Asta în timp ce tot mai mulţi basarabeni cumpără apartamente peste Nistru şi preferă să-şi dea odraslele la instituţii şcolare ruseşti
La o săptămână de la pronunţarea hotărârii CEDO, după ce a trecut euforia, dascălii şi părinţii de peste Nistru au revenit la problemele şi preocupările lor zilnice, la „vămile" separatiştilor, pe care sunt nevoiţi să le treacă chiar şi de câteva ori pe zi, dar şi la numeroasele umilinţe pe care le suportă. Şi asta pentru simplu fapt că vorbesc limba română.
„CĂRAŢI-VĂ,ROMÂNILOR, DE AICI!"
„Faceţi mă ceva că ăştia îmi zic în fiecare zi «căraţi-vă, românilor, de aici!»", ni se plânge nea Mircea, paznic la liceul românesc „Evrica" de la Râbniţa. Liceu numai cu numele, pentru că în 2004 autorităţile separatiste au tăbărât peste profesori şi elevi şi le-au luat clădirea. În acest edificiu Chişinăul a investit un milion de dolari, ridicându-l din temelie. În 2004, oamenii lui Smirnov a interzis activitatea tuturor şcolilor româneşti ce activau în Transnistria, în consecinţă, miliţienii separatişti au descins aici şi şi-au însuşit imobilul. Şapte părinţi au fost ţinuţi în arest atunci, timp de o săptămână, pentru că ar fi încălcat ordinea publică.
Foto: Clădirea în care Guvernul Republicii Moldova a investit un milion de dolari/ Tudor Iovu
Astăzi, în câteva birouri activează un club de forţă, patronat de adepţii regimului secesionist, iar într-un alt bloc - bate vântul printre băncile şi scaunele elevilor. Instituţia a fost nevoită să se evacueze în clădirea pustie a grădiniţei Uzinei Metalurgice. Din 2004, Guvernul Republicii Moldova plăteşte anual chiria şi serviciile, de asemenea an de an investeşte masiv în repararea acesteia. Dar cel mai important, din cauza numeroaselor presiuni şi interdicţii, numărul elevilor care păşesc pragul acesteui instituţii a scăzut de două ori.
RUSIFICAREA E ÎN TOI
Alexei Catan este unul dintre reclamanţii la CEDO, care s-a numărat acum opt ani şi printre cei arestaţi. De fapt, moldovenii din Râbniţa spun că bărbatul este unul dintre luptătorii pentru limba română de aici încă de la 1989, odată cu shimbările începute în toată Basarabia. „Nu cred că Rusia ne va da aceşti bani şi nici că separatiştii îşi vor schimba atitudinea faţă de noi. Ruşilor li e totuna. UE latră, caravana trece. Aş fi gata să dau banii la şcoală numai să se schimbe situaţia radical", mărturiseşte Alexei Catan. „Mulţi moldoveni îşi cumpără apartamente în Râbniţa, dar îşi dau copii în şcolile ruse. Din păcate, noi nu putem să-i învinuim de ceva, pentru că astea sunt chestiuni personale, fiecare decide pentru el", mai constată cu regret bărbatul.
Reacţia Tiraspolului: „CEDO a devenit un instrument de exercitare a presiunii politice"
Ceva mai optimistă este directoarea Liceului „Evrica", Eugenia Halus, deşi recunoaşte că s-a terminat cu patriotismul pe malul stâng al Nistrului, oamenii sunt prea disperaţi de nesoluţionare conflictului, dar şi a sărăcii care bântuie pe aceste meleaguri. Totuşi, profesoara nădăjduieşte că Rusia va executa decizia Curţii de la Strasbourg, iar autorităţile separatiste le va întoarce sediu care le aparţine de drept. „Adevărul a triumfat la CEDO. Reclamanţii niciodată nu au solicitat careva sume de bani, noi ne-am cerut dreptul de a învăţa aici, la noi în ţară, în limba română", explică directoarea. „Nu vrem ca Tiraspolul să se implice în programa şcolară de la istorie şi limba română, că atunci se va lăsa cu scandal. Poate că şi cei care învaţă în «moldovenească», cu alfabet chirilic, vor mai prinde la curaj", mai speră Eugenia Halus.
Foto: Din 2004 Liceul „Evrika" funcţionează în clădirea unei grădiniţe părăsite/ Tudor Iovu
BANI PENTRU APARTAMENT SAU INIŢIEREA UNEI AFACERI
Elena Sărăcuţa este dispecer la Autogara Râbniţa. Soţul ei şi cele două fiice se numără printre cei 170 de reclamanţi. Se gândeşte că, dacă Rusia îşi va onora obligaţiunile, să cumpere un apartament pentru una dintre fete. „Primesc aproximativ 200 de dolari pe lună. Abia de-mi ajunge de la un salariu la altul. Înainte soţul se ducea la muncă pe şantierele din Odesa sau Moscova, acum sănătatea nu-i mai permite", ne spune femeia. Niciuna din copile nu-şi mai vede viitorul în această urbe, la fel ca şi majoritatea elevilor care învaţă astăzi la liceele româneşti din Transnistria. „Vorbim în română doar între noi, cei care ne ştim că suntem moldoveni", mai spune femeia.
„EUROPA TREBUIE SĂ APLICE MAI MULTE PENALITĂŢI"
Şi Alexandru Bovar (20 de ani) din Grigoriopol s-a gândit ce ar face cu prejudiciile pe care ar urma se le încaseze. Ar vrea să iniţieze o afacere, numai nu s-a decis unde: acasă, la Grigoriopol, sau la Chişinău. „Această hotărâre este un stimul pentru toţi cei care învaţă în limba română şi resping «moldoveneasca», o limbă inexistenă, iar Europa trebuie să aplice penalităţi mai mari faţă de Rusia", este convis tânărul.
Tatiana, sora lui, spune că Alexandru a fost norocos, a avut posibilitatea să înveţe în română, pe când ea, a făcut şcoala în „moldovenească» la Delacău, iar după ore avea lecţii facultative de limba română cu literer latine. „Profesoarea care ne preda a murit recent, nu ştiu dacă îi plătea cineva pentru asta", adaugă Attiana. Un lucru e cert: 6.000 de euro pe care ar urma să o primească Alexandru este o sumă pe care părinţii lor ar câştiga-o în doi-trei ani, şi ei sunt dintre cei care se descurcă binişor.
Foto: Eugenia Halus le predă elevilor istoria românilor/ Tudor Iovu
E doar începutul
Hotărârea CEDO în cazul şcolilor este o palmă bună dată ruşilor, acum depinde de Guvernul Republicii Moldova dacă va şti să fructifice acest rezultat, crede avocatul Alexandru Postică, care i-a reprezentat pe cei 170 de elevi, părinţi şi profesori din raioanele de est la Curtea de la Strasbourg. „Spre deosebire de deciziile Ilaşcu şi alţii (2004) şi Ivanţoc şi alţii (2011), această hotărâre vizează drepturile generale. Magistraţii de la Curtea Europeană au constatat că sunt încălcate drepturile tuturor celor care vor să înveţe în română, iar acest caz poate fi o garanţie pentru toţi moldovenii de peste Nistru", argumentează juristul.
DOSARUL ŢĂRANILOR
Marea Cameră a CEDO a considerat că Moldova a făcut toate demersurile necesare pentru ca subiectul şcolilor româneşti din Transnistria să ajungă pe agenda internaţională. De asemenea, a depus toate eforturile pentru ca aceste instituţii să funcţioneze normal. „Eu cred că putea face şi mai mult. Dacă Guvernul de la Chişinău nu va fi mai insistent, vom fi obligaţi să ne plângem şi pe Moldova", mai adaugă Postică. Juriştii Asociaţiei Promo-Lex, care monitorizează situaţia respectării drepturilor omului în regiunea separatistă, au ajutat sute de reclamanţi în alte 60 de dosare să depună petiţii la Curtea de la Strasbourg, iar în 12 cazuri dosarele au fost comunicate Executivului de la Chişinău. De cele mai dese ori, oamenii din Transnistria s-au plâns pe faptul că au fost supuşi torturii, li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul la proprietatea, dar şi violarea libertăţii individuale şi siguranţei persoanei.
Printre dosarele pe rol figurează şi cazul a aproape de 2.000 de ţărani din satele din raionului Dubăsari, cărora separatiştii le-au sechestrat maşinile agricole şi roada culeasă de pe câmp.
Se încarcă comentariile...
