Viitoarele războaie energetice ale lumii se vor da pe fundul oceanului. Putin se pregătește deja

Zeci de centrale electrice intră în funcțiune pe măsură ce cererea de energie electrică crește la ora micului dejun și continuă să crească până când oamenii termină de mâncat. Mare parte din această energie este generată de gazele naturale care contribuie la încălzirea planetei, conform CNN.

Se dorește ca proiectul să aibă efecte pozitive asupra securității globale.foto Shutterstock(Arhivă)

Cu toate că statul New York încearcă să pună „frână” schimbărilor climatice, încercând să treacă la energie verde, nu există mereu suficient vânt sau soare pe care să se poată baza în timp real. Nici tehnologia de stocare a energiei regenerabile pentru perioade lungi nu a fost încă pusă la punct. 

În acest sens, trei antreprenori se află în căutarea unei soluții la aproape 5.000 de kilometri depărtare - nu spre vest, în însorita Californie, ci spre est, în Marea Britanie. 

Ei au de gând să realizeze ceea ce ar fi cel mai mare interconector energetic între continente, legând Europa și America de Nord cu trei perechi de cabluri de înaltă tensiune. Cablurile ar urma să se întindă pe mai mult de 3.000 de kilometri pe întregul fund al Oceanului Atlantic pentru a conecta, spre exemplu, Regatul Unit cu estul Canadei și New York cu vestul Franței. 

 „În Europa avem mai multă energie decât putem folosi”

În acest caz, interconectorul ar trimite energie regenerabilă atât spre est, cât și spre vest, profitând de traseul zilnic al Soarelui pe cer. 

„Atunci când soarele este la zenit, probabil că în Europa avem mai multă energie decât putem folosi cu adevărat", a afirmat Simon Ludlam, fondator și CEO al Etchea Energy și unul dintre cei trei antreprenori. „Avem energie eoliană și avem, de asemenea, prea multă energie solară. Acesta este un moment bun pentru a trimite energia către un centru al cererii, cum ar fi Coasta de Est a Statelor Unite." 

Interconectorul transatlantic se află încă la stadiul de propunere, însă rețelele de cabluri de energie verde sunt în curs de răspândire pe fundurile mărilor din toată lumea. Ele devin cu pași repezi parte a soluției climatice globale, furnizând cantități mari de energie regenerabilă țărilor care se străduiesc să realizeze singure trecerea la energie verde.

În plus, acestea stabilesc, de asemenea, noi relații care modifică harta geopolitică și mută unele dintre războaiele energetice ale lumii în adâncurile oceanului.

În acest deceniu, omenirea va trebui să se debaraseze de combustibilii fosili și să reducă la jumătate emisiile de carbon, pentru a limita schimbările climatice la un nivel la care oamenii și ecosistemele să se poată adapta și supraviețui fără probleme, potrivit Grupului interguvernamental pentru schimbările climatice. 

Cablurile Europa-SUA ar putea furniza 6 gigawați de energie 

Cablurile subacvatice s-ar putea dovedi esențiale pentru a grăbi utilizarea energiei regenerabile.  În prezent, există deja cabluri energetice care leagă mai multe țări din Europa, majoritatea fiind vecine și aliate. Nu toate transportă doar energie regenerabilă - acest fapt fiind uneori determinat de rețeaua energetică a fiecărui stat în parte - dar, în general, se realizează noi cabluri pentru un viitor al energiei verzi. 

Regatul Unit este deja conectat cu Belgia, Norvegia, Țările de Jos și Danemarca pe sub mare. În plus,  a încheiat și o înțelegere cu Marocul în domeniul energiei solare și eoliene pentru a profita de numeroasele ore de soare și de alizeele puternice. 

În întreaga lume există propuneri asemănătoare. Un proiect intitulat Sun Cable are ca scop trimiterea energiei solare din însorita Australie în Singapore. 

India și Arabia Saudită au în plan să își conecteze rețelele electrice prin Marea Arabiei, în cadrul unui proiect mai amplu privind coridoarele economice pentru a conecta Asia, Orientul Mijlociu și Europa. 

Potrivit lui Laurent Segalen, fondatorul firmei londoneze de energie regenerabilă Megawatt-X, care face parte și din grupul care propune interconectarea transatlantică, cablurile Europa-SUA ar putea furniza 6 gigawați de energie în ambele direcții, la viteza luminii. 

Interconectorul transatlantic este în faza incipientă și necesită acordul mai multor țări și state, precum și investiții substanțiale. În cel mai bun caz, acesta ar putea fi realizat până la mijlocul anilor 2030. 

Cei trei inițiatori ai acestui proiect sunt încrezători că acesta va fi susținut, nu doar pentru că investitorii își doresc să încetinească schimbările climatice, ci și pentru a ține piept Rusiei în războiul energetic global și pentru a înfrunta China în ceea ce privește dominația în domeniul tehnologiilor de producere a energiei curate. 

Se dorește ca proiectul să aibă efecte pozitive asupra securității globale: Interconectoarele vor obliga națiunile să reflecteze asupra propriilor aliați într-o lume geopolitică în schimbare rapidă și să se gândească de două ori înainte de a intra în dispute diplomatice sau, mai rău, în conflicte militare. 

 „Rusia nu investește în surse regenerabile de energie”

Acest lucru a avut deja loc, într-o oarecare măsură, cu combustibilii fosili. Gazoductul Nordstream 2 a fost abandonat în 2022 după invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina și a fost ulterior sabotat. Țările europene și-au împărțit energia între ele în mod mai activ în această perioadă, parțial prin intermediul rețelelor existente de cabluri submarine, pentru a nu mai fi dependente de gazul rusesc. 

Europa a recurs, de asemenea, la exporturile de gaz lichefiat din SUA pentru a substitui energia rusească. 

Moscova a început să profite de ocean ca să-și intensifice atacurile în zona gri - fapte provocatoare și intimidante care nu reprezintă un conflict armat real - vizând Europa și, într-o mai mică măsură, SUA. 

Vreme de zeci de ani, Rusia a avut un rol „supradimensionat" pe scena mondială datorită resurselor bogate de cărbune, petrol și gaze, a declarat Alberto Rizzi, cercetător în cadrul Consiliului European pentru Relații Externe care se ocupă de geopolitica energiei și a infrastructurii. Totuși, situația s-ar putea schimba pe măsură ce rivalii săi economici, Europa și Statele Unite - și chiar și statele petroliere tradiționale din Orientul Mijlociu - investesc în surse regenerabile de energie. 

„Dacă vă uitați la țările din Golf, acestea investesc masiv în energia regenerabilă. De asemenea, vor să fie un furnizor important de energie verde. Acestea doresc să își mențină rolul pe care îl au în prezent în ceea ce privește puterea energetică, chiar și în perioada de tranziție", a spus Rizzi. „Apoi, avem alte țări, Rusia, de exemplu, care nu investește în surse regenerabile de energie și, prin urmare, este lăsată pe dinafară."