VIDEO Locul şi rolul imaginii publice într-o societate globalizată. Ce importanţă are comunicarea în securitatea naţională

Evoluţia societătii moderne tinde către o societate informatică, o societate bazată pe cunoaştere şi strategie

De-a lungul timpului, imaginea publică a jucat un rol foarte important în raporturile interpersonale, fiind prezentă atât la nivel macrosocial, cât şi la nivel microsocial. Imaginea socială şi imaginea de sine reprezintă consecinţele relaţiilor dintre oameni, dintre oameni şi instituţii, dintre instituţii sau dintre state.

Fie că vorbim despre imaginea unei persoane, a unei instituţii sau a unui stat, ea este un pion important pentru asigurarea funcţionalităţii în condiţii optime a unei societăţi. ,,Ar fi bine să putem spune că ar trebui să ne dispensăm de imagini şi să lucrăm doar cu realitatea. Dar aceasta ar fi cea mai utopică imagine. Realitatea este mult mai complexă ca să fie înţeleasă de orice minte dată. Imaginile sunt ca nişte hărţi care ne ghidează printr-o junglă de complexităţi uimitoare...Imaginea este modul nostru de a percepe cum funcţionează lumea (...)”¹.

Imaginile sociale se formează atât pe baza unor percepţii directe, ca urmare a convieţuirii în acelaşi spaţiu istoric, a relaţiilor economice, politice, culturale, tehnico-ştiinţifice, militare şi de altă natură sau pe baza unor percepţii indirecte, mediate, ceea ce poate conduce, uneori, la viziuni superficiale, prejudecăţi asupra elementelor definitorii ale comunităţilor sociale. Însă, percepţiile indirecte pot fi şi pozitive, acest lucru depinzând de cel care mediază. Cu alte cuvinte, o instituţie poate avea un potenţial de imagine pozitiv, dar mediatorul să-i creeze o imagine negativă şi viceversa.

De ce vorbim despre imaginea publică? Pentru că trăim într-o lume a concurenţei acerbe, pentru că logica pieţei a invadat şi domeniul comunicării, pentru că instanţele politice şi sociale acţionează, astăzi, ca actori într-un spaţiu public ce se reconfigurează. Trăim într-o epocă a vizualului, într-o cultură a imaginii proprii. Indivizii sunt plasaţi, clasificaţi după roluri şi statuturi conform imaginii proprii.

Generalul Talpeş: Greşelile politicienilor noştri în comunicarea strategică şi consecinţele asupra României  

Nu se poate da o reţetă infailibilă pentru construirea imaginii publice, contextele şi situaţiile sunt specifice, interlocutorii au particularităţi intriseci, obiectivele comunicării diferă; cu toate acestea, sunt paşi pe care putem să-i urmăm, sunt reguli pe care trebuie să le respectăm, sunt tehnici la care putem recurge. Profesionalismul se impune şi în acest domeniu.

Imaginea publică este rezultanta tuturor fenomenelor de comunicare. Imagine şi comunicare sunt două concepte inseparabile. Studiul comunicării nu poate fi, însă, un domeniu suficient sieşi, fără finalitate socială imediată. Orice instituţie publică sau privată comunică cu mediul său intern sau extern, de aceea trebuie să-şi configureze propria politică de comunicare globală, să-şi creeze prin comunicare un cadarul relaţional benefic pentru funcţionarea sa².

Evoluţia societătii moderne tinde către o societate informatică, o societate bazată pe cunoaştere şi strategie. În zilele noastre, noţiunea de imagine publică, are o importanţă la fel de mare ca şi în trecut, însă a devenit mult mai fragilă pentru faptul că, transmiterea de informaţii se face la un nivel mult mai rapid, iar acurateţea informaţiei poate fi pusă la îndoială. În contextul actual, presa reprezintă mijlocul de comunicare socială dominant, care propune receptării un flux continuu de date, fapte şi idei şi, în paralel cu informaţiile transmise, semnificaţii prin prisma cărora configurează o imagine despre lume. Mass-media definesc realitatea prin intermediul ştirii, al comentariului şi al ficţiunii, iar procesele fireşti de selecţie şi ierarhizare determină ceea ce este inclus şi ceea ce este exlcus, impun anumite evenimente şi omit alte evenimente.

Globalizarea, proces istoric complex cu valenţe de natură informaţională, politică, economică şi socială, desfăşurat în strânsă legătură cu dezvoltarea societăţii internaţionale, a cunoscut, odată cu sfârşitul Războiului Rece, un pronunţat accent de accelerare. Cauzele care stau la baza globalizării sunt multiple şi pot fi de natură tehnologică, politică, economică, informaţională, ecologică, culturală, etc. Deşi teoreticienii care analizează aceste aspecte utilizează concepte şi sensuri diverse, globalizarea „se referă la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt încorporate într-o singură societate mondială, societatea globală”³ şi poate fi definită ca fiind „procesul prin care distanţa geografică devine un factor tot mai puţin important în stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor transfrontaliere de natură economică, politică şi socio-culturală. Reţelele de relaţii şi dependenţele dobândesc un potenţial tot mai mare de a deveni internaţionale şi mondiale”⁴.

În ultimii ani, omenirea a intrat într-o nouă etapă de transformări nemaiîntâlnite în istoria ei. Oamenii au acces la foarte multe informaţii, comunicarea nemaifiind dependentă de limitele geografice, însă, majoritatea analizeză situaţiile cu un grad ridicat de superficialitate, îşi formează opiniile plecând de la ipoteze neverosimile, iar aceste judecăţi greşite pot afecta imaginea publică la orice nivel de referinţă (individ, organizaţie, instituţie, stat). Această analiză superficială a oamenilor se realizează din cauza fluxului continuu de informaţii, nemaiacordându-se atenţia cuvenită, ştirilor care au o importanţă deosebită. De asemenea, se tinde spre promovarea ştirilor care provoacă indignarea opiniei publice, dar care au un imapct foarte mare asupra societăţii, distrăgându-se, astfel, atenţia de la ştirile care au o relevanţă mult mai mare pentru naţiune.

Evoluţia accelerată în direcţia societăţii informaţionale este însoţită de creşterea şi amplificarea fluxurilor internaţionale ale comunicării şi de sporirea influenţelor transculturale. Rolul cel mai pregnant în acest proces de internaţionalizare, l-au jucat noile tehnologii electronice de comunicare, prin prisma cărora se poate influenţa opinia publică.

Importanţa imaginii este dată de posibilitatea ei de a contribui la formarea conduitelor şi la orientarea comunicărilor sociale în modalităţi diverse: difuzare, propagare şi propagandă; ordinea schimbării este una clară – de la modificarea opiniilor (partea flexibilă), la atitudini şi în final, modificarea convingerilor/credinţelor (nodul central sau nucleul). Teoriile fenomenologice situează imaginea în sfera experienţelor personale şi a comportamentului individului. Ca urmare, experienţa în desfăşurare, imediată, trăită de oameni este fundamentală, esenţială în constituirea imaginilor. Prin prisma acestei accepţiuni omul îşi construieşte modele reprezentaţionale asupra lumii, reuşind pe această bază să-i dea acesteia un sens. Astfel, mecanismele interne implicite, generate în om de experienţa proprie, fac posibilă formarea şi în acelaşi timp, cristalizarea imaginii de sine şi a imaginilor despre lumea în care trăieşte.

În concluzie, imaginile sociale depind de orizontul informaţional în care se constituie. O problemă importantă cu care se confruntă societatea modernă, ce afectează direct şi imediat, dar şi indirect, pe termen nederminat, viaţa indivizilor, a colectivităţilor şi a societăţii în ansamblu, este problema comunicării şi de aici dificultatea de a găsi echilibrul dintre imaginea dezirabilă şi imaginea percepută.

1^ Thomas SOWELL, A Conflict of Vision, William Morrow and Company Inc Publishing, New York, 1987, p. 32.

2^ Rosemarie HAINEŞ, Imaginea instituţională, Editura Universitară, Bucureşti, 2010, p. 3.

3^ Ioan BARI, Globalizare şi probleme globale, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 19.

4^ Ibidem, p. 18.