Tunisia: greu cu democraţia

Tunisienii sunt deziluzionaţi şi de guvernul de tranziţie, al cărui capital de încredere s-a subţiat tot mai mult în ultimele luni.

Mai mult de jumătate dintre alegători s-au înscris pe liste. Cu două luni înainte de primul scrutin liber, cei mai mulţi dintre tunisieni nu ştiu însă pentru cine să voteze. Nu au încredere în politicieni, indiferent din ce generaţie fac parte. Chemaţi să se înscrie pe listele electorale în vederea alegerii Adunării Constituante la 23 octombrie, tunisienii nu se înghesuie: doar 3,7 milioane dintre cele 7,5 milioane de alegători potenţiali s-au înscris. De ce atunci acest prim scrutin liber nu suscită un interes deosebit? Toropeala estivală şi comunicarea defectuoasă a organizatorilor nu explică pe de-a-ntregul absenţa şi dezinteresul tunisienilor. Dacă e să se dea crezare sondajelor, doi tunisieni din trei nu sunt lămuriţi pe cine să aleagă în octombrie. „Le cerem oamenilor să se înscrie pe listele circumscripţiilor, dar ei nu-i cunosc încă pe candidaţi. Pentru cei mai mulţi dintre ei, alegerile rămân virtuale", spune Sofiene Belhaj, membră a Înaltei Instanţe, organismul care ghidează tranziţia Tunisiei către democraţie.

Alt inconvenient: fărâmiţarea clasei politice. Mai mult de 100 de partide speră să câştige cursa electorală. Unele încercau încă de pe vremea dictaturii să se facă auzite, deci ar avea ceva experienţă în privinţa jocului politic. Dar cele mai multe dintre ele s-au constituit după revoluţia care a înlăturat regimul lui Ben Ali, aşa că nu au experienţă, nu au rodajul făcut. În plus, mulţi observatori se tem că, de fapt, figuri ale fostului regim conduc din umbră parcursul politic al acestor „noi" formaţiuni. Tinerii, însetaţi de schimbare şi de transformări în bine, sunt neîncrezători în privinţa bunei-credinţe a partidelor „cu vechime", pe care nu le consideră nici capabile şi nici dornice să taie răul din rădăcină. Tunisienii sunt deziluzionaţi şi de guvernul de tranziţie, al cărui capital de încredere s-a subţiat tot mai mult în ultimele luni. Principalul motiv îl constituie lipsa de soluţii pentru problema dureroasă a şomajului, dar şi funcţionarea defectuoasă a aparatului judiciar, organism greoi şi corupt, ce nu lasă speranţa unei schimbări de esenţă.