Strategia masacrului, calea aleasă de Al-Assad pentru a restabili ordinea în Siria

Distrugerile masive şi pierderile de vieţi umane din timpul celor 18 luni de conflict armat determină mulţi sirieni să-şi dorească încetarea revoltei, indiferent de cel care iese învingător FOTO: Reuters

Regimul sirian, în frunte cu preşedintele Bashar al-Assad, a reuşit să transforme atacurile tot mai violente comise asupra populaţiei într-un „program de atragere de susţinători” care are ca principală pârghie masacrul.

În ultimele săptămâni, violenţele comise de forţele armate loiale preşedintelui Bashar al-Assad au escaladat. Peste 5.000 de sirieni au murit în august, ultimele 30 de zile fiind declarate cele mai sângeroase de la iscarea revoltelor. Într-o singură zi, pe 27 august, peste 400 de oameni au fost masacraţi în oraşul Daara.

Între timp, regimul sirian a pornit o ofensivă de PR: încearcă să-şi reconstruiască imaginea prin interviuri acordate presei aservite regimului. Într-o discuţie cu un jurnalist de la Addounia TV, Al-Assad a declarat că vrea să readucă Siria în stadiul în care era înainte de criză. În acest context, se impun întrebarile: „Ce este în capul preşedintelui Bashar al-Assad? Masacrul în masă este planul lui de redresare naţională?”

Potrivit „Foreign Policy”, strategia masacrului are rezultatele scontate de regimul alawit, cu atât mai mult cu cât dinamica internă din Siria pare să fie în favoarea preşedintelui.

În prezent, ţara este mai divizată decât oricând. Sirienii s-au împărţit în două tabere, în timp ce, la iscarea revoltei în martie 2011, exista un singur grup care nu aderase luptei contra, dar nici nu erau împotriva celor care cereau destituirea regimului.

Regimul a câştigat „indecişii”

După 18 luni de conflict armat, grupul indecişilor s-a orientat către susţinerea guvernului alawit de la Damasc. Este vorba de minorităţile religioase, creştinii, druzii, ismailiţi, care s-au distanţat puternic de rebeli, potrivit lui Bassam Haddad, director al Programului pentru Studii privind Orientul Mijlociu din cadrul Universităţii George Mason (Washington D.C., SUA).

Opoziţia a eşuat în crearea unei unităţi politice, a unei alternative bine închegate a regimului actual şi a reuşit să convingă minorităţile ţării că nu se va atenta la vieţile lor, pe motive religioase, după încetarea revoltei anti Al-Assad.

De unde vin temerile

Săptămâna trecută, rebelii din cadrul Consiliului Naţional Sirian au fost atacaţi de membrii Consiliului Militar Comun, care susţin că reprezintă aproximativ 60% din totalul forţelor de opoziţie. Mai mult de atât, unii reprezentanţi ai rebelilor au comis şi acte de violenţă pe baze religioase. Printre acestea se numără uciderea a cinci ofiţeri alawiţi de la un punct de control al poliţiei dintr-o localitate de lângă Damasc. Agenţii de alte credinţe prezenţi în secţia de poliţie au fost cruţaţi. Incidentul a alimentat dorinţa de răzbunare a forţelor loiale lui Al-Assad, care au masacrat, în scurt timp, cel puţin 20 de persoane din localitatea de care aparţinea punctul de control.

Presa internaţională a atras atenţia şi asupra creşterii numărului de extremişti în rândul luptătorilor rebeli. Potrivit „The Guardian”, o parte dintre luptătorii Armatei pentru Eliberarea Siriei (AES) a trecut de partea organizaţiei teroriste Al-Qaeda, alături de care şi luptă, tocmai pentru că există o mai bună organizare şi disciplină în cadrul acesteia, decât în cadrul AES.

Aşii din mânecă

Tabăra cealaltă, regimul lui Bashar al-Assad, se arată tot mai rezistentă, revenindu-şi rapid după bombardamentul din 18 iulie în care patru înalţi oficiali ai securităţii siriene au fost ucişi, dar şi după numeroasele dezertări din rândurile forţelor loiale liderului de la Damasc.

Mai mult de atât, Al-Assad a întors acest probleme în avantajul său, susţinând că dezertările fac parte dintr-un mecanism de „auto-curăţare” a regimului de indivizii nemerituoşi.

„Practic, este un proces benefic”, a declarat preşedintele Siriei, care caută atât să-şi reasigure susţinătorii că vor fi protejaţi dacă rămân alături de el, cât şi să transmită mesajul clar că dezertările sunt o cale de sporire a securităţii faţă de ameninţările interne. Din punctul de vedere al lui Al-Assad, este mai bine să ai un nucleu restrâns şi stabil de oficiali determinaţi să stăvilească revolta, decât să ai o administraţie-elefant infiltrată de posibili trădători.

Totodată, opoziţia nu priveşte lupta împotriva regimului ca o singură bătălie şi se concentrează asupra unui singur oraş important, apoi asupra altuia, unde rebelii susţin că duc „bătălia finală”, neglijând astfel alte fronturi, după cum a făcut în cele 18 luni de revolte. Această greşeală induce în subconştientul populaţiei că regimul de la Damasc va rezista în orice condiţii, dat fiind că a reuşit să fac faţă atâtor „bătălii finale”.

Susţinători atraşi prin teroare

Civilii sirieni sunt ţinta atacurilor comise de armata regimului dacă găzduiesc rebeli în cartierele lor. Astfel, Al-Assad speră să determine populaţia de rând să respingă luptătorii care se zbat să-l destituie. În oraşul Hajin de la graniţa de est a Siriei, locuitorii au declarat jurnalistului Hassan Hassan de la „Foreign Policy” că unii dintre ei le-au cerut deja rebelilor să părăsească localitatea, după ce prezenţa lor a generat asedierea oraşului pe parcursul a trei săptămâni. Astfel de situaţii se întâlnesc şi în Damasc, în Homs şi în Hama.

Aceste tactici ale regimului îi transformă de rebelii sirieni în pieze rele pentru localităţile unde se adăpostesc. Dacă vor continua să „creeze probleme” în cartiere unde stau, după cum s-au plâns mulţi civili citaţi de Reuters, atunci timpul va fi de partea lui Al-Assad, iar regimul său va fi în avantaj. Rebelii nu au de ales: ori îşi mută lupta în afara oraşelor, ori reuşesc să protejeze oamenii care i-au luat în primire.

EFECTUL

Pentru înclinarea balanţei în favoare lor, rebelii trebuie să convingă în primul rând minorităţile religioase şi pe cei care se tem de tendinţa extremistă tot mai prezentă în Siria că viitorul lor nu este asigurat doar de preşedintele Bashar al-Assad, ci de o entitate politică reprezentativă la nivel naţional. Dar, în acest sens, opoziţia a dezamăgit populaţia iar strategia masacrului face ca tot mai mulţi sirienii să-şi dorească încetarea violenţelor, chiar cu preţul ca şefia statului să rămână în mâinile lui Al-Assad şi a regimului său alawit.

Deşi nu acceptă violenţele comise, unii sunt de părere că vărsarea de sânge este preţul care trebuie plătit pentru a preveni căderea ţării în haos total. Din acest motiv, îşi doresc ca revoltele să înceteze, indiferent cine iese câştigător.