Războiul invizibil. Cum ar putea fi folosită vremea pe post de armă în conflictele viitorului
0Într-un context internațional marcat de tensiuni geopolitice și avansuri tehnologice greu de reglementat, ideea manipulării vremii în scopuri militare revine în actualitate. Experți în securitate și meteorologie avertizează că, în eventualitatea unui nou conflict mondial, unii actori statali sau non-statali ar putea recurge la ceea ce unii numesc deja „meteorologie ofensivă” – o formă de război climatic ce presupune utilizarea deliberată a fenomenelor atmosferice pentru a destabiliza inamicul, scrie The Sun.
Tehnicile de modificare a vremii – de la inducerea ploilor, prevenirea căderii grindinei sau disiparea ceții, până la generarea de furtuni sau secetă – au fost testate în trecut de mai multe state, însă în prezent, dimensiunea și complexitatea acestor intervenții ridică probleme majore de ordin etic, științific și politic.
„Oricând intervenim asupra sistemului climatic, generăm efecte în lanț pe care nu le putem controla pe deplin”, avertizează Johan Jaques, meteorolog senior în cadrul companiei KISTERS.
O armă tăcută, dar devastatoare
În teorie, vremea ar putea deveni o armă cu un potențial de distrugere similar armelor convenționale. Grindină artificială care lovește avioane de luptă, ceață densă ce blochează mișcările navale, inundații provocate care distrug infrastructura critică sau secetă indusă care compromite recoltele – toate acestea sunt scenarii considerate plauzibile, dacă tehnologia ar fi utilizată cu scopuri ostile.
Dr. Jim Flemming, expert în istoria meteorologiei, amintește că ideea controlului asupra vremii nu e nouă: „Generalii din perioada Războiului Rece spuneau că, dacă poți controla vremea, poți controla lumea.”
În realitate, însă, manipularea vremii în scopuri militare sau teroriste rămâne periculoasă tocmai pentru că efectele nu pot fi nici prevăzute, nici limitate la o anumită regiune.
„Atmosfera nu are granițe. Ce adaugi într-un loc poate avea efecte nedorite în altul”, subliniază Andrea Flossmann, cercetătoare la Organizația Meteorologică Mondială (WMO).
O istorie discretă, dar reală
Intervențiile asupra vremii au fost documentate în mai multe episoade istorice:
-Războiul din Vietnam – SUA a lansat „Operațiunea Popeye”, o campanie secretă de inducere a ploilor deasupra traseului Ho Chi Minh, prelungind sezonul musonic cu peste o lună.
-Jocurile Olimpice de la Beijing (2008) – China a folosit tehnici de însămânțare a norilor pentru a preveni ploaia în ziua ceremoniei de deschidere.
-Paradele militare ale Rusiei – autoritățile de la Moscova au cheltuit milioane de dolari pentru „curățarea cerului” înainte de evenimente oficiale, potrivit presei locale.
-Marea Britanie – între 1949 și 1952, RAF a desfășurat „Operațiunea Cumulus”, un program experimental care ar fi avut ca scop creșterea artificială a precipitațiilor. Experiențele au fost întrerupte după inundațiile devastatoare din Lynmouth, care au ucis 34 de persoane. Deși legătura cauzală nu a fost niciodată demonstrată, speculațiile persistă până astăzi.
-Dubai (2024) – o serie de inundații severe a declanșat controverse privind posibila implicare a unor zboruri de însămânțare a norilor. Deși autoritățile au negat că ar fi provocat deliberat furtunile, datele de zbor au confirmat activități de modificare a vremii în zilele premergătoare dezastrului.
De la știință la armă: între oportunitate și amenințare
La nivel tehnic, metodele de modificare a vremii includ dispersarea în atmosferă a unor substanțe chimice precum iodura de argint sau clorura de calciu pentru a stimula formarea de nori sau precipitații. Alte tehnici mai vechi presupuneau încălzirea aerului cu ajutorul unor tranșee aprinse cu benzină, metodă folosită de britanici în cel de-Al Doilea Război Mondial pentru a degaja pistele de aterizare.
Hamish de Bretton-Gordon, fost consilier militar britanic, avertizează că aceste tehnici pot fi adaptate și în scopuri mai sinistre: „Dacă obiectivul este crearea de panică și teroare, fără a ține cont de victime colaterale, astfel de metode pot fi eficiente.”
El adaugă că, în funcție de substanțele utilizate, fenomenul de ploaie acidă ar putea fi reîncadrat drept armă chimică. Aceeași logică s-ar putea aplica în cazul unor culturi agricole afectate de precipitații contaminate.
Pericolele unui control inegal și lipsa reglementărilor globale
În ciuda faptului că în 1977 ONU a adoptat Convenția ENMOD, care interzice folosirea mediului ca armă în scopuri ostile, mai bine de 50 de țări continuă să dezvolte și să testeze tehnologii de modificare a vremii, în principal pentru uz civil. Cu toate acestea, lipsa unui cadru internațional clar și a unui mecanism eficient de monitorizare lasă loc abuzurilor și escaladării neintenționate.
„Dacă o țară modifică vremea într-o zonă, efectele se pot resimți în alt stat. Asta creează premisele pentru tensiuni diplomatice sau, în cel mai rău caz, pentru un conflict deschis”, avertizează Johan Jaques.
Dr. Flemming reamintește că există deja preocupări privind transportul transfrontalier al poluanților sau al particulelor atmosferice – exemplul norilor de praf dintre Mongolia și Coreea este grăitor.
El atrage atenția asupra pericolului ca astfel de tehnologii să fie utilizate de actori statali izolați sau de indivizi cu resurse financiare considerabile, în afara oricărui cadru de control. „Un miliardar bine intenționat sau un stat autoritar ar putea crede că face bine – dar riscul unor efecte neprevăzute e uriaș”, spune el.
Între realitate și distopie
Într-o lume în care crizele climatice devin tot mai frecvente, iar tehnologia avansează mai repede decât reglementările, transformarea vremii în armă nu mai pare un scenariu science-fiction. Deși există încă multe necunoscute privind eficiența acestor tehnici pe scară largă, pericolul constă tocmai în tentația unor intervenții aparent minore, dar cu efecte potențial devastatoare.
Într-un ecosistem global interconectat, unde norii nu respectă granițele și ploile nu țin cont de geopolitică, manipularea vremii ridică întrebări esențiale despre responsabilitate, etică și echilibru. Iar în absența unui acord internațional ferm, riscul ca vremea să devină instrument de presiune sau chiar armă rămâne unul real, notează The Sun.
Se încarcă comentariile...
