Povestea ţiganilor din Balcani: „Mai bine ilegal în Germania, decât invizibil în Serbia“

De când Uniunea Europeană a permis călătoriile fără viză pentru sârbi și macedoneni, au crescut şi solicitările de azil politic din partea țiganilor din Balcani. În ciuda dificultăților, Germania rămâne țara făgăduinței pentru cei care trăiesc în mahalalele din Skopje și Belgrad.

Până în octombrie 2012, aproape 4.000 de macedoneni au completat o cerere pentru a obţine azil politic în Germania: de cinci ori mai mulți ca anul trecut. Din Serbia au fost aproape 7.000 de aplicanţi, în majoritate romi, din vara asta până în prezent.

Pentru Orhan, scrie cotidianul german „Der Spiegel", drumul spre Germania începe într-un internet café de pe o străduță din cartierul țigănesc Șutka, situat în partea de nord a capitalei macedonene Skopje. Alături de el, Fatima, sora lui, stă în fața unui monitor, aşteptând să aibă primul ei contact cu Germania. Biletul ei spre oraşul Düsseldorf este viitorul ei soț, pe care-l vede pentru prima oară prin intermediul webcamului.

Aşa speră Fatima şi familia ei să scape din Șutka, capitala neoficială a comunității rome din Europa.

Câțiva dintre țiganii din Șutka au lucrat, în anii '90, ca zilieri în orașe germane. Mulți erau refugiați care au căutat azil politic în Germania în timpul războiului din Iugoslavia. Deşi au fost deportați la sfârşitul războiului, mulţi încă au prieteni și rude în Germania, țara care pentru ei este o promisiune de prosperitate și de o viață mai bună, scrie „Der Spiegel".

Orhan spune că dacă mariajul aranjat merge bine, străinul va veni în Șutka și o va lua pe Fatima la Düsseldorf. Viitorul său cumnat, explică Orhan pentru „Der Spiegel", va plăti biletele de autocar și pentru restul familiei. Când toți cei șapte membri ai familiei vor ajunge în Germania, tot el va fi cel care cere azil politic pentru ei. „Cei care încearcă să facă totul pe cont propriu fac prea multe greșeli", se justifică Orhan.

Germania, mai aproape de Serbia, dar mai inaccesibilă

Cartierele țigănești din capitala Serbiei sunt cu 450 de kilometri mai aproape de Germania, decât Macedonia, însă pentru cei care locuiesc acolo ţara pare mult mai îndepărtată. În Antena, o tabără ilegală din Belgrad, nu există internet și nici Skype, iar rezidenții nu au nicio rudă în Germania. Din această cauză, nu există nimeni care să le arate cea mai bună cale de a ajunge acolo.

Într-un astfel de loc l-au întâlnit jurnaliştii germani pe Asim, un tânăr în vârstă de 25 de ani. Nu are acte de identitate și nici măcar certificat de naștere. Asta înseamnă că nu poate lucra, nu beneficiază de ajutor social și nici de alocație pentru copii. Câteva cauciucuri de mașină îi susțin acoperișul barăcii în care locuieşte cu soția şi cu fiica lor în vârstă de șase luni, care poartă scutece făcute din șerveţele adunate de Asim din gunoaiele locuitorilor Belgradului.

Liber în UE

De la sfârșitul lui 2009, cetățenii Macedoniei și ai Serbiei nu mai au nevoie de vize să intre în Germania, aşa că pentru cei mai săraci din cele două state această veste este portiţa lor de scăpare din mizerie.

Mai puţin de un procent din cererile pentru azil înaintate de macedoneni și sârbi sunt acceptate. Dar continuă să plece în Germania și își doresc să rămână acolo.

Fiecare dintre ei are propria strategie pentru a ajunge să aibă o viaţă mai bună în Germania. Orhan din Macedonia vrea să-și trimită sora înainte. Asim din Serbia plănuiește să se avânte în necunoscut. Unii sunt săraci și fără speranțe de viitor și se duc în Germania pentru că știu că e o țară bogată. Alții se duc acolo pentru că nu-și mai suportă traiul.

Visul de ieşire din sărăcie

Un bilet de autocar din Macedonia până în Franța costă 27 de euro, iar o călătorie până la Düsseldorf ajunge până la 120 de euro, chiar dacă distanța e mai mică.

Orhan explică pentru „Der Spiegel" că cererea determină prețul și că Germania are o reputație mai bună printre cei 40.000 de locuitori ai cartierului Șutka.

Spre deosebire de locuitorii cartierului din Belgrad, oamenii din Șutka sunt foarte bine informați despre sistemul nemțesc de ajutor social. Știu cât de generoase sunt alocațiile pentru copii și au auzit despre spitale și școli. Știu și că cei care solicită azil au început să primească bani încă din luna august.

Un ghetou abandonat

Pentru Orhan, Șutka este cel mai mare ghetou al Europei, un loc unde oamenii trăiesc marginalizați, fură și se droghează. Un loc unde apa, pentru o întreagă stradă, provine dintr-un singur furtun verde. Unde dacă un om este lovit de o mașină stă în fața casei cu piciorul zdrobit așteptând o ambulanță care nu vine. Cartierul nu are spital sau departament de pompieri, iar poliția nu-și prea face apariția. Șutka supraviețuiește datorită biroului „Western Union" din piața principală, de unde locuitorii își ridică banii trimiși de rudele din Germania, sau, câteodată, din Italia sau Elveția.

Orhan mai primește din când în când bani de la rude. Uneori 50 de euro, alteori chiar și 70 de euro. Dar, ca mulți dintre prietenii săi, Orhan este șomer. „Lucrez la particular", spune el pentru „Der Spiegel". Este modul lui de a spune că lustruiește mașini timp de 12 ore pe zi, la o spălătorie, pentru a câștiga 5 euro sau că strânge 300 de sticle de plastic ca să câștige 4 euro. Atunci când a vizitat oraşul german Paderborn, cu câteva luni în urmă, a lustruit mașini pentru 50 de euro pe zi.

„Mai bine ilegal în Germania decât invizibil în Serbia“

Poveștile despre Germania spuse de cei care au fost acolo sunt cele care îi conving și pe alții să-și încerce norocul. Asim, din ghetoul sârb, a fost încurajat de una dintre aceste povești.

În urmă cu câteva zile a primit cartea de vizită a unui sârb de etnie romă care trece oamenii ilegal peste graniță, chiar și pe cei fără acte. Călătoria spre Germania l-ar costa pe Asim 680 de euro: 200 pentru el și pentru soție, 80 pentru fetița de șase luni și 400 pentru a mitui grănicerii sârbi. „Orice este mai bine decât să te târăști aici în mizeria celorlalți", spune Asim pentru „Der Spiegel". „Mai bine să stai ilegal în Germania decât să fii invizibil în Serbia“.

De când șase miniștri de Interne ai Uniunii Europene s-au plâns de creșterea cererilor de azil din partea macedonenilor și a sârbilor, guvernele din țările balcanice sunt îngrijorate că-și vor pierde drepturile la liberă circulație. Din acest motiv, s-au asprit şi controalele la granițele Serbiei.

Visurile despre Germania nu sunt spulberate

În Antena, însă, planurile de plecare nu au fost întrerupte. Asim vrea să plece în decembrie. Spune că îi va putea plăti pe contrabandiști în rate, atunci când va ajunge în Germania și va începe să primească bani de la guvern.

Nici cei din Șutka nu au renunțat la planurile lor de călătorie. Orhan are motive să creadă că va putea părăsi în curând cartierul. Străinul din Düsseldorf a trimis un mesaj prin care spunea că îi place Fatima și că va veni în Macedonia să o ceară de soție.

Fatima, însă, nu e mulţumită de viitorul ei soţ: „E atât de gras!", se plânge ea. Dar ştie că este cel mai bun lucru care i se putea întâmpla ei şi familiei sale. Orhan spune că vor cere 5.000 de euro pentru Fatima, pentru că este încă virgină. Iar dacă noul ginere decide să nu ajute familia să ajungă în Germania, se vor ocupa ei de tot. Orhan spune că e timpul să scape din Șutka și să se întoarcă acasă, în Germania.