Povestea lui Kim Jong Il, spusă de un fost profesor al său

0
0
Kim Jong Il a fost numit comandantul suprem al armatei la 51 de ani de către tatăl său, Kim Il Sung.
Kim Jong Il a fost numit comandantul suprem al armatei la 51 de ani de către tatăl său, Kim Il Sung.

Pentru profesorul nord-coreean Kim Hyun Sik,  Kim Jong II a fost mai mult decât tiranul care şi-a ţinut atâţia ani ţara ostatică. Dictatorul i-a fost elev. Chiar dacă i-a ucis familia după ce a fugit din ţară, profesorul l-a iertat.

Fragmente dintr-un amplu eseu publicat în FP România nr. 6 (septembrie-octombrie 2008)

(...)  În anul 1991, în timpul unui schimb de experienţă la Moscova, ca profesor, am fost contactat de un agent sud-coreean. El mi-a adus vestea incredibilă că sora mea mai mare trăia şi, după război, emigrase în Statele Unite, iar acum locuia la Chicago. Agentul mi-a spus că îmi poate aranja o întâlnire cu ea. Nu o mai văzusem de 40 de ani şi niciunul dintre noi nu ştia că celălalt a supravieţuit războiului. Serviciile secrete sud-coreene ne-au aranjat o întâlnire. Am fost copleşit de emoţie. Ea m-a implorat să vin şi eu în Statele Unite şi să devin preot, aşa cum îşi dorise mama. Deşi nu m-am putut duce cu sora mea, a fost unul dintre cele mai fericite momente din viaţa mea.

Fericirea noastră a fost scurtă. Un alt agent, cel care ne pusese casa lui la dispoziţie pentru întâlnire, era de fapt un agent dublu, care lucra şi pentru Coreea de Nord. Am primit instrucţiuni din partea guvernului să mă întorc acasă, încă de a doua zi. Am înţeles că dacă m-aş fi întors aş fi fost considerat trădător şi aş fi fost ucis. Eram îngrijorat că neapariţia mea îi va afecta pe membrii familiei mele rămaşi la Phenian. Este suficient de grav ca un soldat sau un student obişnuit să dezerteze. Iar eu ştiam detalii intime despre cercul de apropiaţi ai familiei conducătoare.

Nu m-am întors în Coreea de Nord şi nu mi-am mai văzut familia niciodată. Câţiva ani mai târziu am aflat de la un ministru sud-coreean cu relaţii că toţi membrii familiei mele au fost trimişi într-un gulag unde au fost ucişi, victime nevinovate ale trădării mele. Până azi n-am reuşit să aflu în ce condiţii au murit sau dacă m-au blestemat în timp ce piereau. (...)

Lumea fără Coreea de Nord


La Expoziţia Celor Trei Revoluţii din nord-vestul Phenianului este atârnată o inscripţie pe care se poate citi: „Lumea n-are de ce să existe fără Coreea de Nord“. Ce înseamnă aceste cuvinte? şi ce ne sugerează ele despre gândirea militară a lui Kim Jong Il?

Pe la sfârşitul anului 1993, când Coreea de Nord se pregătea să se retragă din Tratatul de Neproliferare al Armelor Nucleare, zvonurile unui război iminent străbăteau întreaga peninsulă. Lumea întreagă îşi aţintise privirea spre această regiune. Nu trecea nici măcar o singură zi fără să se discute despre criza nucleară coreeană. În mijlocul îngrijorării generale, Kim Il Sung a convocat o întâlnire cu toţi ofiţerii de rang înalt. Unul dintre generalii care au fost atunci prezenţi la întrunire mi-a povestit ulterior cum s-a desfăşurat şedinţa. Kim le-a pus comandanţilor săi următoarea întrebare: „Nemernicii de americani sunt gata să pornească un război împotriva noastră. Suntem pregăţiti să-i învingem?“ Generalii au răspuns fără ezitare: „Cum putem să pierdem, când te avem pe tine, Comandant de Oţel, Marele nostru Conducător, gata să ne conducă?“ (...)

În ciuda declaraţiilor viguroase, Kim Il Sung nu părea satisfăcut. „Asta e foarte bine“, a continuat el. „Dar dacă pierdem? Ce facem dacă pierdem?“ Modul în care Kim Il Sung îi îmboldea pe liderii militari era fără precedent. Faptul că liderul pronunţase cuvântul „înfrângere“ i-a amuţit brusc pe generalii prezenţi, neştiind ce să-i răspundă. În mijlocul tăcerii generale, Kim Jong Il, atunci în vârstă de 51 de ani, s-a săltat brusc în picioare. Ridicându-şi pumnul încleştat, el a strigat: „Mare Conducător! Voi face în aşa fel încât să distrug tot Pământul! Ce rost ar avea această lume fără Coreea de Nord?“

Kim Il Sung l-a privit zâmbind pe fiul său cel mare. „Acesta e răspunsul pe care îl aşteptam. Mă bucur să constat că un nou general s-a născut chiar la această întrunire. Ca atare, îţi încredinţez ţie comanda supremă a armatei Coreei de Nord“.

Şi, într-adevăr, la scurtă vreme după aceea, Kim Jong Il a devenit comandantul armatei. Imediat, o mare inscripţie conţinând cuvintele „Lumea n-are de ce să existe fără Coreea de Nord“ a fost ridicată deasupra intrării în pavilionul expoziţional, locul unde erau expuse toate realizările măreţe ale Coreei de Nord în domeniul industriei, tehnologiei şi agriculturii. (…)

“L-am întâlnit pe Kim Jong Il pentru prima dată în octombrie 1959. Era elev în ultimul an al prestigiosului liceu Namsan, iar eu aveam 27 de ani şi eram profesor de rusă la Universitatea Pedagogică. Întâmplător fusesem numit tutore al copiilor familiei preşedintelui Coreei de Nord, Kim II Sung.

Într-o zi, Marele Lider remarcase că fiul său nu cunoştea foarte bine limba rusă şi m-a rugat  să evaluez atât cunoştiinţele fiului său, cât si nivelul de predare al limbii ruse la liceul acestuia. Ales pesonal de către Iosif Stalin să conducă Coreea de Nord si fiind el însuşi un foarte bun vorbitor de rusă, Kim II Sung considera studierea limbii ruse esenţială pentru relaţiile cu Uniunea Sovietică,  “părintele” politic, economic şi militar al ţării sale.

CITEŞTE ŞI:

Alertă în Coreea de Sud, Japonia şi SUA după moartea lui Kim Jong-Il

Ratingul Coreei de Sud nu va fi afectat de moartea lui Kim Jong-il

Kim Jong-Un, desemnat la conducerea Cooreei de Nord

Coreea de Nord, ţara lui Kim Jong-Il

Kim Jong-Il, dictatorul nord-coreean care nu a fost niciodată preşedintele poporului său

Liderul nord-coreean Kim Jong-Il a murit în tren, la vârsta de 69 de ani

Povestea lui Kim Jong Il, spusă de un fost profesor al său

VIDEO Lacrimi de crocodil când a fost anunţată moartea lui Kim

Coreea de Nord - ţara foametei

Ciudăţenile ,,Conducătorului iubit" al nord-coreenilor

Kim Jong-Il, dictatorul nord-coreean care nu a fost niciodată preşedintele poporului său

Coreea de Nord, ţara lui Kim Jong-Il

După ce am participat la mai multe ore de predare şi am făcut evaluările de rigoare, l-am chemat pe tânărul de 17 ani Kim Jong II în biroul directorului. Directorul, unul dintre profesorii de rusă si cu mine am examinat cunoştiinţele elevului Kim Jong II, aşa cum ne recomandase Kim Il Sung.

Doar un elev la vremea aceea, Kim Jong II părea extrem de nervos så fie singur pentru un examen oral cu trei examinatori – dintre care unul numit de tatăl său. Băiatul ruşinos cu obrajii bucălaţi şi roşii ca focul răspundea docil la fiecare întrebare pe care i-o puneam.

(…) L-am întrebat pe Kim Jong Il chestiuni de rutină, cum ar fi numele sau ziua de naştere, în ce zi suntem, cum e vremea, dar răspunsurile sale veneau cu dificultate. În timpul testării conversaţiei era deja roşu la faţă şi transpira abundent. Era limpede că nu se prevala de faptul că e fiul preşedintelui şi că lua testul în serios, deşi îndura cu greu chinurile examinării.

Rezultatul evaluării mele la Şcoala Namsan a fost că predarea limbii ruse vorbite era mult sub nivelul de predare al gramaticii. Când a aflat concluzia mea, Kim Il Sung s-a arătat iritat  şi a cerut ca toţi profesorii de limba rusă care nu vorbesc fluent această limbă să fie demişi. Am recomandat o nouă programă, bazată pe conversaţie, şi am sugerat organizarea convenţiei anuale a profesorilor de limba rusă chiar la Şcoala Namsan, în anul următor.

În ianuarie anul următor, profesorii de limba rusă din întreaga ţară s-au adunat acolo. La convenţie, Kim Jong Il şi-a demonstrat cunoştinţele sale de limbă rusă cu mult mai multă încredere în sine. Schimbarea programei şi susţinerea tatălui său îşi făceau efectul: Kim cel ezitant şi neîncrezător, pe care îl cunoscusem în timpul evaluării cu câteva luni în urmă, dispăruse acum complet. Ca profesor, am fost sincer impresionat de progresul băiatului.

Acum, la 50 de ani distanţă de ziua când i-am dat testul, încă îmi aduc aminte răspunsurile lui, formulate cu greu în limba rusă: «Îl iubesc şi îl respect pe tatăl meu mai mult decât pe oricine altcineva». «Am de gând să mă înscriu la Universitatea Kim Il Sung după ce termin liceul». «Îmi place să văd filme mai mult decât să practic vreun sport». Nu pare mare lucru. Un profesor şi un elev care s-au comportat ca oriunde în lume. Desigur, azi am văzut destule ca så ştiu cât de departe de obişnuit este ceea se petrece în Coreea de Nord.

După ce timp de 38 ani a predat limba  rusă la Universitatea Pedagogică din Phenian, Kim Hyun Sik este acum profesor la Universitatea George Mason.

În lume


Ultimele știri
Cele mai citite