Polonia respinge Eurogrupul ca nucleu de putere în UE

Criza datoriilor suverane a adus în prim-plan grupul miniştrilor de finanţe din zona euro. Preşedintele francez propune ca acesta să devină un organism permanent al UE, cu puteri sporite. Premierul polonez Tusk respinge însă ideea unui nucleu euro care să-i conducă pe Cei 27. Varşovia pare să ignore însă diferenţele tot mai mari dintre statele din zona euro, care sunt departe de a forma un nucleu unitar.

După ultimele întâlniri extraordinare ale Eurogrupului, în care s-au luat decizii importante pentru întreaga Europă precum pachetul de salvare pentru Grecia, care se ridică la 110 miliarde de euro, forul a depăşit statutul de reuniune informală.

Nicolas Sarkozy a cerut un statut oficial pentru Eurogrup, integrat mecanismelor instituţionale ale UE, şi a pledat pentru reuniuni regulate ale şefilor de stat şi de guvern din zona euro. Mai mult, preşedintele francez propune înfiinţarea unui secretariat permanent, care să organizeze lucrările grupului.

Statele care nu se află în zona euro se văd deja ameninţate cu marginalizarea prin crearea unui nou nucleu european. Premierul polonez Donald Tusk a avertizat recent că zona euro "nu trebuie să devină o elită exclusivă în UE". În opinia sa, o mai bună coordonare economică europeană trebuie să fie făcută nu numai în spaţiul euro. "Este foarte important ca CE să promoveze standarde egale pentru toate statele membre UE. Vrem o Europă unită care poate acţiona solidar în beneficiul Uniunii Europene ca întreg", a mai spus Tusk.

Polonia, ea însăşi aspirantă la euro, se teme de o Europă cu două viteze,  care ar putea defavoriza statele non-euro, explică Andrew Willis într-o analiză pentru EUObserver.

Preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy şi preşedintele Comisiei Europene Barosso au respins ideea lui Sarkozy susţinând "că nu este nevoie de noi instituţii pentru îndeplinirea scopurilor, ci de eficienţă şi în niciun caz de rupturi între state".

Conflictul dintre Euro de nord şi Euro de sud

Îngrijorarea poloneză pare să ignore diferenţele tot mai mari dintre statele din zona euro, care sunt departe de a forma un nucleu unitar. Criza Greciei n-a făcut decât să scoată la iveală o ruptură între statele cu economii bine structurate din nord, precum Germania sau Franţa, şi cele din periferia sudică, aşa numitele PIGS (Portugalia, Italia, Grecia, Spania), care se luptă cu datorii suverane şi deficite uriaşe, care au economii lipsite de competitivitate şi o rată mare a şomajului. Deja pieţele financiare le tratează separat, în sensul că statele sud-europene trebuie să plătească dobânzi mult mai mari pentru credite decât cele mai disciplinate financiar din nord.

Pe lângă clivajul nord-sud, chiar şi între Franţa şi Germania există divergenţe mari. Germania nu susţine propunerea Franţei privind un Consiliu al zonei euro de teamă că acest organism ar putea avea un impact negativ asupra independenţei Băncii Centrale.

Divergenţe franco-germane

Berlinul vede criza actuală cu care se confruntă zona euro ca un simptom al eşecului altor state de a copia disciplina fiscală a Germaniei. Încercarea Berlinului de a impune celorlalte state europene sancţiuni mai dure împotriva speculanţilor şi reduceri puternice ale deficitului bugetar s-a lovit de o opoziţie înverşunată. "Nimeni nu acceptă o Germanie dominantă în UE, care să le dicteze celorlalte state iar percepţia că Germania merge pe cont propriu trezeşte neîncredere şi amintiri urâte în rândul partenerilor ", spunea Almut Möller, şefa Centrului de cercetări europene din cadrul German Council on Foreign Relations într-un interviu pentru FP România. 

Pe de altă parte, motorul franco-german scârţâie vizibil. Ministrul francez de finanţe Christine Lagarde a susţinut că excedentul comercial german şi cererea internă slabă sunt parte a problemelor zonei euro pentru că forţează economiile mai slabe să-şi plătească importurile mai degrabă prin îndatorare, decât prin exporturi pe cea mai mare piaţă din Europa, cea germană. 

La ultimul summit Merkel-Sarkozy de la Berlin, cei doi lideri europeni au încercat să dea o imagine de unitate şi au anunţat compromisuri reciproce. Sarkozy a cedat până la urmă în privinţa sporirii puterilor unui Consiliu al Eurogrupului, despre care Merkel a spus: "Nu vrem să dividem Europa. Nu vrem membri de clasa I şi membri de clasa a II-a". Germania vrea ca puterea să rămână la cei 27 pentru că are mai mulţi aliaţi în acest cadru, decât în zona euro unde s-a văzut aproape complet izolată, scrie "Wall Street Journal".

Dincolo de zâmbetele forţate, divergenţele între cele două state sunt mari. Franţa cere Germaniei să-şi mărească cererea internă pentru a ajuta la creşterea economică în Europa de Sud, în loc să îngheţe salariile pentru a maximiza exporturile nemţeşti. Germania respinge această idee, de frica pierderii competitivităţii globale a economiei sale.