New York Times: Sancţiunile economice clatină Iranul

În ultimii ani, liderii iranieni au luat în derâdere sancţiunile economice ale Occidentului, susţinând că Teheranul poate depăşi orice obstacol.

Acum, odată cu negocierile pe care noua administraţie o duce vis-à-vis de programul nuclear şi aparenta deschidere faţă de Statele Unite, liderii de la Teheran încep să recunoască că sancţiunile, în special cele aplicate în domeniul tranzacţilor financiare, în 2010, au generat o lipsă acută de valută care îngenunchează economia iraniană.  

Acest lucru a devenit foarte clar, săptămâna trecută, la New York, când preşedintele Iranului, Hassan Rouhani, a subliniat necesitatea de a grăbi soluţionarea programului nuclear iranian, în maxim şase luni. Deşi există motive politice care stau în spatele acestei afirmaţii, Rouhani şi alţi oficiali de la Teheran au recunoscut că sancţiunile economice sunt din ce în ce mai „dureroase“ pentru Iran.

Din cauza sancţiunilor, vânzarea petrolului, care însumează 80% din veniturile Guvernului, a fost redusă la jumătate. În timp ce fostul lider, Mahmoud Ahmadinejad, susţinea că Iranul are 100 miliarde de dolari în rezerve valutare, această sumă a fost redusă la 80 miliarde de dolari la mijlocul anului curent, conform unui studiu realizat de Institutul Roubini Global Economics.

Sancţiunile au afectat semnificativ viaţa cotidiană a iranienilor. De exemplu, Iranului îi este permis să folosească banii primiţi din vânzarea de petrol numai pentru a cumpăra produse din ţara care achiziţionează petrol. Drept urmare, magazinele iraniene sunt pline de produse chinezeşti de slabă calitate, iar proiectele de infrastructură sunt construite de companii din China şi nu de cele din Iran.

Criza economică a statului se reflectă foarte dur asupra oamenilor de afaceri şi a angajaţilor lor. Mulţi iranieni refuză să mai încheie contracte cu statul pentru că autorităţile au acumulat datorii enorme la contractori şi nu îi pot plăti. Oamenii care au afaceri de familie s-au obişnuit cu acest carusel al economiei iraniene, considerând că răbdarea este cheia. Însă mulţi recunosc că au concediat sute de oameni şi au supravieţuit în ultimele luni doar datorită economiile personale.