NATO nu trebuie să construiască o linie Maginot pe frontul de est

Foto Shutterstock

Aliaţii cer mai multe trupe şi arme grele pe flancul estic al NATO, specialiştii spun că este nevoie de o apărare teritorială agilă, uşoară şi rapidă.

Alianţa militară occidentală se confruntă cu presiuni fără precedent din partea membrilor săi estici, care îi cer să revină la o postură de Război Rece în stilul anilor 1980, cu divizii de tancuri staţionate la graniţele sale pentru a descuraja o Rusie agresivă şi imprevizibilă să treacă dincolo de Ucraina.

Aceasta ar fi o greşeală – şi o risipă uriaşă de bani pentru apărare, scrie Politico.eu.

Cu siguranţă, apărarea teritorială nu a fost o prioritate de vârf pentru NATO în cei 25 de ani dintre căderea Zidului Berlinului şi ocuparea Crimeei de către Rusia. Forţele sale blindate au fost reduse drastic şi în mare parte lăsate să ruginească. În schimb, o mare parte a atenţiei sale s-a concentrat pe aşa-numitele operaţiuni de gestionare a crizelor „în afara zonei”, de menţinere a păcii şi de antrenament din Balcanii de Vest până în Afganistan, Libia şi Irak.

Dar asta nu înseamnă că alianţa ar trebui să treacă la extrema opusă.

Forţele mobile ale Ucrainei s-au dovedit extrem de eficiente, la fel şi abordarea apărării la care să participe întreaga societate. Tacticile lor de lovire şi fugă, folosind arme antitanc portabile americane Javelin şi rachete antiaeriene Stinger  - ambele tehnologii din anii 1980 şi 1990 – si-au dovedit superioritatea netă.

De asemenea, când un atac cibernetic a întrerupt conexiunile la internet folosite de armata ucraineană, Kievul a reuşit să treacă la terminalele livrate de sistemul Starlink al lui Elon Musk în câteva săptămâni, conectându-şi dronele de supraveghere, comanda şi controlul şi artileria antitanc în timp real, cu efect devastator.

Balticii cer mai multe trupe şi arme grele

Totuşi, toate acestea încă nu au liniştit naţiunile baltice anxioase, care văd devastările aduse oraşelor şi infrastructurii ucrainene şi se tem că sunt următoarele în meniul lui Putin.

La summitul de urgenţă al alianţei din 24 martie, prim-ministrul estonian Kaja Kallas a înaintat cererile aliaţilor estici pentru o prezenţă masivă şi permanentă a NATO, solicitând o divizie completă pregătită pentru luptă – adică de cel puţin cinci ori mai mult numărul de forţele aliate desfăşurate în prezent în statul baltic pe bază de rotaţie.

„Avem nevoie de apărare credibilă pe uscat, în aer şi pe mare. Situaţia actuală din regiunea noastră nu este suficientă în acest sens”, a spus Kallas după o întâlnire cu omologul său danez. Trebuie să reducem decalajul.”

Micile grupuri de luptă multinaţionale NATO trimise în Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 au fost concepute pentru a-i linişti pe aceşti aliaţi anxioşi şi pentru a-l descuraja pe Putin - nu pentru a efectua apărarea teritorială. 

Dar având în vedere încălcarea flagrantă de către Rusia a acordului prin invazia unui stat european suveran , de când tancurile ruseşti au intrat în Ucraina în februarie, NATO şi-a dublat dimensiunea aşa-numitei sale prezenţe avansate şi a anunţat planuri de a poziţiona unităţi multinaţionale pregătite pentru luptă în Slovacia, Ungaria, România şi Bulgaria.

NATO are acum 40.000 de soldaţi pe flancul estic sub comandă directă – de 10 ori mai mult decât norma pe timp de pace – dar mulţi oficiali estici văd acest lucru ca fiind doar începutul unei acumulări mult mai mari.

NATO ar trebui să facă mai mult. Trebuie să îşi modernizeze poliţia aeriană în regiunile Baltice şi a Mării Negre să dezvolte o apărare aeriană integrată, cu radare suplimentare şi rachete sol-aer, precum şi cu avioane de luptă dislocate mai aproape de Rusia. De asemenea, ar trebui să desfăşoare exerciţii de apărare colectivă îmbunătăţite pentru a se asigura că strategia sa de „întărire rapidă în criză” funcţionează în practică şi că forţele aliate sunt capabile să opereze împreună cu echipamente şi comunicaţii standard.

Dar toate acestea sunt încă departe de postura de „apărare înaintată” pe care alianţa a menţinut-o în Germania de-a lungul Războiului Rece. Misiunea NATO era atunci de a opri tancurile sovietice care ar fi putut încerca să treacă prin culoarul Fulda , o zonă strategică între graniţa est-germană şi oraşul vest-german Frankfurt - un centru financiar major şi care găzduieşte o mare bază aeriană americană.

Suwalki, punctul vulnerabil al NATO

Astăzi, unii generali vorbesc de o vulnerabilitate strategică similară în aşa-numitul culoar Suwalki, o zonă plată de teren agricol de la graniţa polono-lituaniană care separă exclava baltică rusă Kaliningrad de teritoriul aliatului rus Belarus. Îngrijorarea lor este că trupele ruse ar putea captura şi fortifica rapid coridorul de 65 de kilometri, separând statele baltice de restul Europei.

Prin urmare, dorinţa pentru o forţă mai consistentă şi permanentă pentru a descuraja Moscova este de înţeles. Dar în războiul din secolul 21, armele manevrabile anti-platformă au mult mai multe şanse să le depăşească pe cele scumpe, cum ar fi tancurile, bombardierele grele sau portavioanele. De asemenea, sunt de câteva ori mai ieftine şi mai rapid de procurat.

„În această eră a războiului semiautonom anti-platformă, atacul pentru a ocupa teritorii este mai greu ca niciodată. . . până când roboţii ucigaşi vor fi disponibili în cantităţi suficiente pentru a face astfel de lucruri”, a spus Chris Kremidas-Courtney, de la think tank-ul Friends of Europe şi fost ofiţer al armatei SUA. „Echipa de infanterie a viitorului poate fi un om şi nouă roboţi, iar letalitatea lor poate fi la egalitate cu cea a unei companii de tancuri din 2020.”

NATO ar trebui să conceapă o apărare „inteligentă, nu cantitativă”. „Are nevoie de o apărare teritorială agilă, uşoară şi rapidă, cu o cunoaştere a situaţiei în timp real, iar nu să construiască pe frontul estic o linie Maginot“, subliniază acesta.

Moshe Dayan, legendarul general israelian şi ministru al apărării, obişnuia să glumească că „când leul se culcă cu mielul, eu vreau să fiu leul”. Dar apărarea înţepătoare a Ucrainei arată că atunci când leul se culcă cu ariciul, poate fi mai bine să fie ariciul.