NATO, mai unit ca oricând după atrocitățile comise de Rusia în Ucraina, spun oficiali de la Bruxelles

Războiul din Ucraina, mai ales prin prisma atrocităților comise de Rusia, a creat un grad de unitate în cadrul NATO, dar și un nivel de cooperare între membrii Alianței și UE care i-a luat prin surprindere pe oficialii de la Bruxelles, relatează BBC.

NATO s-a dovedit unit în răspunsul său față de agresiunea Rusiei FOTO SHUTTERSTOCK

În urmă cu șase luni „nici nu se punea problema să anticipez gradul de unitate în rândurile noastre pe care îl avem acum”, a dezvăluit sub rezerva anonimatului un oficial SUA la Bruxelles.

Luni de zile presa occidentală a lansat predicții sumbre cu privire la sprijinul pe cale să se destrame pentru Ucraina în urma așa-numitei „oboseli” legate de războiul din Ucraina, după cinci luni de ostilități.

Apoi au urmat alte previziuni pesimiste privind diminuarea sprijinului individual al guvernelor occidentale față de eforturile Kievului de a respinge agresiunea rusească pe fondul creșterii abrupte a costului vieții și a prețurilor șocante la energie.

Multe voci au presupus că arsenalul nuclear al Rusiei, cel mai mare din lume, va descuraja anumite țări să continue să susțină Ucraina de teama contramăsurilor penalizatoare ale Moscovei.

Dar aceste temeri nu s-au materializat – iar în prezent determinarea SUA și a țărilor europene de a susține este mai puternică ca oricând, fiind impulsionată puternic de atrocitățile Rusiei, ale cărei rachete au vizat civili și infrastructura vitală a țării, a dezvăluit pentru BBC, de asemenea sub anonimat, un oficial NATO de rang înalt.

„Un regim zilnic de crime de război, imaginile izbitoare ne-au inundat ecranele în fiecare zi. Ar fi fost dificil să ne distanțăm de ele”, a spus acesta.

Deși Kremlinul a negat de la bun început că s-ar face vinovată de crime de război în Ucraina, Occidentul a recunoscut că acestea fac parte dintre tacticile Moscovei. Tactici care s-au întors împotriva sa pe măsură ce războiul a continuat, a declarat pentru BBC un oficial dintr-o țară NATO importantă.

Moscova a încercat să șantajeze sau să manipuleze țările pentru a renunța la ajutorul acordat Ucrainei amenințându-le că are capacitatea să le provoace și lor suferință, dar n-a obținut nimic, așa cum Rusia a eșuat și în încercarea de a istovi voința ucrainenilor de a rezista terorizând populația civilă.

În același timp, acțiunile Rusiei în Ucraina au convins Suedia și vecina Rusiei, Finlanda, să abandoneze politicile de nealiniere, ceea ce din nou s-a întors împotriva obiectivului lui Putin de a împiedica expansiunea NATO.

Două aspecte ale ajutorului furnizat Ucrainei

Pe de altă parte, țările NATO jonglează cu două forme de a furniza ajutor Ucrainei – una e legată de aspectele practice ce țin de capacitatea de a produce  arme pentru a susține fluxul ajutorului militar, iar alta este legată de politica internă a țărilor membre NATO care trebuie să decidă individual nivelul de sprijin pentru Ucraina.

Delimitarea pe care Alianța o face între ajutorul furnizat membrilor săi și ce decide fiecare stat în parte să ofere Ucrainei este una fină, a remarcat un diplomat de la Bruxelles. Kremlinul nu o recunoaște însă, în timp ce pentru NATO demarcația este esențială în măsura în care, încă de la începutul războiului, este extrem de atentă să nu intre în conflict direct cu Rusia, o putere nucleară.

Prin urmare, NATO a consolidat semnificativ capacitățile defensive ale flancului său estic - ale țărilor aflate în vecinătatea Rusiei și potențial amenințate. Totuși NATO în calitate de organizație nu are o misiune în Ucraina prin care să antreneze soldați sau să furnizeze direct ajutor militar. Astfel cp fiecare țară din NATO trebuie să gestioneze pe cont propriu componenta politică ce ține de ajutorul pe care dorește să-l ofere țării invadate.

Analiștii apreciază că acest ajutor este cu mult mai modest decât cel pe care țări precum SUA, Franța și Marea Britanie au fost dispuse să-l cheltuiască în Irak sau Afganistan. Totuși, ultimele sondaje de opinie din Germania, Franța și Italia indică un sprijin în scădere în aceste țări în ce privește sancțiunile cu direct impact asupra costului vieții: doar 28%  dintre francezi și germani, respectiv 26% dintre italieni le sprijină, conform unui studiu al grupului de informații Morning Consult.

Cu toate acestea liderii lor par neclintiți în prezent în dorința lor de a sprijini în continuare Ucraina – spre deosebire poate de primele luni ale conflictului.

Ce îi motivează acum pe acești șefi de stat?

Atacul Rusiei asupra Ucrainei este 11 septembrie al Europei, crede Camille Grand până recent asistent al secretariatului general pentru investiții în materie de apărare din cadrul NATO și în prezent analist la European Council for Foreign Relations.

„Invazia Rusiei a fost o ascuțită trezire la realitate în ceea ce privește apărarea și securiatea”, a apreciat el, adăugând că momentul a schimbat jocul întrucât a adus „conflictul direct al granițele noastre”.

Predicția lui este că indiferent de cum se va termina războiul din Ucraina situația din Europe va continua să fie una complexă pe termen lung - atât din punct de vedere geopolitic, cât și din perspectiva securității.

Un oficial american care lucrează la Bruxelles privește lucrurile dintr-o perspectivă globală remarcând că Rusia este considerată o amenințare și de alte democrații ale lumii precum Japonia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud și Australia: „Ceea ce a făcut Rusia a provocat o schimbare de paradigmă în raport cu calculele de securitate pe întreg globul”.

Șocul provocat de invazia Rusiei și apoi îngrijorarea legată de implicațiile mai largi dacă Kremlinul e lăsat să acționeze în voie a determinat SUA să își reorienteze atenția asupra apărării defensive a Europei. Probabil că hotărârea arătată de SUA alături de comportamentul Rusiei în Ucraina a fost decisivă în privința schimbării atitudinii guvernelor de la Paris, Berlin și Roma.

Berlinul și Roma aveau legături strânse cu Moscova în domeniul afacerilor și al energiei. În ceea ce îl privește pe președintele francez Emmanuel Macron, criticii săi au remarcat că acesta era părea sedus de ceea ce a perceput ca fiind o relație personală cu Vladimir Putin.

Lucrurile s-au schimbat foarte mult de atunci astfel că în toamna acestui an, iar Germania, reticentă inițial față de livrarea arme, este acum al patrulea cel mai mare donator de ajutor militar pentru Ucraina, SUA având de departe cea mai importantă contribuție.

UE a lucrat rapid la nivelul statelor membre și ca bloc pentru a se debarasa de dependența energetică față de Rusia, iar Macron nu mai este la fel de grijuliu cu ce spune în aceste zile când vine vorba de Moscova.

„Crime de război care nu pot rămâne nepedepsite" este modul în care a descris recent atacurile susținute ale Rusiei asupra civililor și infrastructurii civile ucrainene în urma cărora 75% din capitala Kiev a fost lăsată fără energie electrică și apă.

Dacă la început au existat unele opinii separate, în prezent nu mai este cazul, a declarat un oficial american la Bruxelles.

Ce se poate spune despre acele atât de criticate conversații personale ce încă au loc între cancelarul german Olaf Scholz sau președintele francez Macron, și Vladimir Putin?

„[SUA] au, de asemenea, linii de comunicare deschise cu Moscova. Nu pentru a discuta despre viitorul Ucrainei – decizia este la latitudinea Ucrainei- ci pentru a discuta despre alte probleme, cum ar fi chestiunea nucleară", a spus acesta.

Oficialul american a spus că se îndoiește că va mai fi posibil pentru Paris sau Berlin să revină la relațiile normale cu Rusia după încheierea războiului.

Consensul în prezent este recunoașterea faptului că Occidentul a împins Ucraina să poarte discuții de pace dezavantajoase cu Rusia în 2014, doar pentru ca Moscova să încerce acum, după opt ani, să ia și mai mult din Ucraina.

Diferențe de nuanță între aliații Ucrainei

Lăsând la o parte discuțiile despre unitatea NATO, ar fi naiv totuși să credem că nu mai există niciun fel de dezacorduri între aliații Ucrainei, notează BBC.

Marea Britanie este adesea descrisă ca având o poziție mai „războinică” față de Moscova, împreună cu membrii NATO care sunt mai apropiați din punct de vedere geografic de Rusia sau care au avut de suferit în istoria recentă din cauza Rusiei - cum ar fi statele baltice și Polonia.

Despre Germania se vorbește în aceste zile ca despre un "partener tăcut" care plătește și tace. SUA sunt descrise ca încercând să mențină echilibrul, atât pe plan intern în cadrul alianței, cât și extern, pentru a evita un contact militar direct cu Moscova.

Aceste diferențe de opinie la nivel de țară sunt descrise ca fiind doar de „nuanță" cel puțin deocamdată.

Nu există rezultate confortabile în acest conflict, spune expertul în apărare Camille Grand. Doar unul dintre ele ar fi preferabil, și anume înfrângerea Rusiei.

Dar cum ar putea reacționa atunci Moscova? Provocarea pentru toate țările implicate va fi, cu siguranță, să facă acest scenariu gestionabil, conchide analiza BBC.