Naţiunile care invocă legi străvechi pentru a-şi închide graniţele: de ce turiştii nu sunt bineveniţi

Comunităţile indigene canadiene neatinse de pandemie apelează la legi străvechi pentru a-şi asigura supravieţuirea. Vizitatorii nu sunt bineveniţi acum, de aceea graniţele lor rămân închise în timp ce lumea se redeschide tot mai mult.

Naţiunea Heiltsuk, una din cele 198 de Naţiuni Primare din  Columbia Britanică, este una din comunităţile izolate care iau măsuri de carantină strictă după ce a trecut printr-un proces lung de revitalizare şi conservare a culturii care a culminat cu inaugurarea anul trecut a primului centru pentru ceremonii în 200 de ani.

Supravieţuitoare după multe încercări, comunităţile indigene au învăţat să-şi apere moştenirile culturale şi tradiţiile cu mână de fier. În contextul pandemiei nu vor să rişte să-şi piardă bătrânii, puţinii vorbitori fluenţi ai limbilor străvechi.

Tradiţiile şi normele sunt transmise pe cale orală de Păstrătorii Cunoaşterii, un grup de bătrâni ai naţiunii care dau mai departe ce au învăţat la rândul lor privind legile nescrise ale supravieţuirii. 

Doar 30 de bătrâni ai naţiunii Heiltsuk mai pot vorbi fluent limba Hailhzaqvla, de aceea autorităţile locale au impus carantină strictă la fel ca multe alte naţiuni indigene de pe coastele Columbia Britanică, interzicând călătoriile neesenţiale din şi către teritoriile lor.

Autorităţile locale din Heiltsuk se gândesc cu groază la pătrunderea virusului în comunitatea Bella Bella, cu o populaţie de 1.400 de locuitori, situată pe coasta centrală a Columbiei Britanică, poarta de acces către Great Bear Rainforest, o regiune de mărimea Irlandei faimoasă pentru ecoturism.

Drumurile şi terminalele pentru feriboturi sunt păzite acum de Gardieni care anterior aveau rolul de ambasadori prietenoşi pentru turişti şi interpreţi culturali. În punctele de trecere de pe apă ei folosesc un Sistem de identificare automată pentru a intercepta şi urmări orice intrare neautorizată. Protectori tradiţionali, slujitori şi gardieni ai Naţiunilor Primare ei şi-au redescoperit puterea de a apăra cea mai valoroasă comoară: oamenii.

Popoarele băştinase ale Canadei şi-au apărat mereu cultura şi pământurile - dar acum fac asta într-un mod diferit apelând  la ştiinţa şi legislaţia vestică, dar şi la cunoaşterea culturală şi legile tradiţionale. De regulă combinaţia cântăreşte greu în privinţa unor chestiuni precum pretenţiile la suveranitate, rezolvate prin apelul la arheologie. Acum însă comunităţile iau ca repere regulile internaţionale sanitare, pe care le aplică alături de propriile valori pentru a asigura o protecţie superioară a comunităţii.

Au ales să asculte sfaturile autorităţilor în gestionarea pandemiei şi şi-au închis comunitatea faţă de oamenii din afară. Explicaţia se găseşte în faptul că timp de 14.000 de ani aceste comunităţi au trăit în armonie cu mediul lor întins pe 15.540 de kilometri pătraţi care ajunge până la Great Bear Rainforest. În perioada de maximă înflorire culturală 20.000 de oameni au trăit în zeci de sate situate în  păduri străvechi. Contactul cu europenii, începând din anii 1780 au făcut ravagii în comunităţi aducând boli precum pojarul, rujeola, dar şi politici noi. În anii 1880, supravieţuitorii acestor calamităţi, doar 200 de oameni, s-au adăpostit într-un sat lângă Bella Bella. Apoi, în 1918, a lovit gripa spaniolă. Şeful consiliului tribal din Heiltsuk a auzit de la mama sa poveşti despre generaţii care au pierit deodată fără a avea parte de înmormântări cum se cuvine. Multe alte comunităţi băştinaşe canadiene au cunoscut aceeaşi istorie dureroasă. De aceea „cele mai bune afaceri ale noastre sunt construite în jurul îmărtăşirii culturii şi resuscitării culturale”, spune preşedintele Asociaţiei Turismului Indigen din Canada.

Turiştii au ocazia să afle nu doar despre mediul şi traiul zilnic al comunităţilor, ci şi despre capacităţile de rezilienţă, umorul şi tacticile de supravieţuire ale acestora.

„Nu oferim poveşti din lumea Disney şi nu ne transformăm în nişte curiozităţi de grădină zoologică, ci doar spunem cine suntem”, a spus acesta.

La 55 de klometrri nord de Bella Bella, satul Klemtu al naţiunilor Kitasoo / Xai'xais este de asemenea în carantină. Şeful consiliului local spune că  decizia a venit de la sine întrucât sarcina unui lider e să protejeze siguranţa populaţiei.

Teritoriile sălbatice sunt atracţii pentru turişti din toată lumea care sunt susţinători vitali ai economii. De aceea decizia de a închide comunitatea la mijlocul lunii martie a fost dificilă, dar a fost luată la timp.

Ambasadorii transformaţi în paznici din Heiltsuk au întors din drum yachturi în care se aflau canadieni şi americani aflaţi în căutarea unui refugiu dar şi vânători şi pescari rămaşi fără posibilitatea de a-şi desfăşura activitatea.

De regulă rolul Gardienilor este protejeze locurile sfinte şi să asigure respectarea reglementărilor privind viaţa sălbatică.

Sunt extensii ale naţiunii, spune directorul al organizaţiei de conservare indigenă Nature United, explicând că din timpuri străvechi aceştia au asigurat protecţia apelor, pământurilor şi drepturilor.

Ei au avut şi sarcina de a păzi satele de străini, dar au fost mereu gardienii legilor tradiţionale privind protejarea surselor de hrană şi ale conservării naturii.

Tradiţiile străvechi şi-au mai pierdut din forţă odată cu colonizarea, dar programe moderne de conservare au fost instituite în anii 80, iar în prezent Naţiunile au peste 50 de programe diferite de protecţie a comunităţii. Acestea sunt concentrate pe aspecte precum protejarea surselor tradiţionale de hrană, pe ştiinţă, prin monitorizarea biodiversităţii şi speciilor ameninţate sau turism, gardienii având rolul de interpreţi.

În contextul pandemiei Nature United a oferit resurse precum managementul conflictelor şi tactici de comunicare necesare pentru gardienii instalaţii în punctele de trecere.

În rolul lor nou dobândit de protejare a graniţelor, gardienii au fost confruntaţi de călătorii care le pun la îndoială autoritatea. Ministerul relaţiilor indigene şi reconcilierii din Columbia Britanică este de acord că Naţiunile Primare dispun de autoritatea de a restricţiona accesul în comunităţi, dar provincia a început să-şi deschidă graniţele, obligând comunităţile să-şi ia propriile măsuri de protecţie.

Astfel Haida Gwaii şi comunităţile costelor centrale şi nordice, între care naţiunile Heiltsuk şi Kitasoo / Xai'xais comunităţi anterior rivale au format o coaliţie pentru a-şi proteja teritoriile păstrând echilibrul optim între populaţie, economie şi mediu. Sarcina lor este de a le transmite călătorilor că sunt apreciaţi, dar nu este momentul pentru vizite, riscul fiind prea mare pentru comunităţile lor.

În timp ce gardienii păzesc punctele de acces, Păstrătorii Cunoaşterii au rolul de a oferi învăţăminte privind adaptarea la perioada de carantină, cea mai importantă abilitate fiind capacitatea de a te baza pe propriile resurse naturale de hrană, dar şi pe puterea internă de supravieţuire. Comunităţile apelează la alimente marine şi sunt cultivate grădini comunitare.

Turiştii sunt bineveniţi, doar că nu acum când toată lumea trebuie să fie în siguranţă în faţa pandemiei.