Metode de execuție folosite în lume. De la decapitare și lapidare, până la gazarea cu azot, dubele morții și execuția cu arme antiaeriene
0În ziua de azi, atât Estul, cât și Vestul utilizează tehnici diversificate în ceea ce privește pedeapsa cu moartea, iar metodele sunt dintre cele mai șocante, mai ales că, în unele cazuri, persoana condamnată suferă mai mult de jumătate de oră până să moară.
Chiar dacă pedeapsa capitală nu este abolită în toate țările din Vest, în 2020, 88% din toate execuțiile cunoscute au fost efectuate în doar patru țări: Iran, Irak, Arabia Saudită și Egipt.
În aceste condiții, grupurile pentru drepturile omului avertizează cu privire la prevalența în creștere a pedepsei capitale, iar criticii condamnă inumanitatea mijloacelor moderne.
Iată cele mai folosite metode de execuție așa cum sunt ele folosite în mai multe țări de pe glob.
Decapitarea
Majoritatea execuțiilor din Arabia Saudită sunt încă efectuate prin decapitarea cu sabia, scrie Daily Mail. Este o metodă de pedeapsă capitală sângeroasă și violentă, folosită numai de Arabia Saudită - și poate fi folosită pentru diverse crime, precum omucidere, apostazie (abandonarea Islamului), homosexualitate, vrăjitorie sau descântec, dar și 'război împotriva lui Dumnezeu'.
În timp ce în SUA pedeapsa cu moartea este utilizată tot mai puțin, interesul pentru practicile din Arabia Saudită a crescut odată cu rata pedepsei capitale. Pe 12 martie 2022, 81 de persoane au fost decapitate - cea mai mare execuție în masă din ultimii ani, în ciuda promisiunilor de a limita utilizarea unor astfel de măsuri.
Human Rights Watch a criticat autoritățile saudite pentru un 'spectacol brutal al stăpânirii autocratice', remarcând că multe familii au aflat despre moartea rudelor lor 'din media'.
De asemenea, sunt puse sub semnul întrebării 'corectitudinea proceselor și sentințelor'. Spre exemplu, în perioada lui Mohammed bin Salman a existat o creștere cu 82% a numărului de decapitări anuale, în perioada 2015 - 2021.
În 2003, executorul statului, Muhammad Saad al-Beshi, a detaliat exact cum au loc aceste omoruri brutale, unele cu un pistol, altele cu o sabie. Despre prima sa execuție din 1998, el a spus: 'Criminalul a fost legat și i s-au acoperit ochii. Cu o lovitură de sabie i-am tăiat capul. A sărit câțiva metri.'
Injecția letală
Inițial dezvoltată în SUA în 1977, dar folosită acum și în China și în părți ale Africii și Asiei, injecția letală este una dintre cele mai comune metode de execuție încă folosite astăzi.
Persoanele condamnate sunt legate și de obicei injectate cu un barbituric, un paralizant și o soluție de potasiu pentru a le provoca pierderea cunoștinței, oprirea respirației și declanșarea unei aritmii cardiace. Mai întâi, deținutul este securizat, percheziționat și monitorizat în camera de execuție. Apoi, de obicei, i se administrează midazolam, un anestezic destinat să-i aducă starea de inconștiență.
Se așteaptă ca o doză să dureze până la două minute pentru a începe să acționeze. După cinci minute, oficialii verifică dacă pacientul este inconștient înainte de a aplica bromura sau echivalentul ei. Un anestezist a declarat pentru CNN că, dacă deținutul nu este inconștient la această etapă, injecția se va 'simți ca și cum ar înota'. Condamnatul primește apoi o injecție destinată să-l paralizeze, urmată de mai multă soluție salină. Acest lucru îi oprește mișcările. Bromura îi oprește respirația. După încă două minute, de obicei, se injectează clorură de potasiu pentru a opri inima, din nou cu soluție salină.
Conștient, un deținut ar putea simți că brațul său arde, a spus un expert pentru CNN. Într-o clipă, aceasta cauzează un stop cardiac și moartea deținutului.
Metoda se presupune că ar fi un mijloc mai 'uman' de execuție, dar are defecte evidente. Calculele greșite pot lăsa pacienții conștienți, iar moartea poate fi extrem de dureroasă.
Execuția lui Joseph Lewis Clark a durat, spre exemplu, aproape 90 de minute, în 2006, iar Joseph Wood a necesitat o procedură de două ore și până la 15 injecții.
Între 1976 și 2023, în SUA au fost efectuate 1.392 de execuții prin injecție letală. Aceasta o face de departe cea mai comună modalitate de pedeapsă capitală, cu 163 de electrocutări, 11 persoane omorâte în camere de gazare, trei spânzurate și trei executate prin împușcare. Douăzeci și șapte de state aveau prevederi pentru injecția letală până la sfârșitul anului 2023.
Execuția prin împușcare
În această lună, Carolina de Sud a anunțat planuri de a relua execuțiile prin împușcare după ce procurorii statului au declarat că decesele nu trebuie să fie rapide și nedureroase.
Decizia a șocat mulți - dar statul american nu este singurul care folosește echipe de execuție prin împușcare pentru a-și executa prizonierii. Ultima execuție prin împușcare în SUA a fost surprinzător de recentă, Ronnie Lee Gardner fiind executat la închisoarea statului Utah, pe 18 iunie 2010, pentru uciderea unui avocat în timpul unei încercări de evadare dintr-un tribunal.
Cinci angajați ai închisorii l-au împușcat pe Gardner de la 25 de picioare cu puști de calibrul 30. A fost declarat mort două minute mai târziu.
În China, un bărbat care a înjunghiat nouă copii - Zhao Zewei - a fost împușcat mortal de o echipă de execuție în 2018, în fața unei mulțimi de săteni. În Somalia, de asemenea, practica este încă folosită pentru a pedepsi criminalii. În 2015, Hassan Hanafi, fost ofițer de presă pentru grupul islamist somalez al-Shabaab, a fost legat într-o piață a academiei de poliție din capitala Mogadishu după care a fost împușcat după o condamnare pentru uciderea a cinci jurnaliști.
În 2021, nouă bărbați găsiți vinovați de spionaj pentru forțele opuse ale coaliției conduse de saudiți au fost executați în public în Piața Tahrir din capitala Yemenului, Sanaa. Cei nouă erau printre cei peste 60 de oameni pe care houthi i-au acuzat că au fost implicați în uciderea lui Saleh al-Samad în aprilie 2018.
Imaginile și videoclipurile execuțiilor au fost distribuite pe scară largă pe rețelele de socializare și arătau ofițeri care îi împușcau pe cei nouă bărbați în spate, în piața publică centrală din Sanaa.
Pe 22 februarie, doi bărbați au fost executați public în fața unei mulțimi de spectatori în orașul afgan Ghazni, împușcați cu gloanțe de mitralieră în coloană vertebrală, într-un spectacol oribil.
Spânzurarea
Spânzurarea ca metodă de pedeapsă capitală a fost menționată în Odiseea lui Homer, dar a devenit o metodă comună de execuție în Evul Mediu. În SUA, a rămas principala metodă până în anii 1890. Și astăzi, practica este în mare parte neschimbată acolo unde este legală, în țări precum Japonia și Singapore.
Deținuții condamnați la spânzurare sunt adesea cântăriți înainte de execuție și se fac repetiții pentru a se stabili ce 'cădere' va fi necesară pentru a-i omorî rapid. Prea multă frânghie poate duce la decapitare, iar prea puțină poate duce la strangulare, care poate dura până la 45 de minute.
Cel mai recent exemplu înregistrat în acest sens a fost execuția lui Barzan Ibrahim al-Tikriti, unul dintre cei trei frați vitregi ai lui Saddam Hussein. A fost spânzurat pe 15 ianuarie 2007 pentru crime împotriva umanității (împreună cu Hussein) - dar a fost decapitat de frânghie, din cauza unui calcul greșit între greutatea sa și lungimea căderii. Înainte de o execuție prin spânzurare, membrele unui deținut sunt legate, îi este legat un bandaj la ochi și i se pune o buclă în jurul gâtului. Greutatea persoanei ar trebui să provoace o fractură-dislocare rapidă a gâtului - dar rar deținutul moare imediat. Iranul încă mai folosește spânzurarea, pentru infracțiuni precum violul, omuciderea și traficul de droguri.
În ciuda condamnării de către Organizația Națiunilor Unite, Iranul a continuat să spânzure oameni la o rată alarmantă. Amnesty International a declarat că cel puțin 246 de persoane au fost spânzurate în 2020, dintre care două treimi pentru infracțiuni legate de droguri.
Camera de gazare
Aceasta era preferata de către Germania nazistă, care a ucis milioane de evrei, romi, homosexuali, persoane cu dizabilități și prizonieri de război în lagărele de concentrare și exterminare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Astăzi, Statele Unite sunt singura țară care încă mai folosește camere de gazare pentru execuții. Deși era o metodă comună de execuție între anii 1920 și 1960, utilizarea gazului cunoscut sub numele de Zyklon B este acum rară.
În timpul execuțiilor, gazele letale sunt introduse într-o cameră în care sunt închiși deținuții, care mor ca urmare a asfixierii. Când o persoană respiră gazul, cianura de hidrogen formează acid cianhidric în corpul lor, întrerupând metabolismul și împiedicând celulele să utilizeze oxigenul. Moartea este adesea dureroasă și agonizantă, victimele sufocându-se în convulsii.
Moartea poate dura până la 18 minute. În general, deținuții mor din cauza unui stop cardiac, dar mai pot apărea și alte complicații, precum arsuri chimice ale căilor respiratorii, leziuni pulmonare și întreruperea funcționării creierului.
Pe lângă efectele devastatoare ale gazului în sine, uneori există probleme tehnice care pot prelungi și complica procesul. În 1983, Jimmy Lee Gray din Mississippi a murit după o execuție îndelungată și chinuitoare de 47 de minute.
În 1992, Donald Harding din Arizona a suferit o execuție la fel de lungă.
Și în timp ce Statele Unite sunt singura țară care folosește încă camere de gaz pentru execuții, majoritatea statelor americane nu le-au utilizat de decenii. De când a fost executat Jimmy Lee Gray în 1983, nicio persoană nu a fost executată prin această metodă.
Ultima persoană executată folosind gazele a fost Ray Krone, care a fost găsit vinovat de o crima și un viol comise în 1992. El a fost executat în 2002.
Scaunul electric
Scaunul electric ca metodă de execuție a fost conceput de un dentist acum mai bine de 140 de ani. Inițial, a fost conceput ca o alternativă mai umană la formele comune de pedeapsă cu moartea din acea perioadă - precum spânzurarea.
Procedura funcționează prin fixarea electrozilor care transportă curent electric de înaltă tensiune la capul și picioarele persoanei condamnate, care stă fixată într-un scaun. Victima este apoi electrocutată timp de aproximativ două minute murind din cauza fibrilației ventriculare, urmată de stop cardiac.
Când statul New York l-a executat pe primul condamnat, William Kemmler, la 6 august 1890, un reporter al New York Times care a asistat la moarte a spus: „Probabil că niciun criminal condamnat din vremurile moderne nu a fost făcut să sufere așa cum a suferit Kemmler”.
Condamnatul nu a murit de la primul șoc, așa că i s-a mai administrat unul.
Criticii spun că scaunul electric este mai puțin uman decât alte metode de pedeapsă capitală, chiar și scaunele moderne prezintă riscul de a electrocuta o victimă conștientă. Autopsiile sugerează că execuția este încă adesea dureroasă.
Până în 2024, statele americane Alabama, Florida, Kentucky și Tennessee sunt singurele care mai folosesc această metodă. Alte state permit utilizarea acestuia dacă injecția letală este considerată neconstituțională.
"Vehicule de execuție"
Deși China nu publică cifrele oficiale, grupurile pentru drepturile omului cred că mii de oameni sunt executați în fiecare an de către stat cu mijloace înfricoșătoare, inclusiv vehicule mobile de execuție, plutoane de execuție și injecții letale.
Sentințele sunt adesea date pentru crime care variază de la trafic de droguri la omucidere, dar și pentru crime albe, cum ar fi corupția. Conform unui raport publicat în 2021, Codul Penal al Chinei din 1997 - care este încă în vigoare astăzi - prevede 46 de infracțiuni pedepsite cu moartea, cu 24 de crime violente și 22 de infracțiuni non-violente.
Sistemul de justiție al țării este de asemenea cunoscut pentru favorizarea procurorilor, cu o rată de condamnare de 99,9% în instanțele chineze. Pentru a accelera execuțiile, se spune că China folosește vehicule mobile de execuție în unele cazuri, permițând escadroanele de execuție să execute cetățeni cu acordul statului fără a fi necesar să mute deținutul la un loc de execuție.
La exterior, acestea par a fi vehicule de poliție obișnuite, fără marcaje externe care să indice scopul lor. În interior, însă, se află o cameră de execuție. Conform rapoartelor, partea din spate a vehiculului adăpostește o cameră fără ferestre unde are loc execuția propriu-zisă.
Mai multe camere de supraveghere transmit execuția oficialilor care doresc să o monitorizeze. Criminalul condamnat este legat pe un pat din spatele vehiculului. Un tehnician îi pune apoi un ac în braț, iar un oficial de poliție îi administrează o injecție letală apăsând un buton. Conceptul vehiculelor, folosite pentru prima dată la sfârșitul anilor '90, au stârnit comparații cu modele mai mari dezvoltate de naziști în al Doilea Război Mondial pentru a gaza prizonierii evrei în timpul Holocaustului.
Autobuzele au fost folosite în China începând cu anul 2004 pentru eficiența lor în uciderea dizidenților politici. "În ochii oficialilor PCC, cel mai mare avantaj al vehiculului de execuție este comoditatea de a preleva organe de la criminali pentru profit: ochii, rinichii, ficatul, pancreasul, plămânii și toate celelalte părți ale corpului care pot fi folosite sunt recoltate", au concluzionat membrii unei organizații, făcând referire la industria recoltării de organe din China.
"Azotul gazos"
Kenneth Eugene Smith a încetat să respire pe 25 ianuarie 2024. A petrecut mai mult de 35 de ani executând o sentință de închisoare pe viață decisă de un juriu pentru asasinarea plătită a lui Elizabeth Sennett în Alabama în 1988. Moartea lui Smith a durat 22 de minute sub efectele hipoxiei cu azot, o premieră americană.
Smith s-a zbătut în durere timp de aproape zece minute înainte să i se oprească respirația. Legat de o targă, s-a luptat în timp ce plămânii i se umpleau cu azot. Ultimele lui cuvinte au fost înregistrate ca: "În această seară, Alabama determină omenirea să facă un pas înapoi. Plec cu dragoste, pace și lumină. Mulțumesc pentru sprijinul vostru. Vă iubesc pe toți."
Execuția și asprimea ei au stârnit imediat proteste din partea grupurilor pentru drepturile omului, condamnând statul că merge înainte cu mijloacele experimentale de execuție, un an după ce a eșuat să-i ia viața lui Smith cu o injecție letală ratată.
Pe 22 februarie, Alabama a anunțat că intenționează să execute un al doilea deținut folosind azot gazos. Alan Eugene Miller, în vârstă de 59 de ani, ar putea deveni a doua persoană executată prin hipoxie cu azot în SUA dacă planul merge înainte.
Miller este în închisoare din 2000 după ce a fost condamnat pentru uciderea a trei persoane în 1999. El a pledat nevinovat, invocând boală sau defect mintal. Avocații săi au spus că ar trebui să fie într-un centru de sănătate mintală în loc de închisoare.
Lapidarea
Metoda brutală de execuție prin lapidare este documentată în Torah și rămâne în uz în mai multe țări, inclusiv Iran, Nigeria, Pakistan, Arabia Saudită, Sudan, Yemen și Emiratele Arabe Unite.
În urmă cu câteva săptămâni, rebelii Houthi din Yemen au condamnat la lapidare 13 persoane pentru homosexualitate - o acuzație tipică în regiune, conform grupurilor pentru drepturile omului.
Un raport din 2022 al Monitorului Euro-Mediteranean al Drepturilor Omului a spus că houthii au condamnat la moarte 350 de persoane de la preluarea capitalei în 2014 și au executat 11 dintre ele.
În 2020, imagini înfricoșătoare au arătat o femeie afgană lapidată de o mulțime furioasă în timp ce se ascundea și țipa într-o groapă. Președintele afgan a dat vina pe talibani, care au pretins că imaginile sunt din 2015. Activiștii nu au fost convinși.
"Intensitatea violenței și ce pot face împotriva femeilor în absența legii și ordinii este clar vizibilă", a spus activistul Laila Haidari la acea vreme. În videoclip, femeia poate fi auzită plângând și strigând în timp ce mulțimea strigă "Allahu Akbar" și "lovește-o".
Victima, cunoscută ca Rokhshana, a fost acuzată de adulter pentru că era logodită cu un bărbat cu care nu voia să se căsătorească, au spus autoritățile afgane la acea vreme. ISIS (și Al-Qaeda) au folosit, de asemenea, practici de lapidare în anumite părți ale Irakului și Siriei.
Chiar și astăzi, lapidarea rămâne o pedeapsă destul de comună în Iran. Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a spus anul trecut că guvernul execută oameni la "o rată alarmantă".
El a spus că cel puțin 419 persoane au fost condamnate la pedeapsa cu moartea în primele șapte luni ale anului 2023, o creștere de 30% față de aceeași perioadă a anului trecut. Infracțiunile pedepsite cu moartea în Iran includ adulterul, sodomia, omuciderea, violul, jafurile armate, răpirea și traficul de droguri.
Execuția cu arma antiaeriană
Coreea de Nord s-a separat deliberat de normele și obiceiurile vecinilor săi. În timp ce Coreea de Sud menține pedeapsa cu moartea pentru cele mai violente crime, acesta stat a evitat să o folosească încă din 1997.
Dictatorul nord-coreean Kim Jong Un s-a dovedit mai puțin aprehensiv, conform civililor care fug din regimul său întunecat. În 2015, au apărut rapoarte din partea serviciilor de informații sud-coreene că vecinul lor l-a executat public pe ministrul apărării Hyong Yong Chol cu o armă antiaeriană pentru că adormise în timpul unui eveniment.
Un grup pentru drepturile omului din Coreea de Nord a distrubuit ulterior imagini șocante prin satelit care păreau să arate un grup de oameni aliniați într-o zonă de antrenament militar în fața a șase mitraliere AA lângă o zonă de vizionare.
Un an mai târziu, un fost ministru al agriculturii și un oficial superior din educație au fost uciși într-un mod similar, "executați cu arme antiaeriene la o academie militară din Phenian".
Într-un alt caz, dezertorul Hee Yeon Lim spune că a făcut parte din cei 10.000 de martori care au asistat la execuția cu mitraliere antiaeriene a 11 muzicieni acuzați că au realizat un film pornografic.
„Au fost legați de capătul mitralierelor antiaeriene", a spus ea. "A fost tras un foc, zgomotul a fost înfiorător, absolut înfricoșător. Iar mitralierele au tras una după alta."
"Muzicienii au dispărut pur și simplu de fiecare dată când se trăgea. Corpurile lor au fost făcute bucăți, complet distruse, sânge și bucăți zburau peste tot... și apoi, tancurile militare au intrat și au trecut peste rămășițe."
Se încarcă comentariile...
