La graniţa Coreei de Nord, de ziua porţilor închise

Kim Jong-il

În timp ce nord-coreenii îl boceau public pe Kim Jong Il după partitura compusă de regimul de la Phenian, un jurnalist de la „Adevărul“ a fost cât pe ce să viziteze o insulă diplomatică a ţării conduse până acum o săptămână de „Conducătorul iubit“.

Marţi, 20 decembrie, Ambasada Republicii Populare Democrate Coreene, adică a Coreei de Nord, a deschis o carte de condoleanţe la sediul din cartierul bucureştean Băneasa.

Clădirea care găzduieşte o mână de aghiotanţi comunişti, printre ultimii din tagma lor, este situată într-o zonă liniştită, relativ rezidenţială, între două firme mari, reprezentante ale lumii capitaliste: de o parte, sediul Lukoil, iar de cealaltă, compania Ţiriac Holding, aceea cu blazon.

Jurnaliştii nu s-au înghesuit marţi la porţile din fier ale ambasadei şi bine au făcut. Deşi au anunţat public deschiderea cărţii de condoleanţe pentru Kim Jong Il şi au confirmat telefonic posibilitatea participării la doliul diplomatic, oficialii Coreei de Nord în România au preferat intimitatea apropiaţilor, puţini la număr.

Veşti din ţară

A fost o zi mohorâtă, care anunţa ploile şi de zăpada din zilele următoare. Era apăsătoare atmosfera şi la porţile ambasadei. În acest timp, agenţia de presă oficială nord-coreeană, KCNA, anunţa mapamondul că au avut loc miracole ale naturii după moartea lui Kim Jong Il: o furtună de zăpadă dădea, chiar atunci, năvală pe Muntele Paektu, unde, oficial, se spune că s-a născut dictatorul de la Phenian, originar, de fapt, din Siberia.

Totul era, bineînţeles, în acord cu gheaţa de la Lacul Chon, care s-a spart într-un „zgomot asurzitor”, în cinstea marelui cârmaci. Ca toate elementele naturii să vibreze la unison cu dragostea poporului coreean pentru liderul lor, o pasăre cântătoare şi-a prezentat, tot atunci, omagiile, a transmis aceeeaşi agenţie KCNA.

Selecţie mediatică

În jurul orei 14.00, o echipă de televiziune aştepta, peste drum de ambasadă, permisiunea de a intra. Reporterul şi cameramanul stăteau acolo de la ora 10.00. Jandarmii care păzeau reprezentanţa din România primiseră ordin să nu lase pe nimeni să se apropie de poartă, adică pe ziarişti, decât dacă vine vreo delegaţie să-şi prezinte respectul faţă deKim Jong Il.

O maşină cu numere roşii s-a înfipt, pe neaşteptate, direct în poarta ambasadei. Era delegaţia, numeroasă, cât să încapă într-o berlină, a Partidului Socialist Român.

Un reprezentant al ambasadei i-a întâmpinat, dar vizitatorii au coborât abia în curtea interioară, departe de ochii lumii. Rapid, oaspetele l-a întrebat pe un jandarm cine aşteaptă peste drum. Iscodind uşor siluetele de ziarişti gata să traverseze îngusta stradă, care cu microfonul, care cu pixul, oficialul nord-coreean face un semn discret către echipa TV, îngăduindu-i trei minute în interior.

Comoara de la avizier

Astfel, pentru marele eveniment a ales televiziunea, în detrimentul ziarului „Adevărul”, care chiar în acea zi titrase, mare, sonor, pe prima pagină, „Alt Kim, acelaşi chin”, cu trimitere la succesiunea la „tron” a lui Kim Jong Un.

Însă adevăratul reportaj de presă aştepta să fie descoperit chiar în poarta ambasadei. Mai exact, moştenirea lui Kim Jong Il, lăsată supuşilor şi nesupuşilor săi, precum şi lumii întregi.

Este o cutumă ca reprezentanţele diplomatice la Bucureşti să amenajeze un avizier la stradă, în care să afişeze diverse anunţuri sau fotografii ilustrând crâmpeie din ţările pe care le reprezintă.

Kim Jong Il era prezent în trei dintre aceste imagini, idilice şi color. În 2010 verifica o crescătorie de pui din capitala Phenian. Dictatorul apare, ferm, cu ochelari fumurii, lângă câteva cofraje cu ouă.

O altă fotografie datează din luna mai a acestui an, când Kim Jong Il a fost într-o vizită la o uzină de textile din Phenian, purtând aceiaşi ochelari cu lentile opace. Chipul îi este, însă, natural, într-o poză din 1985, când avea ochelari de vedere. În aceste trei fotografii este nelipsit gestul, nepoliticos de altfel, al arătatului cu degetul, atât de comun în propaganda nazistă, dar şi în cea sovietică sau comunistă.

Investiţii gigant

Celelalte fotografii înfăţişau capitalismul pe pământ. Un centru de filatură purta, cu mândrie, pe un banner, cum altfel decât roşu, mesajul „din 1950“, ca în reclamele la o bere bună. Pe acelaşi palier, câteva domnişoare zâmbitoare lucrau de zor la o uzină de „chaussettes“, căci toate explicaţiile erau în limba franceză.

În contrast şocant cu realităţile din Coreea de Nord, adică foamete şi mizerie socială, două imagini păreau tăiate din Nekerman: o fermă de creştere a struţilor şi o amplă amenjare pisciolă pentru creşterea sturionilor.

Tot la capitolul mâncare, am aflat, din aceleaşi fotografii, despre investiţiile nord-coreene în producţia de grâu, cu lanuri din care abia se mai vede omul, precum şi într-un complex de pomi fructiferi.

Epilog

Delegaţia Partidului Socialist Român părăseşte ambasada, la fel de discret precum a venit. Acelaşi reprezentant al Coreei de Nord apare în faţa porţii, spre a-şi conduce aceşti ultimi oaspeţi. Refuză orice dialog, condoleanţele şi gândurile bune către poporul coreean. „Terminat!”, zice. „Aţi închis cartea de condoleanţe?”, întrebăm.

„Terminat!”