Analiză Împărțirea sferelor de influență de către SUA, China și Rusia riscă să împingă lumea spre un nou conflict major

Analiștii avertizează că revenirea politicii marilor puteri la logica sferelor de influență exclusive amenință stabilitatea globală și subminează ordinea internațională construită după Al Doilea Război Mondial, relatează Neue Zürcher Zeitung.

Potrivit publicației elvețiene, lumea traversează una dintre cele mai profunde transformări ale arhitecturii sale de securitate din ultimele decenii. Sistemul liberal bazat pe reguli, care a stat la baza relațiilor internaționale timp de peste 70 de ani, se află într-un declin accentuat. În locul acestuia revine o concepție geopolitică veche, centrată pe împărțirea lumii în zone de dominație ale marilor puteri — un model asociat istoric cu conflicte violente.

„America First” și o nouă interpretare a doctrinei Monroe

Administrația președintelui american Donald Trump a semnalat deschis o schimbare de direcție în politica externă a Statelor Unite. Într-un document recent de strategie de apărare, ordinea internațională bazată pe reguli este descrisă drept o construcție iluzorie, marcând o ruptură clară față de pozițiile susținute de administrațiile americane anterioare, indiferent de orientarea politică.

Washingtonul își redefinește prioritățile în jurul protejării teritoriului național și a emisferei vestice. Președintele Trump a evocat explicit o zonă de influență americană care se întinde de la Arctica până în America de Sud, făcând trimitere la doctrina Monroe din secolul al XIX-lea.

Criticii spun însă că această versiune modernizată este mult mai asertivă. Referirile la Groenlanda, sugestiile privind statutul Canadei sau presiunile exercitate asupra Venezuelei sunt prezentate ca parte a ceea ce unii oficiali americani numesc, neoficial, o nouă „doctrină Trump”.

Puterea, înaintea regulilor

Declarațiile unor consilieri de rang înalt ai Casei Albe, care au minimalizat importanța dreptului internațional, indică o revenire la o viziune dură a realismului geopolitic, în care forța este considerată principalul arbitru al relațiilor dintre state.

Această abordare ajută la înțelegerea pozițiilor exprimate de unii oficiali americani potrivit cărora Ucraina s-ar afla în sfera de influență a Rusiei și ar trebui să țină cont de interesele Moscovei. În acest cadru conceptual, opoziția față de o mare putere este privită nu ca un drept suveran, ci ca un factor de instabilitate.

Taiwanul, absența notabilă

Noua strategie de apărare a SUA este remarcabilă nu doar prin conținutul său, ci și prin omisiuni. Taiwanul nu este menționat explicit, în pofida statutului său de punct sensibil în relațiile dintre Washington și Beijing.

În timp ce administrațiile americane anterioare reacționau ferm la exercițiile militare chineze din jurul insulei, reacțiile recente au fost mult mai rezervate. China este descrisă în principal ca rival economic, nu ca adversar ideologic, iar angajamentele SUA față de securitatea Taiwanului par mai puțin clare decât în trecut.

Lecțiile istoriei

Susținătorii recunoașterii sferelor de influență, inclusiv unii analiști occidentali, argumentează că această abordare ar putea reduce riscul confruntărilor directe între marile puteri. Istoria oferă însă exemple mai puțin încurajatoare.

Sistemele de echilibru de putere din secolele XIX și XX au eșuat în a preveni conflicte majore, de la războaiele europene până la crizele din timpul Războiului Rece. Chiar și în perioadele cu frontiere geopolitice aparent bine definite, competiția pentru extinderea influenței a dus frecvent la confruntări indirecte și pierderi masive de vieți omenești.

Linii neclare într-o lume interdependentă

În contextul actual, delimitarea clară a sferelor de influență este și mai dificilă. Lanțurile globale de aprovizionare, comerțul internațional și competiția tehnologică fac ca influența unei puteri să se extindă mult dincolo de granițele geografice.

China este deja un partener comercial major pentru numeroase state din America Latină și investește masiv în tehnologii strategice. Întrebarea-cheie este cum pot Statele Unite limita această influență într-o lume profund interconectată.

În același timp, experiența Rusiei în Ucraina arată că statele considerate parte a unei „sfere de influență” nu acceptă automat această etichetă. Rezistența locală și alianțele alternative pot schimba rapid calculele geopolitice.

Dilema Europei

După Al Doilea Război Mondial, liderii occidentali au încercat să construiască un sistem internațional care să depășească logica sferelor de influență, considerată responsabilă pentru conflictele globale anterioare. Astăzi, acest sistem este pus sub semnul întrebării.

Chiar dacă direcția politicii americane s-ar schimba în viitor, rolul SUA ca garant global al securității pare să se reducă. Pentru Europa, acest lucru înseamnă nevoia de a-și asuma o responsabilitate mai mare pentru propria securitate, într-o lume în care forța riscă să redevină principalul instrument de politică externă.

Pe acest fundal, avertismentele simbolice — precum apropierea Ceasului Apocalipsei de miezul nopții — sunt văzute de unii analiști ca o reflecție a anxietăților tot mai mari legate de direcția în care se îndreaptă ordinea mondială.