Germania, 17 ani de la reunificare

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Încă o data s-a dovedit că în unire stă puterea. Berlinul a devenit o capitală de care comunitatea internaţională trebuie să ţină cont. Germania sărbătoreşte miercuri 17 ani de la

Încă o data s-a dovedit că în unire stă puterea. Berlinul a devenit o capitală de care comunitatea internaţională trebuie să ţină cont.

Germania sărbătoreşte miercuri 17 ani de la reunificare, moment ce a marcat nu numai sfârşitul perioadei de separare artificială a acestei ţări în două state, ci şi dispariţia liniei de demarcaţie care a divizat Europa în timpul Războiului Rece.

Începută în noiembrie 1989, prin căderea Zidului Berlinului, reunificarea a devenit oficială pe 3 octombrie 1990, când landurile estice - Brandenburg, Mecklenburg-Pomerania Inferioară, Saxonia, Saxonia-Anhalt şi Turingia - au aderat oficial la Republica Federală Germană, adoptând şi Constituţia RFG. Tratatul care a definit această reunificare se numeşte "Doi Plus Patru" şi a fost încheiat de cele două state germane şi cele patru puteri care deţineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA, Marea Britanie, Franţa şi URSS.

La 20 iunie 1991, parlamentul german s-a pronunţat cu 337 voturi pentru mutarea capitalei de la Bonn la Berlin. Totul a început în noiembrie 1989. În seara de 9 noiembrie, Consiliul de miniştri est-german anunţase că orice cetăţean al RDG poate trece frontiera în Berlinul occidental prin simpla prezentare a cărţii de identitate. Ştirea s-a răspândit cu repeziciune şi grupuri-grupuri de est-berlinezi au început să se îndrepte spre punctele de trecere. La miezul nopţii, grilajele au fost date la o parte. În câteva ore, un şir de trabanturi se îndreptau spre străzile Berlinului de Vest. Maşinile au fost primite cu urale.

Helmut Köhl, artizanul unirii

Artizanul acestui moment istoric a fost cancelarul Helmut Köhl. În volumul doi al memoriilor sale, Köhl povesteşte cum relaţiile sale proaste cu fostul prim-ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher, i-a îngreunat mult eforturile de a-i înfrânge opoziţia faţă de proiectul reunificării Germaniei. Fostul cancelar îşi reaminteşte cum a bătut din picior Doamna de Fier la o cină desfăşurată la Paris cu numai nouă zile înainte de căderea Zidului Berlinului.

Thatcher a ameninţat chiar că se va folosi de dreptul de veto al Marii Britanii în cadrul Comunităţii Europene - cum se numea la vremea respectivă Uniunea Europeană. Köhl mărturiseşte că a fost surprins şi de opoziţia aliatului său, defunctul preşedinte al Franţei, François Mitterrand. Doar bunele relaţii personale i-au permis lui Köhl să-l facă pe şeful statului francez să se răzgândească. Aceasta s-a întâmplat în urma unor
lungi discuţii private purtate pe o plajă de lângă Bordeaux, în ianuarie 1990.

Aliatul său cel mai puternic a fost ex-preşedintele Statelor Unite, George Bush, tatăl actualului preşedinte american. Acesta a susţinut cu tărie ideea unificării de la bun început, iar fostul cancelar scrie despre el: "am fost uniţi nu numai de respectul politic reciproc, dar şi de o adâncă simpatie umană".

1.500 miliarde de euro, costurile reunificării

Costurile reunificării s-au dovedit a fi o grea povară pentru economia Germaniei, fiind estimate la peste 1.500 miliarde de euro. Potrivit Bundesbank (Banca Centrală a Germaniei), cauza multor probleme din economia germană actuală îşi are sursa în procesul reunificării, şi nu în introducerea noii monede, euro, în 2001, aşa cum afirmă unele voci.

Landurile federale găzduiesc prin rotaţie festivităţile

De Ziua Naţională a Germaniei, armata nu defilează pe sub Poarta Brandenburg. Nemţii preferă să sărbătoreasă decent reunificarea prin sport, mâncăruri tradiţionale şi ciocnitul unei halbe de bere. Landurile federale găzduiesc prin rotaţie festivităţile de 3 octombrie, anul acesta fiind rândul landului Mecklenburg-Vorpommern.

Germania în cifre

Salariul, la cel mai scăzut nivel

Salariul net anual al germanilor este la cel mai scăzut nivel de la reunificarea ţării, respectiv 15.845 de euro în medie în 2006, faţă de 17.200 de euro în 1992, potrivit statisticilor publicate de Ministerul Muncii. Între 2000 şi 2006, veniturile întreprinderilor au crescut cu 42%, în timp ce salariile cu doar 4,5%. Cifrele respective riscă să agraveze tensiunile în cadrul guvernului de "mare coaliţie" (conservatori şi social-democraţi) condus de Angela Merkel privind maniera de a-i asocia pe germani la o creştere economică robustă.

Cei mai puţini şomeri din ultimii 14 ani

Agenţia germană a muncii a anunţat recent că rata şomajului a scăzut în septembrie la cel mai redus nivel din ultimii 14 ani, 8,4%. Potrivit datelor oficiale, numărul şomerilor germani este de 3,5 milioane în această lună, cu 162.000 mai puţini decât în august.

Exporturile, la niveluri istorice

Raportat la iulie 2006, exporturile au explodat pur şi simplu crescând în cursul acestui an cu 11,8%. Creşterea importurilor faţă de aceeaşi perioadă a fost de doar 6,3 procente. De asemenea, excedentul comercial al Germaniei a atins în iulie valoarea de 16,5 miliarde de euro, cu un miliard şi jumătate mai mult decât în luna precedentă.

Cancelarul Germaniei are ambiţii mari pe plan intern şi extern

Angela Merkel sau triumful discreţiei

La mai bine de doi ani de la preluarea mandatului, Angela Merkel şi-a impus stilul, a uimit lumea şi a cucerit presa. Prestaţiile sale pe scena politică internaţională, ca preşedinte al UE în primul semestru al acestui an şi în fruntea G8, arată că Angela Merkel îşi merită pe deplin titlul de "cea mai puternică femeie din lume", acordat pentru al doilea an consecutiv de revista "Forbes".

Încă din primele luni de mandat, Merkel şi-a impus viziunea unei Germanii noi şi a unui lumi în care ţara sa trebuie să deţină un rol cât mai mare.
Prima femeie-cancelar din istoria Germaniei se luptă cu euroscepticii şi vrea să-i convingă pe mai-marii lumii că nu mai e de glumă cu încălzirea globală. Ea are sub ochi nu doar Germania, dar şi Uniunea Europeană, iar pentru aceasta germanii o admiră.

La jumătatea mandatului, se bucură de o popularitate-record în rândul electoratului - 75% -, germanii declarându-se încântaţi de felul în care Merkel s-a impus în lume, într-un club rezervat strict bărbaţilor, alături de Putin, Bush sau Sarkozy. Ţinând cont de faptul că Germania este a treia putere economică a lumii, Merkel doreşte pentru ţara sa un mandat permanent în Consiliul de Securitate.

Oktoberfest - o sărbătoare celebră în toată lumea

Pe plan internaţional mai cunoscut decât data reunificării Germaniei este festivalul berii s-au Oktoberfestul, care începe în jurul datei de 20 septembrie şi se termină în prima duminică din octombrie. Excepţie de la această regulă se face doar în anii în care prima duminică din octombrie cade pe 1 sau 2. În acest caz, festivalul se prelungeşte până la data de 3 octombrie, Ziua Unificării Germaniei.

Sărbătoarea datează de pe la 1810. Ideea a pornit de la un simplu subofiţer din garda naţională bavareză. Acesta a propus organizarea unei curse de cai cu ocazia festivităţilor legate de căsătoria dintre prinţul moştenitor Ludwig de Bavaria şi prinţesa Therese von Hildburghausen. Regele Bavariei Max Joseph von Bayern a fost de acord.

Evenimentul s-a transformat într-o adevărată sărbătoare câmpenească, pe care prinţesa-mireasă a denumit-o Oktoberfest. De atunci acest festival al berii s-a extins în toată Germania, ba chiar a trecut şi graniţele. Anual, milioane de vizitatori din toată lumea vin şi stau la mesele lungi de lemn aşezate în interiorul unor corturi imense, unde chelneriţele îmbrăcate în costume populare bavareze îi servesc cu bere în halbe speciale de un litru, acompaniate de mâncare tradiţională: cârnaţi albi, salată de varză murată, tăiţei din brânză.

În exclusivitate pentru "Adevărul", ambasadorul Roland Lohkamp :

"Germania este cel mai important partener comercial al României"

3 octombrie reprezintă un moment de răscruce şi un nou început în istoria Germaniei. După o divizare care a durat mai bine de 40 de ani, Germania s-a putut reunifica în pace şi libertate, dobândindu-şi deplina independenţă. Acest lucru a însemnat pentru noi, germanii, punctul culminant al schimbărilor politice fundamentale din întreaga Europă Centrală şi de Est.

Setea de libertate a oamenilor a dus în toamna anului 1989 şi în Germania de Est la proteste masive şi, în final, la răsturnarea regimului de acolo, fără a se înregistra însă nicio victimă. Simbolul celor petrecute atunci a fost căderea Zidului Berlinului, la 9 noiembrie. Dorinţa de unitate naţională a poporului n-a mai putut fi stăvilită.

Reunificarea s-a putut obţine, în final, prin negocieri cu cele patru foste puteri de ocupaţie şi cu ţările vecine importante. Din cele două state germane a rezultat o Germanie modernă, cu privirea îndreptată spre viitor: o ţară integrată în UE şi NATO, o ţară conştientă de valoarea sa şi care, în acelaşi timp, este un garant al păcii, stabilităţii şi prosperităţii în Europa.

Noi, germanii, putem spune că ne-am respectat promisiunea. Germania se pronunţă pentru o continuă dezvoltare a Uniunii Europene, în conformitate cu principiul "Unitate în diversitate". Valurile succesive de extindere a UE au dus la reunificarea întregului continent.

Germania este o prezenţă activă în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, fiind pregătită să facă faţă responsabilităţilor sale politice pe plan internaţional, chiar şi în plan militar: aşa se face că soldaţii germani ajută la asigurarea păcii în Orientul Apropiat, în Afganistan sau în Congo.

Germania este ţara cu cea mai puternică economie din Europa şi campionul mondial al exporturilor. Reformele politice din ultimii ani au dat roade: climatul investiţional este bun, iar conjunctura este favorabilă, aşa cum n-a mai fost de mult. Indicatorii economici arată că Germania este locul cu cea mai productivă şi inventivă economie a lumii, o economie capabilă să facă faţă provocărilor viitorului - acestea sunt premise bune într-o economie mondială globalizată.

Anul 2007 a adus cu sine o responsabilitate politică sporită pentru Germania. M-a bucurat faptul că preşedinţia Consiliului UE, deţinută de Germania în prima jumătate a anului, a fost apreciată de multă lume, ea fiind considerată una de succes. Sperăm că prin activitatea noastră am pus bazele efortului politic al actualei şi viitoarei preşedinţii, precum şi al tuturor partenerilor noştri europeni în sensul unui Tratat de reformă al Uniunii Europene.

Acest Tratat de reformă va conferi UE necesara capacitate de acţiune pe plan intern pentru ca, pe plan extern, ea să poată face faţă în mod adecvat multiplelor provocări ale lumii de astăzi.
Germania deţine anul acesta şi preşedinţia G8. La summitul de la Heiligendamm s-au putut lua decizii importante cu privire la configurarea justă a globalizării şi s-a ajuns la un consens în ceea ce priveşte schimbările climatice la nivel mondial.

Aderarea României la UE, la 1.01.2007, aderare permanent sprijinită de Germania, reprezintă, cu siguranţă, o cezură în istoria României. Călătoriile pe care le-am întreprins eu în ţară şi discuţiile pe care le-am purtat mă fac optimist, deoarece oamenii sunt pregătiţi să facă faţă provocărilor. Mă bucură şi faptul că anul acesta şi relaţiile bilaterale dintre ţările noastre au continuat să se dezvolte.

Relaţiile economice reciproce au atins un nou punct culminant, iar noi suntem mândri de faptul că Germania este cel mai important partener comercial al României. Investiţiile germane continuă şi ele să crească. Acest lucru vine să demonstreze cât de multe lucruri s-au făcut de la stabilirea relaţiilor diplomatice, acum 40 de ani. Numărul mare de delegaţii din domeniul politic şi economic care vin în România pun în lumină interesul german faţă de România, vizita preşedintelui federal Horst Köhler, în iulie 2007, fiind un punct culminant.

Şeful statului german a vizitat - după cum ştiţi - şi actuala Capitală culturală europeană, Sibiul, un simbol al marilor performanţe ale minorităţii germane în România şi a convieţuirii fructuoase a diferitelor culturi. Germanii, ca şi românii recunosc faptul că, de secole, minoritatea germană îndeplineşte funcţia unei punţi de legătură între cele două ţări.

În încheiere doresc să remarc faptul că relaţiie dintre România şi Germania sunt mai bune ca oricând, iar eu sunt convins că prietenia noastră va continua să se adâncească.

În lume

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite