„Forța 911” a SUA: Cum ar putea lua pușcașii marini controlul asupra Strâmtorii Ormuz

Statele Unite au ordonat redesfășurarea din Japonia în Orientul Mijlociu a unei forțe de aproximativ 2.500 de pușcași marini, cunoscută drept „forța 911” a Americii, un semnal că Washingtonul ar putea lua în calcul operațiuni terestre în regiune pe fondul conflictului în escaladare cu Iranul, relatează The Telegraph.

Unitatea face parte din Unitatea Expediţionară de Puşcaşi Marini 31 (MEU), o forță de reacție rapidă specializată în operațiuni amfibii, luptă aeriană și sprijin logistic. În mod normal, aceasta este staționată pe insula Okinawa din Japonia, dar are capacitatea de a opera complet de pe nave, ceea ce îi permite să rămână în larg, aproape de zonele de conflict.

Forțele MEU sunt supranumite neoficial „forța 911 a Americii” datorită nivelului ridicat de pregătire și mobilitate. Astfel de unități au fost printre primele forțe convenționale trimise de Washington în conflicte majore, inclusiv în invazia Afganistanului din 2001.

Posibilă misiune în Strâmtoarea Ormuz

Deși Pentagonul nu a dezvăluit oficial misiunea exactă a unității, surse din domeniul apărării sugerează că pușcașii marini ar putea avea rolul de a recâștiga controlul asupra Strâmtorii Ormuz, punctul de intrare în Golful Persic.

Această rută maritimă este una dintre cele mai importante din lume, deoarece aproximativ o cincime din petrolul global trece prin acest culoar. De la începutul războiului, pe 28 februarie, Iranul a lansat mai multe atacuri în zonă, ceea ce a dus la blocarea traficului naval și la perturbări economice la nivel global.

Pentagonul analizează în prezent modalități de a împiedica armata iraniană să mineze strâmtoarea, însă ezită să trimită nave de război în canalul îngust din cauza riscului reprezentat de dronele și rachetele anti-navă iraniene.

Operațiuni pe insule strategice

Potrivit unor oficiali americani citați de The New York Times, desfășurarea unității ar putea permite lansarea unor raiduri asupra insulelor din apropierea strâmtorii, unde Iranul ar putea desfășura ambarcațiuni rapide încărcate cu mine.

Washingtonul a transmis că toate opțiunile rămân pe masă, inclusiv o operațiune terestră prin care forțele americane ar putea încerca să preia controlul asupra unor teritorii din jurul strâmtorii - o misiune considerată riscantă și complexă.

Fiecare unitate MEU include o componentă de luptă terestră cu infanterie, vehicule blindate și artilerie, dar și o componentă aeriană cu elicoptere și avioane de luptă, precum F-35B. De asemenea, există echipe de comandă și logistică.

Unitatea Expediţionară de Puşcaşi Marini 31 este experimentată și în operațiuni anti-dronă, iar navele sale sunt echipate cu sisteme de bruiaj pentru a proteja convoaiele maritime.

Forțele americane se apropie de zona conflictului

La începutul săptămânii, unitatea se afla în Marea Filipinelor și, potrivit estimărilor publicației Naval News, ar putea ajunge în zona Strâmtorii Ormuz în 10–15 zile. Situația din regiune s-ar putea însă schimba până la sosirea forței.

Iranul a anunțat că a închis strâmtoarea pentru „dușmanii săi”, inclusiv SUA și Israel, amenințând că va bombarda orice navă care încearcă să treacă fără permisiune.

De la izbucnirea conflictului, Teheranul a atacat cel puțin 18 nave comerciale în Golful Persic și în apropierea strâmtorii.

Datele colectate de Organizația Națiunilor Unite arată că traficul naval în zonă a scăzut cu aproximativ 97%, deși câteva nave din state având legături relativ apropiate cu Iranul, precum China și India, au fost lăsate să tranziteze ruta.

Declarațiile lui Donald Trump

Sâmbătă, președinte american Donald Trump a declarat că Statele Unite ar fi „distrus 100% din capacitatea militară a Iranului”, dar a recunoscut că Teheranul poate încă lansa atacuri cu drone.

Ar fi încă foarte ușor pentru ei să trimită drone echipate cu bombe și rachete cu rază scurtă de acțiune în Strâmtoarea Ormuz”, a spus Trump.

Navele implicate în operațiune

Cei 2.500 de pușcași marini vor fi transportați la bordul navei USS Tripoli, care operează de obicei împreună cu navele amfibii USS New Orleans și USS San Diego.

USS Tripoli poate fi configurată drept un „Lightning Carrier”, o platformă capabilă să transporte un număr mare de avioane F-35B Lightning II, alături de aeronave MV-22 Osprey și mai multe tipuri de elicoptere pentru atacuri aeriene și operațiuni pe uscat.

Celelalte nave transportă artilerie și vehicule amfibii destinate debarcărilor de pe mare pe uscat.

Grupul amfibiu al navei Tripoli se va alătura portavioanelor USS Gerald R. Ford și USS Abraham Lincoln, două dintre cele mai puternice nave de luptă ale Marinei SUA, deja desfășurate în regiune.

Impact asupra regiunii Asia-Pacific

Redislocarea unității MEU indică importanța crescândă a crizei din Orientul Mijlociu, însă lasă zona Pacificului fără o forță de reacție rapidă. Regiunea include puncte sensibile precum Taiwan și Coreea de Sud.

Anterior, Statele Unite au transferat sisteme de apărare antirachetă THAAD din Coreea de Sud către Orientul Mijlociu, o decizie care a stârnit îngrijorări că Asia-Pacific ar putea deveni mai vulnerabilă în fața unor eventuale acțiuni ale Chinei sau Coreei de Nord.

Ce spun experții

Jonathan Hackett, veteran al Corpului Pușcașilor Marini și specialist în contrainformații, a declarat pentru The Jerusalem Post că unitatea este singura formațiune militară americană concepută pentru a desfășura operațiuni amfibii de amploarea și complexitatea necesare unei atare operațiuni.

„Această capacitate este unică în armată”, a spus Hackett. „Doar MEU poate desfășura astfel de operațiuni. Nicio altă unitate din armata americană nu este organizată special pentru a lansa desfăşurări navă-ţărm ale unor unităţi de această dimensiune, amploare şi anvergură.”

O forță de luptă autonomă

Hackett a explicat că MEU funcționează ca o forță de luptă complet autonomă, capabilă să opereze fără a depinde semnificativ de sprijin extern. Acest lucru este posibil datorită conceptului Marine Air-Ground Task Force (MAGTF), care integrează mai multe componente militare într-o singură structură operațională.

MAGTF include: componenta aeriană, care oferă sprijin din aer; componenta terestră, formată din unități de infanterie; componenta logistică, responsabilă de aprovizionare și suport; alte elemente de comandă și sprijin.

Toate aceste elemente sunt găzduite de cele trei nave care formează Amphibious Ready Group, aflat acum în deplasare din zona de operațiuni a Flotei a 7-a a SUA, din apropierea Japoniei, către zona Flotei a 5-a, cu baza în Bahrain.

Unitatea MEU poate desfășura unități de luptă, cu efective de până la un batalion de debarcare de până la 550 de militari, sprijinite de elicoptere, aeronave și capacități logistice. Această structură permite desfășurarea rapidă a unor misiuni variate, de la raiduri maritime și evacuări, până la securizarea infrastructurii strategice.

Hackett a subliniat că astfel de forțe ar putea fi utilizate pentru operațiuni maritime rapide, inclusiv pentru capturarea sau protejarea platformelor petroliere și de gaze sau a altor infrastructuri energetice critice.

Desfăşurarea unei atare forțe nu înseamnă neapărat că puşcaşii marini vor participa la operaţiuni de luptă terestre în Iran, însă aceste efective ar putea fi poziţionate pentru a oferi capabilităţi suplimentare aeriene, terestre şi navale, notează ABC News.