Epidemia Ebola a izbucnit de la un copil de doi ani

În decembrie 2013, un copil de doi ani din satul Gueckedou (sud-estul Guineei) a devenit prima victimă a actualei epidemii Ebola, cea mai gravă din istorie. Copilul s-a îmbolnăvit după după ce a intrat în contact direct cu carnea unui liliac, gazda originală a virusului Ebola.

Epidemiile Ebola au loc atunci când virusul Ebola se transmite de la om la om. Până acum, în epidemia izbucnită la sfârşitul anului trecut au murit peste 4.500 de oameni dintre cei 8.900 infectaţi. Pentru prima dată, virusul a ajuns să contamineze persoane aflate la mii de kilometri distanţă de focarul din Guinea. 

După ce s-a crezut luni bune că focarul este în Liberia şi că primul caz s-a înregistrat în primăvară, specialiştii în febră hemoragică Ebola au identificat satul Gueckedou, flat chiar la graniţa dintre Guinea şi Liberia, drept focarul. Pacientul zero a fost, cel mai probabil, un copil de doi ani, despre care nu se ştie dacă a mâncat carnea liliacului purtător de Ebola sau dacă a avut în alt fel contact direct cu sângele acestuia. 

Gravitatea acestei epidemii aduce numeroase apeluri pentru scoaterea în ilegalitate a vânătorii animalelor sălbatice, dar şi a comercializării şi consumului de carne de vânat, notează cotidianul britanic „The Independent”.  În Africa, vânat înseamnă carne de cimpanzeu, gorilă şi alte maimuţe, dar şi lilieci frugivori (care se hrănesc preponderent cu fructe). 

Toate celelalte 18 epidemii Ebola au izbucnit tot de la consumul de carne de vânat - în general maimuţe. Virusul nu se transmite însă de la animal la om doar prin consum. Au existat cazuri în care pacientul zero a luat virusul doar prin tranşarea animalului infestat, a cărui carne nu a vândut-o. La fel ca răspândirea de la om la om, virusul trece de la animal la om doar prin contact direct cu fluidele corpului - este astfel suficient ca omul să intre în contact direct cu sângele animalului care poartă virusul, nu neapărat să mănânce carnea infectată. 

În momentul de faţă, unii cercetători cred chiar că unele tulpini ale virusului HIV s-au dezvoltat şi s-au transmis exclusiv de la vânătorii din vestul Africii. 

Liliecii frugivori din familia Pteropodidae sunt consideraţi gazdele originale ale virusului Ebola. De la aceştia, virusul se transmite fie la alte animale - în special maimuţe şi apoi la om sau direct de la liliac la om, cum a fost cazul actualei epidemii. Maimuţele nu sunt gazde originale ale virusului - teorie demonstrată de faptul că liliecii nu mor niciodată din cauza Ebola, în timp ce maimuţele mor după infectare. 

De obicei, este nevoie de acest intermediar animal - maimuţa - pentru ca virusul să treacă de la gazda originală la om. Asta doar dacă virusul din sângele liliacului nu intră în contact direct cu „celule în care se multiplica” - adică în contact direct cu sângele omului. 

Practic, dacă vânătorul care tranşează animalul ucis are are zgârieturi sau răni pe mâini, virusul se transmite direct. În cazuri rare, virusul se poate transmite şi prin consumul cărnii de liliac. 

Doar în bazinul fluviului Congo, consumul anual de carne de vânat este estimat la cinci milioane de tone. 

Epidemia Ebola. Infestarea om-animal

Transmiterea virusului Ebola se face greu de la animal la om. Epidemiile pornesc, de obicei, de la un caz-index (pacient zero), care contractează virusul de la animal în condiţii extraordinare. Cel mai adesea, transmiterea animal-om se produce după ce omul tranşează şi/sau mănâncă animalul infestat. 

Cel mai des, epidemiile Ebola au pornit de la maimuţe - cimpanzei, gorile, dar şi de la o specie de antilopă. Cu toate acestea, animalul care a dezvoltat virusul pentru prima dată - gazda naturală - este o specie de liliac din familia Pteropodidae. Până acum, cercetătorii au identificat o legătură de netăgăduit între focarele Ebola şi apropierea de pădurile tropicale. 

Deşi nu există un antidot pentru virusul Ebola, detectarea din timp şi aplicarea unui tratament intensiv pot salva viaţa celui infestat. 

Epidemia Ebola. Simptome

Principalul simptom al virusului Ebola este febra - de unde vine şi numele complet al bolii (Febră Hemoragică Ebola). Pacienţii acuză şi o slăbiciune a corpului, dureri musculare şi ale încheieturilor, migrene, dureri în gât. Următoarea etapă aduce tulburări gastrointestinale - stări de vomă, diaree. Pe piele apar iritaţii şi bube, se instalează blocajul renal şi insuficienţa hepatică. Doar în unele cazuri, hemoragia internă este dublată şi de hemoragie externă. Analizele arată şi o scădere semnificativă a numărului leucocitelor din sânge. 

Oamenii pot transmite virusul Ebola cât timp acesta rămâne în sângele şi în fluidele lor corporale. Virusul se transmite inclusiv prin transpiraţie. În testele de laborator, virusul a dispărut din corpul unui bărbat la 61 de zile după infestare. 

Perioada de incubare - adică timpul care trece de la infestare până la manifestarea primelor simptome - este cuprinsă între 2 şi 21 de zile.

Epidemie Ebola. Cum poate fi prevenită infectarea cu virusul

Măsuri simple precum spălarea cu apă şi săpun, folosirea unei siringi o singură dată, evitarea contactului cu trupuri infestate sunt suficiente pentru a stopa epidemia. 

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) avertizează că numărul persoanelor infectate ar putea creşte până la 20.000 în următoarele cinci săptămâni, având în vedere ritmul galopant în care se extinde epidemia.

La începutul lunii iulie, numărul victimelor depăşea cu puţin 460. Rapiditatea şi pericolul ce derivă din aceasta sunt aduse de faptul că, pentru prima dată, sunt afectate mari aglomeraţii urbane şi nu sate izolate - de aceea este şi atât de greu de combătut această epidemie. 

Riscul ca virusul extrem de contagios să ajungă în România a devenit evident la începutul lunii august, când un cetăţean român întors din Nigeria a ajuns la spitalul de boli contagioase din Ploieşti, cu simptomele specifice febrei hemoragice. Ulterior, s-a dovedit că pacientul avea, de fapt, malarie. 

Cu toate acestea, episodul a scos la iveală faptul că sistemul sanitar român nu este deloc pregătit să facă faţă unei astfel de situaţii, neavând vehicule speciale care să transporte pacientul în condiţii de carantină, nici secţii speciale pentru izolarea suspectului sau echipament adecvat de protecţie.