Dezvăluiri din culisele planului de pace al lui Trump pentru Fâșia Gaza. Evenimentul care a deblocat negocierile între părți

Atacul Israelului asupra liderilor politici ai Hamas la Doha a fost cel care, paradoxal, a deschis oportunitatea unui plan de pace, după mai multe luni de eforturi eșuate din partea SUA și a mediatorilor arabi de a împinge părțile măcar să accepte un armistițiu, relatează Wall Street Journal.

Benjamin Netanyahu și Donald Trump la Casa Albă FOTO EPA EFE

Pe 9 septembrie, rachete israeliene au lovit biroul unde principalii negociatori ai grupării militante palestiniene Hamas se întruniseră pentru discuții cu privire la cea mai recentă propunere a președintelui Trump privind o încetare a focului. Atacul pe teritoriul Qatarului, un important partener de securitate al SUA a venit aproape din senin - Trump știa câte ceva, dar Qatarul a fost luat prin surprindere.

Astfel că această țară, ca și cele vecine din Golful Persic, care fuseseră intermediari vitali între SUA, Israel și Hamas, a fost furioasă, cerând Israelului să îndrepte lucrurile.

În contextul tensionat iscat, Trump și trimisul său special Steve Witkoff erau îngrijorați că eforturile lor de pace se vor prăbuși. A fost momentul în care președintele american a decis să întoarcă criza în avantajul său.

Țările arabe au resimțit acut riscul unei escaladări regionale, concentrându-și mai puternic atenția asupra păcii. În același timp, i-a oferit lui Trump o mai mare influență asupra unui prim-ministru israelian vinovat, Benjamin Netanyahu, și a liderilor Hamas, care deveneau acum un potențial risc ridicat pentru gazdele lor arabe.

Prin urmare, Trump și consilierii săi și-au intensificat eforturile. Trei săptămâni au trecut, timp în care a avut loc o diplomație internă frenetică concomitent cu întâlniri între înalți oficiali din Israel, Qatar și Arabia Saudită. Apoi Trump a făcut anunțul la Casa Albă, în fața presei: SUA are un plan de pace. Alături de el, Netanyahu și-a exprimat susținerea. În scurt timp, a urmat reacția de aprobare a liderilor arabi și musulmani.

Președintele american a vorbit cu entuziasm despre „probabil una dintre cele mai importante zile din istoria civilizației”.

La baza efortului au stat o serie de întâlniri, uneori aprinse, între Witkoff, ginerele lui Trump, Jared Kushner, confidentul lui Netanyahu, Ron Dermer, de o parte, și înalți oficiali din Qatar și Arabia Saudită, de cealaltă parte, au declarat persoane implicate în discuții.

Munca grea abia începea. Acordul elaborat de echipa Trump conține elemente dezbătute frecvent în primele luni ale războiului, dar conținea și prevederi care i-au înfuriat pe mulți dintre alegătorii săi.

De pildă, Netanyahu se opune oricărei referințe serioase la un stat palestinian sau la rolul Autorității Palestiniene, care guvernează parțial Cisiordania. Hamas respinge dezarmarea completă și dorește garanții asupra retragerii Israelului. Guvernele arabe sunt îngrijorate că termenii sunt mult prea duri pentru Hamas și în același timp prea vagi în ceea ce privește calea către un stat palestinian, încât nu îl pot prezenta în mod convingător cetățenilor lor.

Rezultatul: un joc imprevizibil și riscant, în care nimeni nu vrea să respingă public un plan pe care, în privat, mulți nu cred că au cum să-l accepte în întregime.

Trump merge înainte, demascând toată lumea cacealma, acceptându-le declarațiile de susținere fără a le recunoaște rezervele. 

Președintele american a trimis echipa de negociatori formată din Kushner și Witkoff la discuții în Egipt în următoarele zile pentru a încheia acordul privind eliberarea ostaticilor și a obține adeziunea pentru planul mai cuprinzător. O delegație israeliană de rang înalt, inclusiv Dermer, este așteptată să se întâlnească cu ei în curând.

Un plan vechi și nou

Planul în 20 de puncte al lui Trump prevede drept componente principale: predarea ostaticilor și renunțarea la guvernare; retragerea trupelor israeliene; o forță internațională arabă care să asigure securitatea în Fâșia Gaza; respectiv tehnocrați palestinieni care să administreze enclava.

Însă vreme de luni de zile acordul nu s-a putut încheia din cauza unor aspecte sensibile pentru o tabără sau cealaltă: Hamas nu era dispus să elibereze  pe ultimii ostaticii fără garanția încheierii definitive a războiului. Israelul nu era gata să plece din Gaza până când Hamas nu ar fi fost neutralizată. Guvernele arabe erau reticente să trimită trupe și nu voiau să pară ocupanți care lucrează pentru Israel, dorindu-și mai întâi un angajament față de un stat palestinian înainte se implica mai activ.

Din aceste motive, într-o serie de întâlniri pe parcursul primăverii și verii negociatorii au oscilat constant între discuții cu privire la un acord cuprinzător pentru soluționarea conflictului sau o eliberare limitată a ostaticilor, mai fezabilă, în cadrul unui armistițiu temporar. Progresele au întârziat însă să apară.

Netanyahu a impus o linie dură în discuții, cerând Hamas să capituleze și mutându-și atenția asupra rezolvării conflictului pe cale militară, mai degrabă decât prin diplomație.

Între timp, comunitatea internațională trăgea semnale de alarmă cu privire la situația disperată a populației, s-a declarat foamete în preajma orașului Gaza, unde adăposteau un milion de palestinieni. În același timp, numărul victimelor a depășit 60.000, potrivit autorităților sanitare palestiniene, care nu diferențiază între civili și combatanți.

Israelul a relaxat restricțiile privind intrarea ajutoarelor, dar apoi a anunțat planuri pentru a lansa o ofensivă majoră în orașul Gaza, considerat ultimul bastion al Hamas. Germania, un aliat loial, a suspendat livrările de arme, în timp ce o serie de guverne occidentale au anunțat că vor recunoaște statul Palestina la Adunarea Generală a Națiunilor Unite, la sfârșitul lunii septembrie. 

Linii roșii. Un atac în toiul discuțiilor diplomatice

Israelul a amenințat cu anexarea Cisiordaniei, vitală pentru un viitor stat palestinian. A fost o linie roșie pentru guvernele arabe. Emiratele Arabe Unite, partea cheie a Acordurilor Abraham, a avertizat public că această mișcare poate pune în pericol realizarea emblematică a politicii externe a lui Trump.

Apoi Israelul a lansat atacul de la Doha. Casa Albă a transmis că Trump a aflat despre atac de la armata americană, care primise un avertisment vag de la Israel și că au înțeles că ținta este Doha, abia atunci când senzorii spațiali au detectat rachetele. Președintele i-a cerut lui Witkoff să alerteze Qatarul, dar avertismentul a venit prea târziu: rachetele loviseră.

Witkoff se întâlnise cu Dermer și Kushner în locuința din Miami cu doar câteva zile în urmă, pentru a pune la punct termenii unui acord de pace. Oficialul israelian nu a pomenit nimic despre atacul plănuit de Israel. Witkoff și Kushner s-au simțit ofensați atât din pricina atacului, cât șia faptului că nu au fost notificați.

„Aceasta nu este comportamentul unui prieten”, avea să-i spună Witkoff mai târziu lui Dermer.

Trump, în schimb, nu a fost atât de politicos. „Mă joacă”, a spus Trump despre Netanyahu, potrivit unor oficiali care au auzit comentariul.

Partenerii Americii din Golful Persic au fost indignați, iar consensul arab a surprins Casa Albă și pe Netanyahu. Atacul nu numai că a perturbat discuțiile, dar a zguduit și sentimentul de securitate și încredere al întregii regiuni în SUA.

Qatar a întrerupt orice comunicare cu Israelul, inclusiv schimbul de informații, și solicitat să i se prezinte scuze înainte de a reveni la masa negocierilor. Prim-ministrul qatarez Mohammed bin Abdulrahman al-Thani a zburat la Washington pentru o întâlnire cu vicepreședintele JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio. În acea seară, li s-a alăturat lui Trump și Witkoff la cină la New York.

Un plan de pace se conturează 

Potrivit unui oficial de rang înalt al administrației, americanii au intrat în modul triaj. Washingtonul s-a văzut obligat să dea asigurări că SUA nu sunt implicate în atacul Israelului și că va depune toate eforturile să prevină asemenea atacuri în viitor, într-o încercare de a readuce discuțiile pe făgașul cel bun.

Câteva zile mai târziu, prim-ministrul qatarez i-a făcut o propunere lui  Witkoff. Adunarea Generală a ONU se apropia rapid. Ar fi Trump dispus să organizeze o întâlnire cu liderii arabi și musulmani pe tema unui plan de pace american pentru Gaza? Witkoff l-a sunat pe Trump, iar președintele american a consimțit rapid.

Înainte de întâlnire, Witkoff, Vance, Rubio și Kushner au avut multe discuții cu Trump despre ce doreau să obțină. Preferința lui Trump a fost clară: să profite de moment pentru a pune capăt războiului. Fără acorduri fragmentare, fără lupte, fără ostatici și să înceapă reconstrucția Gazei

În lunile din urmă, au fost avansate mai multe propuneri: una din partea SUA, alta din partea Franței și a Arabiei Saudite. Fostul prim-ministru britanic Tony Blair elaborase și el una. Echipa SUA a decis să îmbine cele mai bune elemente ale fiecăreia într-un singur plan. Ceea ce fusese odată un plan de aproximativ șapte puncte pe care SUA și Israelul îl discutaseră a devenit un plan de 21 de puncte.

Pe 23 septembrie, Trump a prezidat o întâlnire cu lideri arabi și musulmani în marja conferinței anuale a ONU pentru a prezenta planul. El și-a reiterat dorința de a se ajunge la un acord și i-a cerut lui Witkoff să prezinte ce aveau în minte SUA - acesta a condensat planul în 10 idei principale.

Reprezentanții arabi și musulmani au făcut public comentarii pozitive. În privat însă, au decis să facă front comun și au redactat puncte despre care au convenit că ar trebui să fie incluse în plan. Trump le-a promis că preocupările lor vor fi abordate și că va pune presiune pe Netanyahu, inclusiv că va împiedica Israelul să anexeze Cisiordania.

Witkoff și Rubio au avut mai multe întâlniri cu liderii arabi pentru a le încorpora ideile în proiectul final.

Qatarul a insistat asupra unei căi clare pentru încheierea războiului și asupra unui proces de pace care să includă un stat palestinian. Egiptul a declarat că nu va contribui la securizarea Gazei fără un rol mai important al Autorității Palestiniene și o rezoluție ONU care să susțină planul.

Țările arabe au dorit, de asemenea, un angajament pentru o retragere completă a trupelor israeliene și garanția că Cisiordania nu va fi anexată. De asemenea, au sugerat ca Hamas să fie obligată să depună armele în loc să le distrugă. 

Netanyahu urma să se întâlnească cu Trump la Casa Albă, astfel că echipa SUA s-a concentrat pe atragerea Israelului.

Israelul, îngrijorat de limitarea capacității sale de a interveni în Fâșia Gaza și dorind să blocheze crearea unui stat palestinian, era nerăbdător să impună propriile amendamente, ceea ce a dus la anularea multor amendamente arabe. 

Witkoff, Kushner, Dermer și Netanyahu au lucrat tot weekendul, în cadrul unor dezbateri extenuante care au ținut ore întregi. 

Când liderii arabi au văzut versiunea finală, au fost surprinși să constate că aceasta ocolise multe dintre modificările propuse și conținea o serie de amendamente față de care aveau obiecții. Nu existau detalii specifice cu privire la momentul în care se vor retrage trupele israeliene, iar referința la un stat palestinian fusese slăbită.

Cu puțin timp înainte ca Trump să dezvăluie planul, țările arabe și musulmane au făcut apel la SUA că nu mai este ceea ce au convenit să susțină și că anunțul ar trebui amânat. Președintele american a mers însă mai departe.

„Este mult mai mult decât se aștepta oricine”, a declarat Trump la dezvăluirea planului în 20 de puncte alături de Netanyahu la Casa Albă. „Dar nivelul de sprijin pe care l-am primit din partea națiunilor din Orientul Mijlociu și a Israelului din jur, precum și a vecinilor Israelului, a fost incredibil.”

Au existat și unele victorii. Au văzut și unele victorii. Planul lui Trump de a reloca palestinienii din Gaza în timpul reconstrucției fusese abandonat.

„Există chestiuni care necesită clarificări, iar altele necesită cu siguranță discuții și negocieri”, a declarat șeicul Mohammed bin Zayed al-Nahyan, liderul Emiratelor Arabe Unite, într-un interviu acordat publicației qatareze Al Jazeera săptămâna aceasta.

În privat, SUA sunt dispuse să permită desfășurarea acestor negocieri. Public, Trump nu admite aceste rezerve și dorește să vadă un acord încheiat.