De ce îl susţine Rusia pe Assad
0
Rusia se opune unor măsuri internaţionale de condamnare legală a regimului Assad, fapt ce a iritat Occidentul şi o parte din ţările arabe. Dar de ce, la aproape un an de la începutul revoltei interne din Siria, stă Moscova contra curentului?
În urmă cu o săptămână Liga Arabă propunea Consiliului de Securitate adoptarea unei rezoluţii care cerea preşedintelui Bashar al Assad să renunţe la o parte din prerogativele sale pentru a detensiona criza. CS a votat în favoarea rezoluţiei, scorul fiind 13 la 2, dar aceasta a fost blocată de Rusia şi China, care au considerat textul a fi prea critic la adresa autorităţilor siriene. O altă obiecţie a celor două puteri a fost spaţiul lăsat pentru o potenţială intruziune străină care, au motivat reprezentanţii ruşi şi chinezi, aduce atingere suveranităţii siriene.
Sensibili faţă de posibilitatea de a fi văzuţi ca singurii susţinători ai unui regim criminal, liderii de la Kremlin au încercat să preia iniţiativa, ministrul de externe Serghei Lavrov şi Mihail Fradkov, directorul SVR (serviciul rus de informaţii externe) vizitând marţi Damascul, în încercarea de a-l determina pe preşedintele sirian să oprească asediul început sâmbătă asupra oraşului Homs şi să înceapă negocieri cu opozanţii înainte ca totul să se transforme într-un sângeros război civil. Vizita a fost „productivă” după cum a declarat Lavrov pentru Ria Novosti. „Am confirmat disponibilitatea noastră de a facilita un final rapid al crizei, bazându-ne pe sugestiile oferite de Liga Arabă. În particular, preşedintele sirian a asigurat că este pregătit să facă eforturi pentru oprirea violenţelor, indiferent de partea care le-a generat”, a explicat Lavrov.
Însă oportunitatea intervenţiei ruse este contestată de unii experţi. Într-un articol publicat în Foreign Affairs, directorul Centrului Carnegie Moscova, Dmitri Trenin argumentează că decizia Rusiei de a se implica în dosarul sirian vine prea târziu pentru a schimba situaţia. „Rusia a pierdut prea mult timp privindu-i pe alţii şi apoi criticându-i fără a juca un rol activ. La sfârşitul lunii trecute, Moscova a invitat opoziţia şi autorităţile siriene să negocieze. Mişcarea a venit prea târziu. Opoziţia vrea să-l spânzure pe Assad, nu să negocieze cu el. Poate anul trecut situaţia ar fi fost diferită. Şi cu toate astea, Moscova nu şi-a folosit influenţa limitată pe care o avea asupra presupusului său aliat. Lipsa de reacţie are un preţ: Anul trecut Rusia a avut de înfruntat oprobiul publicului occidental, al străzii arabe şi al regimurilor conservatoare din Golf”, a subliniat Trenin.
În articolul său, Trenin explică şi motivul pentru care Rusia refuză să susţină acţiunea internaţională împotriva Damascului. Dincolo de argumentele vehiculate de media occidentală ca solidaritaatea autocratică, interesele economice în Siria şi existenţa unei baze navale închiriate de Rusia, Trenin sugerează că diplomaţia rusă vede evenimentele din Siria prin raportare la cele din Libia.
În urmă cu un an, când Naţiunile Unite au decis intervenţia din Libia, permiţând instituirea unei zone de excludere aeriană pentru a opri riscul unui masacru în Benghazi, Rusia a decis să se abţină. Dar intervenţia occidentală nu s-a mărginit doar la a proteja civilii ci a condus la un război aerian împotriva lui Gaddafi. Din punctul de vedere al Moscovei, Occidentul a suprainterpretat dreptul de intervenţie acordat de rezoluţia Consiliului de Securitate, motiv pentru care Rusia este mult mai circumspectă acum în a permite o acţiune similară în prezent.
De asemenea, miza geopolitică în cazul Siriei este mult mai mare. Iar Siria, tradiţional, este aliatul numărul unu al Rusiei în regiune încă din timpul Războiului Rece. Având în vedere instabilitatea din Irak şi Egipt, ameninţarea unui conflict între Israel şi Iran şi tensiunile dintre şiiţi şi suniţi în statele din zona Golfului, Moscova vede un lung război civil în Siria cu repercusiuni asupra ţărilor învecinate, ca un eveniment care trebuie împiedicat.
Se încarcă comentariile...
