Cum se schimbă viaţa la Kabul: „De ce călătoreşti neînsoţită?”

Talibani în uniformele armatei afgane păzesc puncte de intrare în Kabul FOTO EPA-EFE

„De ce călătoreşti neînsoţită?”, o întreabă un paznic taliban de la unul din punctele de control pe o tânără femeie afgană aflată într-un taxi.

Care sunt acum regulile la Kabul? Ce este permis şi ce e interzis?

Femeia trebuie să-şi sune soţul să călătorească însoţită de el. Îl sună, vine şi totul e acum în ordine.

Kabulul s-a pus în mişcare din nou, cu aceleaşi blocaje în trafic şi afgani cărând lăzi cu fructe, părând că viaţa în capitala Afganistanului continuă ca mai înainte. Este doar o aparenţă, relatează BBC într-un reportaj despre primele schimbări care se fac simţite la Kabul şi în ţară după plecarea trupelor internaţionale.

„Aveţi grijă cum vă purtaţi cu oamenii. Naţiunea asta a avut parte de multă suferinţă. Fiţi blânzi”, a îndemnat purtătorul de cuvânt al talibanilor Zabihullah Mujahid într-o conferinţă spontană a doua zi după ce ultimul soldat american a părăsit ţara.

Cel puţin unele lucruri au fost clare de la început pentru afganii care s-au trezit sub dominaţie talibană: bărbaţii şi-au lăsat barba să crească şi femeile au renunţat la eşarfele în culori vii pentru unele negre.

În rest în ţară domneşte multă incertitudine generatoare de nelinişte.

„Ce ar trebui să fac acum?” se întreabă mulţi afgani disperaţi să fie sfătuiţi sau ajutaţi să evadeze. Lumea poate vedea peste tot cererile lor de ajutor.

Maryam Rajaee a ştiut ce are de făcut în momentul căderii Kabulului.

Pe 15 august, când luptătorii talibani împânzeau străzile capitalei, ea ţinea un workshop îndelung aşteptat destinat procurorilor-femei, care avea loc în biroul procuratorii.

„Trebuie să continuăm”, au implorat studentele când ea le-a pus în vedere pericolul ce pândea după uşă.

În curând însă, toate au fost nevoite să accepte realitatea survenită brusc şi acum Rajeee se mută din casă în casă sperând să rămână în siguranţă alături de familia ei tânără cu doi copii mici.

Fiica ei are doar trei ani şi ştie deja că ar vrea să fie inginer. Cuburile ei colorate din cameră stau mărturie.

Femei afgane protestează pentru drepturi de a participa la viaţa publică FOTO EPA-EFE

Dar nicio femeie şi fată nu a aflat încă ce înseamnă pentru talibani că le vor fi acordate drepturi în limitele legislaţiei islamice.

Iar asta mai ales după ce multora dintre ele, inclusiv lui Rajaee, li s-a pus în vedere „să nu vină la birou”. Asta înseamnă oare că nu vor mai putea să-şi reia munca? Sentimentul dominant este că nu doar oraşul, dar nici viaţa proprie nu le mai aparţine.

„Este dreptul meu să pot studia, să am o slujbă bună, să am un rol superior în societate. Visele mele sunt năruite”, spune Rajaee aşezată lângă un teanc de manuale universitare. Ea se află şi la conducerea unui grup de conştientizare a drepturilor omului şi femeilor.

Contractorii lăsaţi în urmă

„Am amintiri pozitive despre petrecerile noastre de Crăciun, ale vremurilor când găteam feluri delicioase de mâncare. Eram cu toţii atât de fericiţi”, spune Hameed, care a lucrat 13 ani la ambasada britanică din Kabul. Interviul are loc pe covor alături de cei cinci copii ai săi, un teanc de fotografii şi diplome obţinute de-a lungul anilor.

El şi alţi 60 de afgani au fost însă angajaţi printr-un contractor privat. Potrivit unor surse, personalul angajat direct de Ministerul de Externe a fost în majoritate evacuat din Kabul, în timp ce contractorii au fost lăsaţi în urmă.

„Am muncit din greu chiar şi în perioadele de carantină. Dacă nu ne scot şi pe noi, se fac vinovaţi de o mare trădare”, se plânge Hameed.

O discuţie cu un taliban

Dacă afganii fug din oraş, talibanii vin în valuri din provincii, fericiţi să vadă capitala.

„Nu am mai avut ocazia să vizitez Kabulul de ani de zile”, spune Rafiullah, 25 de ani, care face parte dintr-un grup de militanţi sosiţii din provincia Uruzgan (centru), vorbind de o „mare fericire”.

Întrebat de afganii cu studii care simt că şi-au pierdut viitorul, el răspunde: „Cu toţii suntem afgani. Ţara se îndreaptă într-o direcţie de pace şi prosperitate”.

În unele cartiere, talibanii merg din uşă în uşă cerând telefoane, maşini şi toate obiectele de valoare ale afganilor care au avut slujbe în instituţii. Unora le sunt confiscate maşinile personale, pe motiv că arată prea scumpe pentru a fi plătite din salariu.

În cartierele vestice, locuite mai ales de afgani din comunitatea minoritară hazara, locuitorii vorbesc în şoaptă de percheziţii şi bărbaţi luaţi din casele lor.

„Sunt speriată. Le spunem talibanilor că suntem singurele surse de venit ale familiilor noastre şi trebuie să mergem la lucru”, povesteşte o femeie care munceşte în centrul oraşului.

Se întâmplă cu adevărat?

În Kabul, cozile din faţa băncilor se întind până în stradă. Majoritatea sucursalelor sunt închise şi bancomatele sunt deja golite.

„De o săptămână vin zilnic să scot nişte bani. E un nou început, dar involuăm”, spune un bărbat din şirul de oameni de la cozi.

Din zonele rurale vin reacţii de uşurare că avioanele americane nu se mai văd, că luptele au încetat. Pentru milioane de afgani care trăiesc cu mare dificultate, de multe ori în foame, e aceeaşi luptă zilnică de supravieţuire ca mai înainte.

„Este istorie, este cu adevărat real ce ni se întâmplă, nu-mi pot crede ochilor”, spune jurnalistul afgan freelancer Ahmed Mangl, care lucrează la Kabul de 20 de ani, de când au fost înlăturaţi talibanii de la putere.

„Purtătorul de cuvânt se străduieşte să coordoneze mass-media, dar toţi au o armă, toţi se cred nişte regi. Nu ştiu cât timp îmi mai pot asuma acest risc, însă îmi doresc să fiu parte a istoriei care are loc acum”, spune el.

Este un moment istoric în care trecutul începe însă să fie şters. Panourile cu mirese afgane în rochii albe strălucitoare şi ruj roşu aprins pe buze sunt acoperite cu vopsea neagră. Zidurile pictate de artiştii afgani din mişcarea Art Lords ,unde sunt înfăţişate poveştile de curaj ale jurnaliştilor, doctorilor dedicaţi meseriei, luptătorilor pentru pace, au fost acoperite cu vopsea. Prima pictură care a dispărut a fost o imagine în alb negru marcând semnarea acordului de la Doha între talibani şi SUA.