Cum a evadat un contrabandist de droguri dintr-o faimoasă închisoare din Thailanda. A ieşit pe poarta principală ţinând în mână o umbrelă
0Contrabandistul de droguri pe nume David McMillan, acum în vârstă de 64 de ani, a devenit primul şi singurul occidental care a reuşit să evadeze, în anul 1993, dintr-o renumită închisoare din Bangkok, Thailanda. După ce a aflat că riscă pedeapsa cu moartea, britanic-australianul a reuşit să evadeze ajutat de mafia chineză, evitând paznicii, escaladând un perete şi „ieşind” pe poarta din faţă, acoperindu-se cu o umbrelă.
David McMillian s-a implicat în vânzarea de droguri din Australia în anii 1970, construind în cele din urmă o reţea internaţională de contrabandă care implica „curieri” ce operau în America de Sud, Europa, Thailanda şi Australia. A fost închis pentru prima dată în 1982, după ce a fost găsit vinovat de trafic de droguri. A fost condamnat la 11 ani la închisoarea Pentridge din Melbourne, timp în care a supravieţuit unui incendiu mortal în unitatea de înaltă securitate care a luat viaţa a şase colegi deţinuţi, conform LADBible, citat de Daily Mail.
În 1993, în timp ce era încă eliberat condiţionat în Australia, a zburat în Thailanda pentru a colecta banii pe care îi depozitase acolo. Dar cu câteva momente înainte de a se îmbarca într-un zbor de plecare pe aeroportul din Bangkok, el a fost văzut de poliţie şi mai târziu arestat în cartierul Chinatown al oraşului.
A fost găsit cu un paşaport fals şi suficiente droguri pentru a fi arestat şi condamnat pentru trafic de droguri. McMillan a fost transferat la Klong Prem, considerată una dintre cele mai proaste închisori din lume, care are până la 20.000 de deţinuţi.
„Din momentul în care am păşit în acea închisoare din Bangkok, evadarea a fost în mintea mea”, a spus el.
McMillan era într-o celulă comună la etajul trei din şase etaje cât avea clădirea. Printre colegii săi de celulă a fost un suedez, cunoscut drept „Vikingul”.
Cum a reuşit să evadeze din închisoarea de maximă securitate
După mai bine de doi ani petrecuţi în Klong Prem, McMillan a decis să evadeze după ce a aflat că urmează să fie condamnat la pedeapsa capitală.
„[Mi s-a spus] că voi fi găsit vinovat şi în două săptămâni voi fi condamnat la moarte”, a povestit el.
Într-o noapte, McMillan a observat că gardianul care era de obicei în faţa ferestrei lui nu era acolo şi a luat decizia să evadeze. Totul s-a bazat pe posibilitatea de a ieşi pe singura fereastră mică din celulă. „Avusesem timp să construiesc din diverse lucruri o scară către fereastra înaltă de sus, singura fereastră din celulă”, a explicat McMillan.
„Apoi am intrat la duş şi am demontat un afiş pe care mi l-a trimis cineva, care [conţinea] două lame de ferăstrău... Alte unelte pe care le-am scos, de la un cuţit de buzunar la un stilou laser, o lanternă, erau ascunse în jurul celulei. De asemenea, în rucsacul său erau şi rame din lemn, procurate de Vikingul sub pretextul că doreşte să se apuce de pictură, care să fie legate între ele cu cleme şi „100 m de ţesătură pentru cizme” - luate de la baza patului său - pentru a face două scări.
McMillan făcuse un plan pentru evadare, dar tăierea gratiilor ferestrelor a durat mult mai mult decât se aştepta, totiuşi până la urmă a reuşit, „Pe partea laterală a peretelui era o scândură de lemn care aluneca în lateralul gratiilor”, care i-a fost de ajutor în planul de evadare.
„A trebuit să mă dezbrac, să pun un prosop pe secţiunea tăiată a barei ferestrei, astfel încât să nu mă zgârie spatele şi să mă ridic.” McMillan şi-a aruncat o centură pe care o avea şi a coborât.
McMillan îşi petrecuse timpul în închisoare memorând „harta” închisorii. Ştia aproximativ unde sunt paznicii şi plănuia să escaladeze un zid exterior şi să traverseze un şanţ de 25 de metri spre libertate.
Dar escaladarea zidurilor închisorii a durat mai mult decât plănuise. La un moment era cât pe ce să fie observat de un gardian. Unul dintre obstacolele sale a fost „Pârâul Mars”, numele dat canalului care curgea de-a lungul închisorii, pe care l-a traversat folosind scara şi frânghia. Apoi a urcat pe peretele exterior înalt. „Am folosit ultima bucată de chingă din ghete pentru a face o frânghie cu care am coborât până la pământ. Aşa m-am trezit în faţa şanţului principal, dar mi-am dat seama că nu era timp să trec şi peste acesta.
„Ar fi făcut zgomot, în jur era atât de liniştit. A trebuit să ies prin singurul loc în care puteam merge: intrarea din faţă.
A ieşit pe poarta din faţă folosind o umbrelă
McMillan a scos pantaloni lungi kaki din rucsac, similari cu cei ai gardienilor. Schimbarea planului a presupus ca McMillan să-şi adune curajul pentru a ocoli marginea închisorii înainte de a ieşi pe poarta principală. Cheia acestei scăpări nebuneşti era o umbrelă pe care o pusese în geantă.
„Ploua suficient de mult încât am avut o scuză să deschid acea umbrelă. În timp ce mergeam încet înspre partea din faţă închisorii - locul unde sosesc paznicii la serviciu şi unde sunt magazine şi oamenii tot timpul - m-am gândit că aş putea fi confundat cu un paznic care vine târziu”. Un lucru este sigur, prizonierilor care evadează nu le trece prin cap să aducă o umbrelă în caz că plouă.
McMillan a ajuns în faţa complexului, a trecut peste pasarelă şi a ajuns la autostrada cu şase benzi care ducea direct la aeroport.
Planificarea meticuloasă a continuat şi în exterior. Deşi îşi lăsase cei mai mulţi bani la colegii săi de celulă (pentru a fi folosiţi pentru a se proteja de pedepsele gardienilor atunci când ar fi fost descoperită evadarea lui McMillan), încă mai avea destui să ia taxiuri până la o casă din Bangkok.
McMillan luase legătura cu un fost coleg de celulă pe nume Harry, care era membru al puternicelor triade chinezeşti, care aranjase ca un paşaport fals să fie lăsat în spatele unei oglinzi în baia din spatele proprietăţii.
Odată ce a găsit paşaportul, McMillan s-a întors la aeroport „în câteva minute”. „[La aeroport] am luat o geantă de călătorie care a fost lăsată de un alt prieten bun. Mi-am indrodus cardul la bancomat, dar am primit mesajul „vă rugăm să contactaţi banca”. Un al doilea card a funcţionat totuşi şi a putut să retragă 500 de dolari.
McMillan şi-a rezervat un zbor spre Singapore şi a răsuflat uşurat după ce a trecut de biroul imigrări.
McMillan a fost mai târziu arestat în Lahore, Pakistan, unde a petrecut trei ani în închisoare.
De atunci, McMillan şi-a schimbat viaţa, acum este scriitor şi a fost prezentat în programe TV precum Deadliest Men a lui Danny Dyer.
Chiar şi aşa, aproape două decenii mai târziu, McMillan are încă coşmaruri din timpul petrecut în închisoare.