Conflictele care mocnesc în lume
0Diferendele teritoriale din diferite colţuri ale lumii pot declanşa un război în care să fie atrase şi marile puteri. Disputele cu potenţialul cel mai exploziv sunt în Marea Chinei de Est, în Orientul Mijlociu, în Caucaz şi în Balcani.
Conflictele teritoriale actuale din Asia, în special cel dintre China şi mai multe ţări din regiune, ar putea declanşa un război dacă guvernele acestor state continuă provocările. Avertismentul vine chiar din partea secretarului american al Apărării, Leon Paneta. Beijingul revendică suveranitatea totală asupra Mării Chinei de Est, mai ales după ce aici s-a descoperit importante rezerve de hidrocarburi. Acest lucru a enervat mai multe state riverane: Japonia, Vietnam, Filipine, Malayszia şi Brunei. Un conflict în această zonă ar putea avea consecinţe devastatoare pentru comerţul mondial, şi ar putea atrage
în el şi Statele Unite ale Americii.
Ameninţările din Orientul Mijlociu
Tensiunea actuală dintre China şi Japonia în jurul unor insule contestate din Marea Chinei de Est au crescut „ca niciodată" riscul unei confruntări maritime între cele două ţări, a apreciat grupul de reflecţie International Crisis Group (ICG).
Şi în Orientul Mijlociu situaţia se deteriorează pe zi ce trece. În Siria este în plină desfăşurare un război civil ce riscă să se extindă în Liban. După primăvara arabă din Egipt şi instalarea noilor autorităţi, relaţiile cu Israelul s-au tensionat. Potrivit unor surse militare, Ierusalimul se pregăteşte de o agravare a securităţii la frontiera sa cu Egiptul, în Peninsula Sinai, unde avertizările cu atentate şi cu atacuri s-au multiplicat în ultimele luni.
Sâmbătă, generalul Mohammad Ali Jafari, comandantul-şef al Gardienilor Revoluţiei, a estimat că un război israelian împotriva Iranului „va avea loc în cele din urmă" şi că ţara sa este gata de această confruntare care va duce la distrugerea statului evreu.
În cazul unui atac israelian, cu sau fără undă verde din partea SUA, iranienii „vor ataca bazele americane din Bahrein, Qatar şi din Afganistan", a adăugat Hajizadeh. Teheranul a mai ameninţat, în caz de conflict, şi cu închiderea Strâmtorii Ormuz, prin care trece 40% din traficul petrolier mondial.
Tensiuni în Caucaz şi Balcani
În Caucaz, când toată lumea credea că armele războiului au fost îngropate, un eveniment care nu prevestea nimic deosebit - repatrierea unui soldat azer condamnat în Ungaria pentru uciderea unui coleg armean şi apoi graţierea şi eliberarea acestuia de către autorităţile azere - a reactivat conflictul îngheţat din Nagorno-Karabah, dintre Armenia şi Azerbaidjan. Nici între Georgia şi Rusia lucrurile nu s-au limpezit după războiul din 2008 pentru republicile separatiste Osetia de Sud şi Abhazia.
Provocările de ambele părţi continuă. Şi fiindcă suntem în spaţiul ex-sovietic, trebuie amintit aici şi conflictul îngheţat dintre Republica Moldova şi Republica separatistă Transnistria, de care Moscova se foloseşte pentru a şantaja Chişinăul, spun mulţi analişti. Nici în Balcani lucrurile nu sunt tranşate. Premierul sârb, Ivica Dacic, continuă să creadă că o divizare a Kosovo este singura soluţie şi este convins că liderii albanezi de la Pristina ar accepta acest scenariu.
„Nu credem că ar trebui să mergem la negocieri plecând de la premisa că problema este rezolvată. Încă discutăm şi ne gândim cum să activăm un dialog politic care să ţină cont de interesele legitime ale sârbilor şi albanezilor, aceasta fiind o precondiţie indispensabilă pentru o soluţie de durată", a subliniat şeful executivului sârb.
Luptă pentru influenţă în Oceanul Arctic
Cum gheaţa din Oceanul Arctic se topeşte într-un ritm-record, superputerile mondiale se bat pentru influenţă politică şi poziţionare economică în această zonă, înainte considerată fără importanţă.
Sunt în joc rezervele abundente de petrol, gaz şi minerale, care devin accesibile din cauza schimbărilor climatice. În acest an, China a devenit un jucător mult mai agresiv, spun experţii, provocând îngrijorare printre puterile occidentale. Dacă SUA, Rusia şi mai multe ţări ale UE au teritorii arctice, China nu are, dar îşi foloseşte întreaga putere financiară şi diplomatică pentru a-şi asigura o parte din aceste resurse.
În august, China a trimis pentru prima dată o navă în Europa prin Arctic şi face lobby intens pentru a obţine statut de observator permanent la Consiliul Arctic, un organism internaţional format din şapte ţări cu teritorii în această zonă şi care dezvoltă politici pentru această regiune. China susţine că este un stat „periarctic" şi că zona arctică este „averea moştenită de întreaga umanitate".
