Columbia: Guvernul şi rebelii FARC au ajuns la un acord pentru a pune capăt a 52 de ani de război

Negociatorii guvernului columbian şi cei ai Forţelor Armate Revoluţionare ale Columbiei (FARC) au ajuns la un acord, joi dimineaţă, asupra unui plan de pace pentru a încheia războiul civil care macină ţara sud-americană de mai bine de o jumătate de secol, conform presei internaţionale. Acordul va trebui aprobat de populaţia Columbiei prin referendum, înainte de a putea fi ratificat de legislativul de la Bogota.

La scurt timp după semnarea acordului, preşedintele columbian Juan Manuel Santos a anunţat că referendumul privind aprobarea acordului va fi organizat pe 2 octombrie. De partea cealaltă, FARC-ul va organza o conferinţă în care majoritatea ofiţerilor trebuie să fie de acord cu termenii acordului de pace, pentru a fi acceptat.

„Războiul s-a încheiat. Este timpul să dăm o şansă păcii” a declarat negociatorul-şef desemnat de guvernul columbian, Humberto de la Calle, adăugând însă că „ambele părţi şi-ar fi dorit probabil mai mult, dar am ajuns la cel mai bun acord posibil”.

„Să încheiem războiul cu arme şi să începem dezbaterea cu idei. Am câştigat cea mai frumoasă dintre toate bătăliile – cea pentru pacea Columbiei” a declarat omologul său FARC, Ivan Marquez, conform cotidianului „El Pais”.

Acordul include angajamente ale guvernului columbian de a implementa programe de dezvoltare şi a rezolva inechităţile economice din sectorul rural al ţării. Un alt punct se referă la facilitarea participării la viaţa politică a mişcărilor politice mici, incluzându-le pe cele care ar putea fi create de foşti membri FARC, conform „The Guardian”.

În acelaşi timp, gruparea rebelă se angajează să ajute la stârpirea afacerilor bazate pe trafic de droguri pe care le-a început sau încurajat, folosite în ultimele trei decenii pentru a susţine financiar insurecţia.

Planul stabileşte şi un calendar pentru predarea armelor şi reintegrarea în societate a celor aproximativ 7.000 de membri ai grupării rebele.

Rebeli FARC în jungla columbiană, decembrie 2015 FOTO Al-Jazeera

Punctul vulnerabil al acordului: judecarea crimelor de război

Negocierile de pace dintre cele două tabere au durat patru ani, iar principala temă contradictorie a fost modul în care vor fi judecate crimele comise de rebeli în timpul războiului, în condiţiile în care unii dintre aceştia ar fi eligibili pentru mulţi ani de închisoare conform actualei legislaţii columbiene. 

Acordul evită dilema, stabilind că rebelii FARC care vor recunoaşte că au comis sau ordonat atrocităţi de război nu vor fi condamnaţi la închisoare, ci vor executa muncă în serviciul comunităţii şi „acte de reparaţie”.De-a lungul celor cinci decenii de război, rebelii columbieni sunt acuzaţi că au încălcat acordurile internaţionale şi au comis numeroase crime de război. 

Gruparea a utilizat minori pe post de combatanţi, conform Human Rights Watch, care estima în 2003 că un sfert din totalul luptătorilor de gherilă FARC nu împliniseră vârstă de 18 ani. Rebelii mai sunt acuzaţi de organizarea de execuţii extrajudiciare împotriva oponenţilor sau a civililor din regiunile controlate care nu plăteau taxă de protecţie, precum şi de numeroase răpiri pentru care au cerut diverse sume de bani.

„El Pais” notează că preşedintele columbian a cerut, săptămâna trecută, dezgheţarea negocierilor care erau blocate pe acest subiect cu orice preţ, pentru ca referendumul să poată fi stabilit înainte de implementarea unui nou cod fiscal, ce vizează creşterea de taxe în anumite domenii.

Preşedintele columbian Juan Manuel Santos (stânga) şi oficialul FARC Timoleon Jimenez, marcând un armistiţiu în iunie 2016 FOTO CNN

Mişcarea anti-pace, condusă de fostul preşedinte

Acceptarea acordului de pace de către columbieni nu este însă un lucru cert, iar înţelegerea este criticată aspru de o parte a lumii politice columbiene – condusă de fostul preşedinte Alvaro Uribe.

Uribe, preşedinte al Columbiei între 2002 şi 2010, a escaladat războiul cu FARC în încercarea de a înfrânge mişcarea rebelă, şi este de părere că acordul „oferă ţara pe tavă rebelilor”. Uribe a fost unul dintre cei mai populari preşedinţi din istoria ţării, fiind ales pentru al doilea mandat în 2006 cu 63% din voturi – cea mai mare marjă de victorie din istoria alegerilor prezidenţiale columbiene.

„Le-au trebuit patru ani pentru a da totul FARC-ului. Ar fi putut să facă asta într-o singură zi” a declarat Ernesto Macias, un senator din partea partidului Centro Democratico al lui Uribe.

Pe lângă asta, mare parte din populaţia Columbiei va privi probabil cu suspiciune noţiunea de reintegrare în societate a rebelilor, acuzaţi de numeroase atrocităţi împotriva populaţiei civile în cei 52 de ani de război. Unele regiuni ale ţării aflate sub controlul rebelilor au fost devastate de lupte între cartelurile de droguri tolerate sau chiar aliate cu FARC.

„Sunt multe persoane care privesc cu scepticism acordul deoarece nu au încredere nici în FARC, şi nici în guvern, şi au motive întemeiate pentru asta” a declarat Kristian Herbolzheimer, un expert în rezolvarea conflictelor de la organizaţia Conciliation Resources, citat de „The Guardian”.

Şi chiar şi în cazul implementării acordului cu FARC, mai există şi problema celorlalte grupări de gherilă mai mici, precum Armata Naţională de Eliberare (ELN) şi a rămăşitelor grupărilor paramilitare de dreapta, care continuă să execute atacuri împotriva forţelor armate şi răpiri ale cetăţenilor.

Lideri ai FARC, fotografiaţi în anii '80 FOTO AFP

Cinci decenii de violenţă

Conflictul armat columbian a început în 1964 şi estimările indică un număr de peste 218.000 de morţi de-a lungul timpului, precum şi migrarea a peste 5 milioane de persoane din zonele afectate de conflict.

Conflictul şi-a găsit cauzele în tensiunile din zonele rurale columbiene din prima jumătate a secolului XX, în care principalele două partide ale ţării, Liberal şi Conservator, au susţinut tabere diferite. În ciuda unui compromis sub forma „Frontului Naţional” - o alianţă politică a celor două partide, prin care fiecare guverna ţara alternativ pe cicluri de 4 ani, decretată în 1958 – problemele sociale şi economice din zonele rurale au dus la crearea mai multor mişcări paramilitare de stânga.

Războiul propriu-zis a început în 1964, după ce forţele loiale Frontului Naţional au atacat localitatea Marquetalia, ca parte a unei campanii de a stârpi simpatizanţii ideologiei comuniste din zonele rurale. FARC a fost ulterior fondat de Manuel Marulanda, un marxist-leninist care a scăpat din a fi arestat la Marquetalia. 

În ciuda susţinerii pe care guvernul columbian a primit-o de la Statele Unite în anii '70, incluzând unităţi CIA trimise pe teritoriul ţării, mişcarea a rezistat prin aplicarea tacticilor de gherilă. Un prim armistiţiu între guvern şi FARC a fost semnat în 1982, şi a durat până în 1987, timp în care rebelii au început să încurajeze creşterea traficului de droguri din zonele controlate de ei, ducând la formarea binecunoscutelor carteluri de droguri din ţară.

Conflictul s-a înrăutăţit în anii '90, sub emblema multiplelor acuzaţii de corupţie ale membrilor guvernului columbian şi a implicării în politică a Uniunii Patriotice, un partid considerat a fi „marioneta politică a FARC-ului”. Diverse administraţii au venit şi au trecut pe la putere, fiecare promiţând pacea cu rebelii sau distrugerea acestora, însă în ciuda acestora gruparea şi-a menţinut controlul asupra anumitor regiuni. În 2011, Congresul Columbiei a anunţat că rebelii au o „prezenţă puternică” în aproximativ o treime din ţară.