CIA, arătată cu degetul pentru criza din Irak
0Întâi Crimeea, acum Irak. De ce sunt serviciile de informaţii americane luate prin surprindere? Comunitatea de intelligence din SUA, estimată la o valoare de 50 miliarde de dolari, a fost încă odată, în decurs de trei luni, luată prin surprindere de evoluţia evenimentelor dintr-o zonă strategică.
Când gruparea jihadistă SIIL a ocupat două oraşe principale din Irak, săptămâna trecută, eficienţa agenţiilor americane a fost pusă sub semnul întrebării. În mod asemănător cu situaţia anexării peninsulei Crimeea, de la mijlocul lunii martie. Experţii se întreabă: unde se duc zecile de miliarde de dolari destinate supravegherii, dacă CIA-ul nu poate anticipa evenimente esenţiale?
După plecarea trupele americane din Irak, în 2011, Washingtonul nu şi-a mai păstrat reţeaua de informaţii din teren şi nici echipamentul necesar pentru monitorizarea mişcărilor grupărilor extremiste, pe baza cărora atacurile jihadiştilor puteau fi anticipate în timp util.
Agenţia Centrală de Informaţii a SUA are ofiţeri în cadrul ambasadei SUA la Bagdad, dar reţelele formate pe teritoriul irakian în timpul războiului (2003-2011) au fost în mare parte desfiinţate, potrivit rapoartelor oficiale ale Washingtonului.
Motivul principal a fost mutarea atribuţiilor legate de monitorizarea şi capturarea jihadiştilor în subordinea Comandamentului pentru Operaţiuni Speciale Comune (JSOC). Dar şi JSOC şi-a finalizat misiunea în Irak, iar agenţiile s-au bazat în ultimii ani doar pe echipamentele tehnologizate pentru supravegherea grupărilor extremiste.
Organizaţii teroriste precum SIIL au avut convorbirile interceptate, iar mişcările lor au fost monitorizate prin sateliţii americani, metode aproape inutile, întrucât militanţii jihadişti se bazează pe curieri umani pentru a transmite mesaje, şi mai puţin pe convorbiri telefonice şi email-uri.
Limba este una dintre cele mai mari provocări, iar CIA s-a lovit de această problemă atât în Irak, cât şi în Rusia. Sistemul sofisticat de ascultare, dezvoltat de NSA, a contat prea puţin în anexarea peninsulei Crimeea, deoarece nuanţele limbii ruse necesitau un efort uman autohton pentru descifrare, iar ruşii au folosit tehniciile jihaştilor, preferând să trimită curieri cu mesaje, între unităţi.
„Gruparea SIIL are cele mai mari avantaje exact acolo unde noi avem cele mai mari probleme. Pur şi simplu, ne lipseşte o reţea de spionaj pe teren“, a declarat Christopher Harmer, analist la Institutul de Studiere a Războiului.
CIA-ul s-a mai lovit de o problemă înainte de ocuparea oraşelor Mosul şi Tikrit: intensificarea mişcărilor de trupe ale SIIL au fost suprinse de sateliţii americani, iar localizarea lor era disponibilă, însă forţele irakiene nu au fost avertizate. Astfel, armata irakiană ar fi putut plănui raiduri aeriene, luând prin surprindere jihadiştii. Este încă neclar de ce agenţiile americane nu au comunicat aceste informaţii, lăsând situaţia să escaladeze la un nivel fără precedent.