Ce s-a ales de „Dubaiul pakistanez”. Culisele proiectului chinez de infrastructură amenințat de teroriști

Micul oraș-port Gwadar a inaugurat de curând un nou aeroport uriaș finanțat de China, dar suspiciunile locale cu privire la adevăratele intenții ale Beijingului amenință să submineze proiectul de infrastructură din Pakistan, relatează The Guardian.

Gwadar este în centrul proiectului de infrastructură al Chinei în Pakistan FOTO SHUTTERSTOCK

Când primul avion a aterizat în micul oraș-port Gwadar Gwadar, guvernul pakistanez a salutat un pas spre „progres și prosperitate”. Aeroportul inaugurat recent, acum cel mai mare din țară, construit în provincia pakistaneză Balochistan cu finanțare chineză, reprezintă „un simbol al cooperării dintre Pakistan și China”, potrivit ministrului apărării Khawaja Muhammad Asif.

Dar există și o altă perspectivă asupra evenimentului. Pe 20 ianuarie, orașul Gwadar a fost pus sub o restricție draconică. O seamă de personalități guvernamentale și militare pakistaneze au fost prezente, în schimb omologii lor din guvernul chinez au fost notabil absenți. Asta deși China a plătit factura pentru construcția aeroportului: 230 de milioane de dolari.

Gwadar, acum cu un aeroport, un port de mare adâncime și o zona economică în dezvoltare, a fost prezentat drept coroana coridorului economic China-Pakistan (CPEC). China s-a angajat să investească aproximativ 62 de miliarde de dolari în „megaproiecte” de infrastructură precum aeroporturi, autostrăzi, căi ferate, porturi și centrale electrice în Pakistan. CPEC a fost inițiat în 2015 ca un proiect emblematic al inițiativei Centura și Drumul, menit să ofere Chinei acces și influență asupra rutelor comerciale din Asia și Africa.

Dar după un deceniu turbulent, apar întrebări cu privire la viitorul CPEC. În regiunea săracă Balochistan, unde chinezii au construit aeroportul și au preluat controlul asupra portului de mare adâncime, a provocat o criză de securitate în toată regula.

Promisiunile neîmplinite precum că Gwadar va fi „Dubaiul din Pakistan” a provocat furie în rândul localnicilor, care acuză China că a transformat orașul într-o închisoare de înaltă securitate, cu garduri înalte, zone separate pentru muncitorii chinezi, puncte de control de securitate și o prezență puternică a poliției și a armatei pe străzi.

Printre proiectele care au fost întâmpinate cu indignare se numără o fabrică de sacrificare a măgarilor – care nu este încă operațională – unde până la un milion de măgari importați din Africa urmează să fie uciși pentru a exploata diverse părți ale corpului, inclusiv un ingredient folosit în medicina tradițională chineză.

Totodată, accesul la mare a fost restricționat în jurul portului de mare adâncime din Gwadar, care trimite 90% din profiturile sale către operatorul său chinez. Pescarii locali spun că abia supraviețuiesc, întrucât nu li se mai permite să pescuiască liber. Spun că bărcile le-au fost percheziționate de forțele de securitate.

„Am pierdut toată marea”, spune pescarul Dad Karim, în vârstă de 70 de ani. „Când mergem la pescuit, avem senzația că am fi niște hoți și ne ascundem. Marea sau oceanul nu mai aparține pescarilor – ci chinezilor".

Un proiect amenințat de grupări teroriste

CPEC și-a făcut dușmani în rândul multor organizații teroriste din Pakistan, inclusiv Statul Islamic și talibanii pakistanezi. Grupul militant separatist regional Armata de Eliberare a Balochistanului (BLA) a acuzat China de exploatarea resurselor din zonă și s-a angajat într-o campanie violentă, în continuă escaladare, pentru a opri CPEC. În octombrie, BLA s-a aflat în spatele unui atac terorist lângă aeroportul din Karachi, în urma căruia au fost uciși doi cetățeni chinezi. Anterior, a fost responsabil de mai multe atacuri sinucigașe cu bombă și atacuri armate în care au murit atât chinezi, cât și pakistanezi.

Securitatea muncitorilor chinezi a devenit un obstacol atât de serios pentru CPEC, încât oficialii chinezi au anunțat că faza a II-a a proiectului nu a fost demarată, iar o parte dintre cele 26 de proiecte în așteptare ar putea fi restrânse în raport cu ambițiile inițiale. China și-a retras o parte din forța de muncă din Pakistan, iar orice noi sosiri personalului chinez în Gwadar prilejuiește acum măsuri de securitate de nivel militar.

Într-un interviu acordat la Islamabad, Wang Shengjie, secretarul politic al Chinei în Pakistan, a lansat critici neobișnuit de sincere la adresa Pakistanului din cauza amenințărilor cu care se confruntă CPEC și a exprimat „îngrijorări serioase” cu privire la viitorul investițiilor de miliarde de dolari ale Chinei în această țară.

„Dacă securitatea nu se îmbunătățește, cine ar veni să lucreze în acest mediu? Există ură împotriva chinezilor în Gwadar și Balochistan. Unele forțe malefice sunt împotriva CPEC și vor să-l saboteze”, a spus el.

Analiștii au pus unele dintre cele mai mari eșecuri economice și de securitate ale CPEC în seama Pakistanului, în contextul în care factorii de decizie politică i-au împins pe chinezi la proiecte care nu aveau sens din punct de vedere economic și nici nu au făcut modernizările necesare în privința infrastructurii. Astfel, cetățenii se întreabă care sunt în mod real beneficiile investițiilor chineze în energie și apă.

Shengjie a acuzat guvernul pakistanez că apelează la „retorică falsă” în jurul proiectelor CPEC, care au creat așteptări nerealiste localnicilor. „Nu lucrăm în retorică ca Pakistanul – ne axăm doar pe dezvoltare”, a spus el. „Dacă acest gen de situație de securitate persistă, va fi un obstacol pentru dezvoltare”.

Ce planuri are China pentru Gwadar

Există, de asemenea, îngrijorări cu privire motivele reale pentru care China face aceste investiții și dacă nu cumva sunt mai mult strategice din punct de vedere militar decât economic. De pildă, mulți s-au întrebat de ce Gwadar – un oraș de aproximativ 150.000 de locuitori care trăiesc în bună parte sub pragul sărăciei – ar avea nevoie de cel mai mare aeroport din Pakistan. Localnicii au început vorbească despre el ca fiind un „elefant alb” comercial.

În plus, portul de mare adâncime s-a dovedit a avea o valoare comercială redusă de când China a preluat controlul asupra lui, datele arătând că un număr neglijabil de nave comerciale au fost descărcate în port în ultimii cinci ani, majoritatea fiind doar în tranzit în drum spre Afganistan. În prezent, funcționează în pierdere, potrivit unui oficial din Gwadar.

Mai mulți oficiali pakistanezi din Gwadar care lucrează la CPEC au declarat pentru Observer că experiența lor i-a determinat să creadă că proiectele nu ar fi demersuri pur comerciale. În schimb, senzația generală este că China plănuiește ca în cele din urmă să folosească portul de mare adâncime ca bază militară strategică pentru marina sa, iar aeroportul drept resursă pentru armata sa.

Oficialii pakistanezi care colaborează cu chinezii la cel mai înalt nivel și care au cerut anonimatul au confirmat că este o „cerere veche din partea Chinei” ca forțele Armatei Populare de Eliberare (PLA) să aibă permisiunea să vină în Pakistan pentru a-i proteja pe muncitorii chinezi împotriva atacurilor și ca navelor și submarinelor chineze să li se permită accesul în portul Gwadar.

„China dorește prezența trupelor PLA pentru a-și proteja lucrătorii din proiectele legate de CPEC. Mai mult, vor să aibă portul Gwadar pentru marina lor. Aeroportul Gwadar este și el legat de această cerere", a spus un oficial de rang înalt.

Sursele au confirmat că Beijingul a sporit recent presiunea în privința acestor cerințe strategice, pe măsură ce situația de securitate din Pakistan a devenit precară, în timp ce frustrarea Chinei față de întârzierile CPEC s-a amplificat.

Ei au susținut că Beijingul a încercat să forțeze mâna Pakistanului cu amenințări că nu va reînnoi plățile împrumuturilor sau va opri investiții viitoare în CPEC. Ar fi o lovitură semnificativă pentru Pakistan, care continuă să se confrunte cu o criză economică paralizantă și care are puține alte surse de valută străină și investiții.

SUA stă cu ochii pe China în Pakistan

Presupusele ambiții ale Chinei de a folosi proiectele CPEC în scopuri militare strategice neliniștesc de mult atât India, cât și pentru SUA, care văd China ca pe o amenințare directă la adresa securității. Washingtonul, în special, și-a exprimat îngrijorarea că investițiile chineze în Pakistan „ar putea fi folosite drept pârghie coercitivă”.

Pakistanul pare să se lupte în continuare să echilibreze dependența sa profundă de China și dorința de a menține o relație cu SUA. De pildă, într-o vizită recentă în SUA, ministrul de interne, Mohsin Naqvi, s-a întâlnit cu un grup de lobby american cunoscut pentru poziția sa anti-China.

Uzair Younus, director la Asia Group, a declarat că Pakistanul „nu și-ar dori să meargă pe calea prezenței militare chineze decât dacă nu are absolut nicio altă opțiune".

„Pakistanul este conștient de potențialele implicații, în special pentru relația lor cu SUA”, a spus el. „Dar dacă China face presiuni pentru o bază militară, posibilitatea nu e zero ca acest lucru să se întâmple în viitor".

Atât personalitățile militare, cât și cele guvernamentale au negat că s-ar fi încheiat vreun acord pentru a permite utilizarea CPEC în scopuri strategice militare chineze. Ahsan Iqbal, ministrul planificării și dezvoltării, a negat că o astfel de idee ar fi fost discutată. El a spus că un acord de securitate comun recent încheiat între Pakistan și China prevede doar coordonare și schimb de informații și nu presupune trupe chineze. „Nu am auzit de nicio cerere chineză de a-și aduce propria securitate sau PLA în Pakistan. Nicio astfel de cerere nu este pe masă. Nu vor veni forțe de securitate chineze în Pakistan", a spus Iqbal.

Cu toate acestea, guvernul pakistanez, condus de premierul Shehbaz Sharif, este considerat în prezent ca fiind într-o poziție extrem de vulnerabilă în negocierile sale cu China. Sharif nu a obținut prea mult în urma vizitei sale în China anul trecut, în timp ce cererea Pakistanului pentru alte 17 miliarde de dolari în proiecte energetice și de infrastructură chineze a fost întâmpinată cu un răspuns călduț la Beijing.

Asfandyar Mir, expert senior în programul pentru Asia de Sud la Institutul pentru Pace al Statelor Unite, a declarat că, deși China și-a redus ambițiile pentru CPEC, este improbabil să se retragă complet din Pakistan, care rămâne vital pentru strategia sa geopolitică.

„Chinezii au acum o miză uriașă în Pakistan. Nu își pot permite să eșueze”, a spus Mir despre proiectul chinez de infrastructură.